Vlad Ristache, medaliat cu aur la Olimpiada Internațională de Chimie în 2023, este în prezent student în anul I la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD) din București și la Facultatea de Chimie a Universității București. Îi place ideea de a fi profesor și crede că „ai nevoie de un har, să explici o noțiune complicată într-un mod foarte simplu și să înțeleagă absolut toată lumea, la orice nivel ar fi elevii, studenții cărora le predai”.
Într-un interviu la Radio România Actualități (RRA), pe 13 noiembrie, Vlad vorbește despre pregătirea pentru olimpiadă, „puteam să lucrez 12 ore, de când mă trezeam până mă culcam”, și oferă sfaturi elevilor care vor sa facă performanță:
„Mi se pare foarte important ca munca să fie constantă. Doar să lucrezi 10 ore pe zi cu o săptămână înainte de olimpiadă nu este destul. Nu trebuie să lucrezi neapărat 10 ore pe zi, poți să lucrezi tot anul de dinainte câte un pic. Se sedimentează mult mai bine informația dacă o înveți pe un termen lung decât foarte din scurt.”
Amintim rezultatele elevilor români la Olimpiada Internațională de Chimie – IChO 2023 din Elveția:
- Vlad Gabriel Ristache, clasa a XII-a, de la Colegiul Național de Informatică “Tudor Vianu”, București – aur
- Vlad Diaconescu, clasa a XII-a, de la Colegiul Național de Informatică “Tudor Vianu”, București – argint
- Luca Mihai Rascarachi, clasa a XI-a, de la Liceul Internațional de Informatică, București – argint
- David Alexandru Sindreștean, clasa a XI-a, de la Colegiul Național „Dragoș Vodă”, Sighetu Marmației – bronz
Interviu cu Vlad Ristache la Radio România Actualități:
„Moderator: Ce ai simțit la aflarea rezultatului și ce simți acum, după ce a trecut o vreme?
Vlad Ristache: Simțeam că nu mai pot să stau pe scaun absolut deloc la momentul când s-a terminat argintul, au început cu mențiunile, bronzul. Am zis gata, înseamnă că am luat aur și voiam să sar pe acolo. Totuși nu am făcut-o. M-am dus la colegii din jur, îi băteam pe umăr. Am simțit că s-a materializat toată munca din acești ani.
Moderator: Cât de greu e să iei medalia la un astfel de concurs? Cât de puternică a fost competiția?
Vlad Ristache: Competiția este extrem de mare pentru că participă undeva la 300 de persoane din toate colțurile lumii. Diferențele între două locuri consecutive sunt extrem de mici, pot să fie câteva sutimi. Deci, orice mică greșeală te duce două locuri mai jos, două locuri mai sus și poate să influențeze ce medalie vei lua.
Moderator: Strict legat de materia aceasta care este, cred, puțin stigmatizată și văzută ca fiind foarte grea, unii spun că nici n-ar trebui studiată pentru că nu ne ajută la nimic, ce te-a atras pe tine la chimie?
Vlad Ristache: Chiar de dinainte de clasa a VII-a, orice vedeam în bucătărie, bicarbonatul cu oțetul, zahărul că se dizolvă sau tot felul de mici experimente mi se păreau foarte interesante. După aceea, în clasa a VII-a am început să înțeleg ce se întâmplă pe acolo. Am avut și profesor foarte bun, un prieten de familie care a fost și el olimpic și m-a ajutat foarte mult pentru prima mea olimpiadă.
Moderator: E vreun vis anume din copilărie pe care încă îl ai, adică să să devii ceva, să ajungi undeva anume? Ce ți-ai dori să faci mai departe?
Vlad Ristache: În momentul de față, sunt anul întâi, sunt student la două facultăți, la medicină și la chimie la universitate și cumva aș vrea să fac ceva combinat.
E destul de mult, adică fug dintr-o parte în alta. E programul destul de încărcat, dar îmi place foarte tare. Îmi plac materiile, îmi plac colegii din ambele părți. Laboratorul pentru chimie înseamnă cumva absolut tot pentru că teoria merge doar până la un punct.
Moderator: Chimia te ajută în viața de zi cu zi? Ți s-a întâmplat să faci anumite lucruri și să te ajute cunoștințele de chimie?
Vlad Ristache: Da, știind chimie nu mă impresionează foarte tare lucruri care pentru alții sunt fascinante.
De exemplu, mă gândeam la cuvântul proteine, mâncarea are nu știu câte grame de proteină. Mie nu-mi spune nimic, dacă îmi zici doar proteină, este ceva foarte general. La chimie pot să fie 100.000 de proteine diferite care fac diferite lucruri.
Moderator: Cum îți organizezi timpul pentru a fi eficient în pregătire, cât lucrezi pe zi? De exemplu, la chimie, câte ore lucrai în pregătirea unui concurs, înainte de a merge la olimpiadă?
Vlad Ristache: Depinde foarte mult de perioadă. Dacă era cu o lună înainte de o fază a olimpiadei, lucram foarte mult, dacă era o fază mai joasă, de județeană, lucram 5, 6 ore pe zi.
La faze mai avansate, puteam să lucrez 12 ore, de când mă trezeam până mă culcam.
Moderator: Tu te-ai gândit vreodată să te faci profesor, să predai chimie?
Vlad Ristache: Da, m-am gândit, îmi place ideea. Nu știu neapărat dacă profesor în mediul preuniversitar, ori universitar. Probabil mai mult tind spre mediul universitar.
Moderator: Și cum vezi tu meseria de profesor?
