Violențele asupra profesorilor, din partea elevilor sau părinților, inclusiv cele pe internet, introduse în proiectul normelor de aplicare pentru Legea bullyingului. Se anunță modificarea Statutului Elevului și a ROFUIP

Bullyingul profesor-elev și elev-elev nu sunt singurele forme de violență prevăzute de Legea care reglementează aceste fapte. Potrivit proiectului normelor de aplicare pus în dezbatere publică de ministerul Educației, din cele 6 forme de bullying fac parte și sunt pedepsite inclusiv bullyingul elev-profesor, bullyingul părinte-elev, bullyingul părinte-profesor și bullyingul profesor-părinte, în spațiul școlii. Normele de aplicare ale legii bullyingului ar trebui aprobate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii 221/2019, adică peste 23 de zile – pe 20 februarie – potrivit actului normativ.

Definiția dată de proiectul de norme bullyingului este că acesta reprezintă ”comportamentul abuziv, realizat în mod repetat şi cu intenţie directă sau indirectă, care duce la prejudicierea fizică și/sau psihică a victimei/victimelor, prin umilire, rănire, persecuţie, intimidare sau alte fapte. Acest tip de comportament se manifestă prin forme diverse, putând fi verbal, emoţional/ nonverbal, fizic, relaţional, inclusiv sexual, deposedare de lucruri și electronic (cyberbullying),” arată documentul.

Violențe asupra profesorilor

Edupedu.ro a scris recent despre componența Grupului Anti Bullying, format din 63 de perosoane, majoritatea profesori, dar și membri în diverse organizații și asociații, oameni de radio, specialiști, avocatul poporului Renate Weber și alții.

Ce tipuri de bullying definește noul proiect:

1. Bullying elev-elev
2. Bullying elev-profesor
3. Bullying profesor-elev
4. Bullying părinte-elev, în spațiul școlii
5. Bullying părinte-profesor, în spațiul școlii
6. Bullying profesor-părinte, în spațiul școlii

În toate cazurile de mai sun bullyingul poate fi de mai multe tipuri: verbal prin apelative denigratoare, tachinare, insulte, poreclire, țipete, sarcasm, minciună, bârfă, amenințări verbale, șantaj, jigniri repetate referitoare la: trăsături fizice sau psihice, orientarea sexuală, dizabilitate, gen, religie, etnie, naționalitate. Mai poate fi emoțional, adică nonverbal, iar asta înseamnă priviri sau gesturi amenințătoare repetate; intimidarea, gesturi de exludere, ignorare referitoare la situația socio-economică etc.

Bullyingul fizic înseamnă lovire, bătaie, pus piedică, îmbâncire, plesnit, blocarea căii, înghesuire, împingere, agresiuni fizice diverse repetate etc. Violențele de tip relațional, inclusiv sexual sunt: comportamente repetate de: respingere, subminare, excludere, izolare, ignorare, intimidare, agresiuni sexuale (hărțuire, atingere, avansuri etc.), comportament ironic, răspândirea de zvonuri malițioase, insulte în locuri publice etc.

Un ant tip de bullying poate fi cel provocat prin deposedare de lucruri: comportamente repetate de cererede bani, bunuri sau echipamente, însoțite de amenințări; furt; provocarea sau forțarea de a fura, ascunderea de lucruri, vandalism, distrugere, incendiere etc.

Bullyingul de tip electronic se poate defini prin mesaje repetate supărătoare, amenințătoare, insultătoare, obscene, filmări/imagini/mesaje denigratoare la telefon, computer; ridiculizarea unui elev prin crearea unui profil sau a unui blog fals, conţinând informaţii umilitoare; publicarea online a unor videoclipuri sau poze personale fără acordul persoanei în cauză etc.

