Dupa 12 ani de şcoală ai ieşit pe poarta liceului, în 2020, perfect pregătit pentru anul 1990, spune Andrei Șelaru, cunoscut ca vloggerul Selly, într-un clip filmat imediat după festivitatea de absolvire și după ce a dat Bacalaureatul, pe care l-a promovat cu media 9,60.
Clipul are peste 560 de mii de vizualizări pe Youtube și este pe locul 6 în clipurile aflate în creștere (trending) pe România în acest moment. Este pentru prima dată când un clip dedicat Educației și problemelor din Educație intră în acest top al Youtube.
”Trebuie să avem discuția asta despre ce înseamnă educația în 2020, ce mai înseamnă bacalaureatul în 2020, pentru că dacă ceva nu se va schimba acum în educație, în 10-20 de ani educația din România chiar n-o să mai însemne nimic”, cu acest mesaj își începe Selly monologul, după care explică faptul că tocmai a participat împreună cu toți colegii săi la festivitatea de absolvire de la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova.
„Problema mea nu este cu vreun liceu sau cu vreun profesor, problema mea este cu programa școlară și cu materia care este predată în școlile din România. Pentru că ce învățăm noi la școală nu prea are legătură cu realitatea și asta e o mare mare problemă. Eu am spus în repetate rânduri că școala din România nu te pregătește pentru viitor, ci pentru trecut și nu am inventat eu treaba asta. Sunt oameni mult mai inteligenți decât mine care au exact aceeași părere.
Uitați-vă un pic cat de repede se schimbă lumea din jurul vostru. Gândiți-vă ce telefon aveați, spre exemplu, acum 10 ani și ce telefon aveți acum. Gândiți-vă cum arăta efectiv lumea din jurul vostru acum 20 de ani și cum arată acum, cât de mult a avansat efectiv tehnologia. Sau, acum 30 de ani, cât de dificil era să iei legătura cu cineva care era în partea cealaltă a Pământului și cum acum, cu un singur click, instantaneu îi putem vedea și auzi la calitate foarte, foarte bună.
Și în toată lumea asta super modernă, super digitalizată, care se schimbă foarte foarte repede, lucrurile pe care noi le învățăm la școală au rămas cam aceleași de 30 de ani încoace.
Sunt aceleași materii la care înveți aceleași lucruri și din cauza asta atunci când ajungi la 18-19 ani și ieși pentru ultima dată pe poarta liceului, cu bacul luat și cu diplomă de absolvire în mână când termini liceul se presupune că ai stat 12 ani în tot sistemul acesta de învățământ ca să fii pregătit pentru viață, ca să fii pregătit pentru viitor. Ai ieșit pe poarta liceului în 2020, perfect pregătit pentru anul 1990.
Asta gândindu-te că era actual ce se preda atunci, dar nu prea cred. Gândiți-vă la câte meserii noi au apărut în ultimii 20-30 de ani: de la programator, la IT-st, vlogger și așa mai departe. Gândiți-vă câte meserii au devenit inutile între timp și gândiți-vă cât de puține lucruri cu adevărată aplicabilitate în viața reală, în viața de zi cu zi, învățați de fapt în liceu.
Școala primară și gimnaziul – înveți într-adevăr o grămadă de chestii folositoare, dar în liceu chiar se schimbă situația. Se pune accentul, toată lumea se concentrează pe 3-4 materii, materiile de bază: istorie, geografie, română, matematică, biologie, iar restul materiilor sunt ignorate complet. Și dacă școala din România ar funcționa, eu chiar nu aș comenta despre lucrurile astea, dar cred că suntem cu toții conștienți de faptul că școala din România nu funcționează.
Cu 40% analfabeți funcțional în România, școala noastră se promite că cu ce vei învăța aici te vei descurca în viață, vei fi pregătit pentru viitor.
Învățăm într-adevăr o grămadă de lucruri în școală de la matematică până la istorie, dar mi se pare că se pune obsesiv accentul pe 3-4 materii, ignorând materii care sunt mult mai importante, cum ar fi educația financiară, sau educație civică. Acestea sunt complet băgate sub preș, complet ignorate. Școala pur și simplu ocolește lucrurile astea și eu chiar cred că oamenii care iau deciziile nu fac asta din greșeală, cred că e o treabă intenționată acolo. Oamenii care conduc învățământul din România de 30 de ani încoace, oamenii care sunt acolo sus și au într-adevăr putere de decizie asupra lucrurilor care se Întâmplă sunt fie proști, fie ticăloși fie în cel mai rău caz sunt și proști și ticăloși .