Vlad Ristache: Mi se pare că ai nevoie de un har, să explici o noțiune complicată, dar să o faci într-un mod foarte simplu și să înțeleagă absolut toată lumea, la orice nivel ar fi elevii, studenții cărora le predai. Cred foarte mult că dacă le-ai arăta că nu sunt doar niște noțiuni abstracte, ar fi mult mai atrași.
Moderator: Ne bucurăm pentru olimpicii care obțin performanțe mari pentru România, dar știm că cei mai mulți dintre ei pleacă să studieze în străinătate. Tu ai ales să studiezi aici.
Vlad Ristache: Da, eu am ales să studiez aici. Mi-am dorit să fac și medicină, și chimie și din ce am studiat eu, în afară este foarte greu, poate chiar imposibil să o faci și într-un timp scurt. Practic, în 6 ani, când se termină medicina, o să am două facultăți, în afară, trebuia să le fac una după alta. Ar fi durat foarte mult. Plus că facultățile noastre sunt bune, sunt foarte mulțumit de ele.
Moderator: Dacă ar fi să oferi niște sfaturi pentru elevii care vor să aibă performanțe la orice materie, ce sfaturi ai avea pentru cei mai tineri ca tine?
Vlad Ristache: Mi se pare foarte important ca munca să fie constantă. Doar să lucrezi 10 ore pe zi cu o săptămână înainte de olimpiadă nu este destul. Nu trebuie să lucrezi neapărat 10 ore pe zi, poți să lucrezi tot anul de dinainte câte un pic. Se sedimentează mult mai bine informația dacă o înveți pe un termen lung decât foarte din scurt”.
5 comments
Nu-l prinde anul 2 in Ro!
De retinut este altceva din ce a spus, nu ca vrea prof de chimie. pai el nu a fost niciodata intr-o scoala de duzina sa vada cum e realitatea, habar nu are.
Deci:
1. face in Romania 2 facultati ca afara e exigenta mai mare si nu il lasa sa le faca deodata ca aici. In Romania se chiuleste la facultate, ce medic sa se faca daca el lipseste la cursuri practica etc fiind la cealalta in acel timp?
2. face si medicina ptr ca stie ca cu chimia nu are viitor, riscul e imens doar cu chimia risca sa ajunga un amarat pe la scoli slabe sau batia de joc a tuturor.
3. posibil in mediul universitar ii e locul daca vrea prof de chimie
4. daca vrea in preuniversitar fiind olimpic va lua o nota mare la titularizare si fiind cunoscut va primi un post la un liceu foarte bun gen Sf Sava unde va avea cui sa explice. In rest la scolile celelalte va fi vai de el daca se duce.
5. stiind chimie si stiinte de fapt ii par neinteresante tot ce altii nu-si pot explica si se mira
6. eu as conditiona inscrierea la titularizare pe chimie sau fizica de participarea la olimpiade cu premii minim locul 3 pe faza judeteana. Profesorii la chimie si fizica de dupa 1980 sunt slabi ptr ca nu sunt fosti olimpici ci sunt din marea gramada de absolventi de la facultatile comuniste de chimie si fizica facute cu duiumul in comunism si in anii 90 si care continua si acum sa functioneze si sa scoata rebuturi cu diploma de licenta si master pe cele 2 domenii. In general la Chimie mergeau si merg aia picati de la medicina adica rebuturile. Si plus altii care nu intrau nici la inginerie de Sectoare calde de slabi ce sunt, adica cei mai slabi. Stiti absolventa aia de la Iasi de la Apele Romane bagata acolo cu pile in 2020 care nu stia nici simbolul fosforului sau azotului si era absolventa de facultate de Chimie. S-o bagi pe aia profesoara de chimie?
7. ganditi-va cine preda chimie in perioada interbelica: pai C D Nenitescu Gh Spacu GG Loginescu si altii, NU Elena Ceausescu si femei de serviciu ca dupa anii 1970. Astia continua si acum cu exceptia Elenei Ceausescu.
8. Dupa 1970 titularizarea s-a facut la gramada pe chimie fara examen si a fost introdusa chimia la toate clasele ca era Ceauseasca sefa. Insa realitatea se vede azi cand a devenit materie inutila si nimeni nu mai merge s-o predea decat aia de alte materii sau aia care au studii de asa ceva si nu au ce lucra.
cariera universitara , baiatul și gata. faci și cercetare și predare cui este interesat . te am pupat!!
Felicitari! Urmeaza ti visul! Chimia e o materie foarte interesanta cu foarte multe aplicatii, iar meseria de chimist e foarte cautata. E bine ca intentionezi sa devii profesor si cu pasiunea si dedicatia ta sa starnesti si interesul altor tineri pentru chimie. Povestind despre cum ti ai descoperit pasiunea pentru chimie, mi am adus aminte de mine. Exact asa am descoprit si eu pasiunea pentru chimie: la laboratoarele din clasele a VII-a -a VIII-a, cu o profesoara foarte dedicata. Eu am studiat chimia industriala, U.I.P.Ch., singura sectie din Europa, in anii 80. Din pacate alegerile pe care le am facut dupa terminarea facultatii, m au departat de chimie si regret. De aceea zic: urmeaza ti visul! Succes!
Las’, ca-ti vad eu entuziasmul de a explica “o notiune complicata intr-un mod foarte simplu” cind si peretii is mai interesati de ce ai tu de spus decit elevii.
Pentru 95% din clase ora de chimie poate sa o tina si femeia de serviciu asa ca daca esti atit de bun chimist du-te in cercetare nu-ti irosi talentul in invatamint.