După aprobarea normelor de aplicare, o serie de acte normative se vor modifica, pentru a fi în acord cu noile reguli, potrivit proiectului. Printre acestea Regulamentul ROFUIP și Statutul elevului:

1. OMEN nr. 1409/2007, privind aprobarea Strategiei pentru reducerea fenomenului de violență în unitățile de învățământ preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare
2. OMENCS nr. 5079/ 2016, privind aprobarea Regulamentuluide organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare
3. OMENCS nr. 4742/ 2016, privind aprobarea Statutului elevului
4. OMEN nr. 4831/2018 privind aprobarea Codului-cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar
5. Legea privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ(Legea nr. 35/2007 completată și modificată prin Legea nr. 29/2010).

• Descarcă proiectul de Hotărâre Guvern aprobare Norme metodologice aplicare prevederi Lege nr. 221/2019 antibullying

Tipurile de intervenții prevăzute de noile reguli:

Intervenție specifică la nivel de caz-victimă, agresor, martor:

• Identificarea timpurie a elevilor cu potențial violent și a cauzelor care pot determina manifestări de tip bullying a acestora, prin implicarea cadrelor didactice și a personalului specializat (consilieri școlari, psihologi, asistenți sociali, mediatori)și a familiei;
• Valorificarea intereselor, aptitudinilor și capacității elevilor prin diferite activitati scolare si extrascolare pentru aprevenimanifestari problematice/de tip bullying (sportive, artistice etc.);
• Implicarea Consiliului Național al Elevilor în proiectarea și derularea activităților de prevenire și reducere a manifestărilor de tip bullying;

Intervenție extinsă-familie, clasă de elevi, grup:

• Colaborarea cu Federația Națională a Părinților din Învățământul Preuniversitar și informarea părinților cuprivire la serviciile pe care le poate oferi scoala în scopul prevenirii acțiunilor de tip bullying și ameliorării relațiilor părinți-copii (consiliere, asistență psihologică, mediere); implicarea în astfel de activități a personalului specializat (consilieri școlari , psihologi)
• Colaborarea școlii cu familiile elevilor cu potențial violent pentru a găsi și aplica soluțiile pentru prevenirea bullying-ului;-Identificarea unor părinți-resursă care să se implice în activitățile de prevenire
• Inițierea unor programe destinate părinților, centrate pe constientizarea, informarea și formarea cu privire la dificultățile de adaptare a copiilor la mediul scolar și la diferite aspecte ale acțiunilor de tip bullying (forme, cauze, modalități de prevenire, parteneri)
• Semnalarea de către școală a cazurilor de familii cu un comportament violent față de copii; colaborarea școlii cu instituții cu responsabilități în acest domeniu, precum Autoritatea Tutelară, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelorcu Dizabilități, Copii și Adopții, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, poliție.

Intervenție extinsă la nivel de unitate de învățământ:

• Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale școlii (Consiliul de administrație, Consiliul profesoral, Consiliul elevilor, Comitetul de părinți), a unor teme legate de acțiunile de tip bullying, care să aibă ca scop constientizarea dimensiunii fenomenului și analiza formelor, a actorilor și a cauzele situațiilor de la nivelul instituțieirespective
• Elaborarea unor strategii coerente de prevenție, care să fie fundamentate pe diagnoza situației existente și să fie incluse în planul de dezvoltare instituțională; inițierea unor programe care să răspundă unor situațiispecifice unității de învățământ respective (identificarea riscurilor în contextul concret al școlii , a actorilor cu potențial violent sau cu risc de a deveni victimă), cu implicarea activă a elevilor ca actori și ca parteneri cheie
• Transformarea regulamentului intern, specific fiecărei scoli, din instrument formal în mijloc real de prevenire, prin:

1. 1. definirea clară și funcțională a criteriilor de disciplină scolară și de conduită în școală a tuturor actorilor școlari (elevi, profesori)
   2. adaptarea prevederilor la contextul specific în care funcționează instituția consultarea tuturor actorilor de la nivelul școlii (elevi, cadre didactice, părinți) în definirea și aplicarea prevederilor acestuia
   3. operaționalizarea conținutului la nivelul activității didactice concrete, prin negocieri directe între profesor și eleviInițierea la nivelul școlii si/sau al inspectoratului școlara unor structuri cu rol de medierecare să contribuiela identificarea surselor de conflict
   4. aceste structuri/grupuri de inițiativă ar trebui să fie formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice și părinți; astfel de structuri pot fi coordonatede personal specializat (profesori consilieri școlari, asistenți sociali, psihologi) și pot iniția și derula programe de prevenire a bullying-uluiîmpreună cu parteneri de la nivelul comunității (ONG-uri, poliția de proximitate, autorități locale)
   5. Dezbaterea, în timpul orelor de consiliere și orientare/dirigenție, a situațiilor de tip bullying petrecute în școală sau în vecinătatea acesteia și încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste situații și posibile căi de soluționare
   6. Valorificarea temelor relevante pentru problematica bullying-ului, care se regăsesc în curriculumul diferitelor discipline școlare (drepturile și îndatoririle individului, libertate și normă/regulă de comportament, decizie siconsecințele deciziilor, abilități sociale etc.), prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de caz, joc de rol, analiză critică a mesajelor audio-vizuale de tip bullying, problematizare etc.), care să conducă laconstientizarea și dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor față de problematica bullying-ului.
   7. Derularea unor programe și activități extra școlare pe tema combaterii bullying-ului (de exemplu: săptămâna anti-bullying; jocuri, concursuri și expoziții tematice; întâlniri cu specialisti care să prezinte în mod interactiv teme legate de bullying, la care să participe elevi, cadre didactice și părinți).

Intervenție extinsă la nivel comunitar-UAT:

• Inițierea unor programe de sensibilizare a comunității privind fenomenul de bullying școlar (instituții responsabile: inspectoratele școlare, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, poliție, primărie, ONG-uri).
• Dezvoltarea unor programe de prevenire a bullyingului școlar (cu susținerea financiară si/sau logistică din partea UAT, a inspectoratelor școlare,a ONG-urilor, a poliției comunitareș.a.)
• Dezvoltarea de parteneriate ale școlii cu alte instituții la nivel local –poliție, jandarmerie, autorități locale, ONG –uri etc. –pentru siguranța deplasării elevilor și pentru crearea unei vecinătăți lipsite de pericole privind integritatea fizică și psihologică a elevilor.

Intervenție extinsă la nivel național

• Dezvoltarea, în cadrul ofertei naționale de curriculum la decizia școlii, a unor module integrate unor programe școlare, centrate peprevenția bullyingului (instituții responsabile: Ministerul Educației și Cercetării)
• Redimensionarea elementului educativ în abordarea curriculară prin accentuarea dimensiunii sociale și psihologice a managementului clasei
• Organizarea de campanii sociale, prin utilizarea diferitelor canale de comunicare publică, în scopul constientizării fenomenului de bullying (instituții responsabile: Ministerul Educației și Cercetării în colaborare cu Ministerul de Interne, , ONG-uri)
• Implementarea unui sistem de monitorizare la nivel național a fenomenelor de bullying în școală, care implică următoarele aspecte: elaborarea unei metodologii de colectare a informațiilor, definireacriteriilor de identificare si standardizarea lor, construirea unei baze de date etc
• Stimularea cooperării inter-instituționale și implicarea societății civile în inițierea, derularea, monitorizarea și evaluarea unor programe anti-bullying la nivel național (instituții responsabile: Ministerul Educației și Cercetării)
• Includerea unor teme privind bullyingul școlar în programele de formare continuă a cadrelor didactice (instituții responsabile: Ministerul Educației și Cercetării, furnizori de formare)
• Diversificarea programelor de asistență socială adresate familiilor dezavantajate din punct de vedere socioeconomic, categorie care prezintă un risc accentuat în manifestarea unor comportamente violente alecopiilor(instituții responsabile: Ministerul Munciiși Protecției Sociale, Ministerul Educației și Cercetării, organizații nonguvernamentale).