România e o țară săracă, România e o țară cu o grămadă de oameni îngropați în rate, îngropați în datorii, de ce nu se face o oră despre cum să gestionezi mai bine banii? Despre cum funcționează banii? Despre când să iei un credit, de ce să nu iei anumite credite, despre cum funcționează băncile, despre cum funcționează toate lucrurile astea. Pentru că avem nevoie, avem o problemă reală în gestionarea banilor. Sunt foarte mulți oameni care chiar dacă au bani, nu știu ce să facă cu ei și î pierd sau ajung în situații care îi costă foarte mult .
În liceu bagi zeci, sute de pagini despre operele marilor autori români. Pentru bac înveți, la o poezie de două strofe, trei pagini de comentarii. În care analizez titlul, tema, viziunea, fiecare figură de stil, tocind cuvânt cu cuvânt părerea unui critic despre opera respectivă. Câți dintre voi o să se facă poeți, scriitori, prozatori?
Dar de ce e obligatoriu ca fiecare copil din România, indiferent la ce profil la liceu e să învețe despre lucrurile astea atât de mult. Ca să citească, veți spune, poate, unii dintre voi. Citesc ce vreau eu, de ce trebuie să citesc literatura obligatorie din programa de Bac? Ok, veți spune că limba română, pe lângă toate lucrurile astea, te învață și să te exprim corect. Te învață să-ți argumentezi o idee, te învață să-ți formulezi un punct de vedere și să nu faci greșeli gramaticale. Dar cum te învață ea să îți exprimi tu punctul de vedere când tu tocești trei pagini din punctul altcuiva de vedere.
Vă rog nu-mi spuneți mie că nu știți cum funcționează de fapt comentariile la română. Dacă voi v-ați apuca să vă scrieți propriile idei despre ce citiți și nu ați folosi exact cuvintele care sunt în comentariul ăla, exact tema, „condiția de damnare a geniului într-o societate”, dacă nu ați folosi exact cuvintele alea ce note ați luat?
Efectiv asta înseamnă un comentariu, asta înseamnă subiectul III de la română de la Bac. Nu e pic de originalitate și tu nu ai niciun pic de aport personal la treaba aia. Într-adevăr ai și o compunere argumentativă la Bac, dar ea este punctată mult mai puțin decât este acel comentariu pe care trebuie să-l tocești. Un comentariu în care găsești și citate din text, trebuie să știi 3-4 metafore, 3-4 figuri de stil din fiecare operă și să tocești punctul criticului de vedere despre metaforele ăla, despre ce-a vrut să zică autorul. Chestii la care nici măcar autorul care a scris opera nu s-a gândit.
Trebuie să reproduci ca un robot comentariul ăla, dar dacă tu scrii din capul lui tău ce ai înțeles tu din opera aia nu ți se va puncta și atunci trebuie să mergi la meditație și să tocești acele comentarii. Și asta nu o spun doar eu, vă spun chiar și cei din Ministerul Educației dacă vă vine să credeți”.
Andrei Selaru, cunoscut drept vloggerul Selly, este unul dintre cei mai populari tineri din mediul online.
Foto: youtube.com/selly
Raluca Pantazi
Ștefan Lefter
Redacția
Mihai Peticilă
18 comments
Am o mare curiozitate, ce motivația exista pt studiul muzicii și al desenului artistic la liceu profil mate-info?
Dragă Selly!
Scuză mă, că mă adresez la tine sub această formă şi sub un nickname (pseudonim), dar nu am nevoie de popularitate şi doresc să protejez mai ales şcoala la care predau de peste 30 de ani. (Un liceu din provincie, cu vechime şi renume apreciabilă.) Am citit materialul despre clipul tău, cu 10 zile după apariţiei, deoarece am fost plecaţi după bac la o staţiune montană, unde am exclus lumea exterioară, ca să ne încărcăm bateriile „destul de uzate”. Folosesc acest nickname, care de fapt este numele mamei mele, iar prenumele este varianta bărbătească a numelui ei.