Tipurile de intervenții, după cine sunt cei implicați

Situaţie de bullying în care sunt implicaţi elevi (pașii de urmat)

1. Cadrul didactic (învăţător/diriginte) va organiza, cu sprijinul consilierului şcolar, discuţii cu colectivul de elevi, cu rol de conștientizare a efectelor negative a acestui comportament și de promovare a unui climat școlar pozitiv, constructiv, sentimentului de solidaritate între elevi, cu scopul de a face intolerabil comportamentul abuziv.
2. Cadrul didactic (învăţător/diriginte) va purta discuţii cu elevii direct implicaţi în situaţia de bullying. Acestora li se va explica clar modul în care situaţia de bullying a încălcat regulile unui climat şcolar sănătos şi a adus prejudicii stării de bine a elevilor în mediul şcolar.
3. Vor fi contactați părinţii acestora (atât cei ai elevului victimă, cat şi cei ai elevului agresor) și vor fi invitați la o discuţie, pentru a analiza situaţia şi pentru a realiza, de comun acord, un plan de consiliere psihopedagogică pentru copii.
4. Consilierul şcolar va elabora şi aplica măsuri de consiliere individuală a elevilor direct implicaţi în situația de bullying.
5. În vederea soluţionării situaţiei de bullying, la nivelul unităţii de învăţământ, după caz, sunt implicați membrii Comisiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei in mediul şcolar
6. Dacă situaţia de bullying este gravă, conducerea unităţii de învăţământ va anunţa alte instituții/entități cu atribuții și responsabilități în domeniu: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Poliţia (în cazul în care s-a produs o infracţiune).

Violențe asupra profesorilor: Ce face DGASPC în caz de bullying

În vederea soluţionării situaţiei de bullying, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) care a primit sesizarea are următoarele atribuţii:

• • Se informează cu privire la situaţia sesizată, cu sprijinul actorilor şcolari de la nivelul unităţii de învăţământ.
  • Propune introducerea elevului victimă / elevului agresor într-un program de consiliere, cu acordul părinţilor acestora.
  • Daca părinţii nu comunică cu reprezentanţii DGASPC, atunci se face anchetă în teren, la locuinţa acestora prin Serviciul abuzuri din structura DGASPC.
  • Reprezentanţii DGASPC au rol de mediere a relaţiei şcoală -părinţi, acolo unde este necesară această mediere. Cazul este monitorizat în temeiul prevederilor Legii nr. 272/2004, cu modificările și completările ulterioare

Ce face Poliția în caz de bullying

În vederea soluţionării situaţiei de bullying, secția/structura de poliție care a primit sesizarea are următoarele atribuţii:

• • Realizează activități de informare preventivă la nivelul unității de învățământ, pentru a preveni extinderea unor fapte similare.
  • Propune și aplică măsuri ameliorative, mai ales în cazurile în care situațiile de bullying implică și persoane din afara școlii sau se manifestă în afara școlii.
  • În cazul în care intervenția este realizată de Poliția de Proximitate, aceasta acţionează conform prevederilor Codului Penal şi ale Codului de Procedură Penală, coroborate cu alte dispoziții relevante.
  • Pentru minorul cu vârsta mai mică de 14 ani, structurile de poliție anunţă obligatoriu DGASPC
  • Părinţii elevilor direct implicaţi în situaţia de bullying vor beneficia, după caz, de activităţi de consiliere organizate de consilierul şcolar. De asemenea, părinţii copilului care săvârșește fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către DGASPC, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică (art. 73 alin 4 din Legea nr. 272/2004 republicată).

Pentru situaţia de bullying în care sunt implicate cadre didactice, directorul unității de învățământ convoacă Comisa de disciplină, care, în urma analizei cazului, va propune o soluție de rezolvare, ce va fi supusă dezbaterii, la nivelul Consiliului profesoral, și, după dezbaterea din Consiliul profesoral, va fi supusă aprobării Consiliului de administrațieal unității de învățământ.