Câte ceva despre mine: la bacul din acest am avut trei clase de absolvenţi la care am predat, din aceste trei clase unde au terminat 91 de elevi, 90 au luat bacul, şi unul singur a picat la matematică. Din materia predată de mine 35 de elevi au dat examen, media lor a fost 9,83 (la bac) pe când în clasa a XII-a media lor a fost de 9,25. (De obicei tendinţa este inversă, să aibă medii mari la clasă, şi medii mai mici la examen.) Ca şi curiozitate: în decembrie, la sf. semestrului I. am avut impresia ca din aceşti elevi, 3-4 vor putea pica examenul, dar în semestrul II. chiar şi în vremea şcolii online împreună „am băgat viteză” şi aşa a ieşit acest rezultat. Cea mai mică notă a fost peste 7,50 şi am avut din cei 35 de elevi şi 2 cu media generală de la BAC de 10. În primul rând este meritul lor, noi dascălii putem să-i ajutăm. E drept, că peste jumătate dintre elevii mei au rezolvat toate cele 20 de „teste de antrenament” şi au făcut şi alte teste şi exerciţii date de mine. Testele rezolvate îmi trimiteau online, iar eu le corectam chiar în ziua respectivă, cel mult a doua zii, şi le făceam observaţii şi corecturi cum se cuvine. (În cele 3 luni de şcoală online şi până în preziua examenului, am corectat vreo 800 de teste, numai pentru cei care au dat bacul. Pe lângă respectivii am mai avut şi alte 12 clase, care nu erau absolvenţi. Am primit şi am scris mii de emailuri etc. În acele luni am lucrat 7 zile pe săptămână, şi zilnic 14-16 ore! Că uşor să fi profesor… (Nu întâmplător am pomenit de reîncărcarea bateriilor, că sunt trecut de 60 de ani.)
Acum concret despre ideile tale: Că învăţământul nu merge cel mai bine, just. Dar mai şi exagerezi şi dacă te interesează, am unele observaţii punctuale la cele spuse de tine şi citate în articolul de pe EDUPEDU:
1.”Trebuie să avem discuția asta despre ce înseamnă educația în 2020, ce mai înseamnă bacalaureatul în 2020, pentru că dacă ceva nu se va schimba acum în educație, în 10-20 de ani educația din România chiar n-o să mai însemne nimic.” Cu prima parte de acord 100 de %, dar să ştii, că de mai multe decenii se reformează acest sistem greoi al învăţământului, dar de fapt dintre miniştrii 2-3 au avut viziune, ceilalţi au fost cârpaci, politruci cu studii precare, complet străini de sistem. În cazul afirmaţiei: „în 10-20 de ani educația din România chiar n-o să mai însemne nimic.” Dacă te referi la sistem, când foloseşti termenul „educaţia”, nu sunt de acord. Iar dacă termenul este folosit în sensul de cultură, de om educat, atunci pot să adaug faptul că deja în ziua de azi, mulţi nu dau doi bani să fie educaţi şi fac carieră, cu educaţie şi pregătire, cultură precară, dacă nu rudimentară… (Exemple sunt destule din păcate!)
2.”Problema mea este cu programa școlară și cu materia care este predată în școlile din România. Pentru că ce învățăm noi la școală nu prea are legătură cu realitatea și asta e o mare mare problemă. Eu am spus în repetate rânduri că școala din România nu te pregătește pentru viitor, ci pentru trecut…” (Fostul ministru al educaţiei, Daniel Funeriu, cel care a introdus camerele video la examene explică acest fapt mai bine şi mai detaliat, în articolul „Răzbunarea „tocilarilor”: la ce ne folosesc integralele?” Poate nu ar trebui să pomenesc numele lui D. F. după ce a avut o intervenţie acidă, la adresa Ta.)
Mai demult se spunea, că la fotbal, la agricultură şi la politică se pricepe toată lumea. Acum se pare, că la învăţământ şi la sănătate se pricepe toată lumea, sau cel puţin toată lumea se crede expert în aceste domenii. Dar realitatea bate credinţa, şi aceste două domenii cum se vede „şchiopătează”, alţii spun că sunt chiar în faliment. Eu zic că încă nu-s, dar pot ajunge în colaps. Şi concret despre observaţia ta: Programele şcolare, au şi prevederi bune, dar nu ştiu în ce măsură aceste programe sunt: a)Respectate şi b)Adaptate la condiţiile concrete din fiecare şcoală, clasă. (Consider că aici contează priceperea, talentul fiecărui cadru didactic. „ce învățăm noi la școală nu prea are legătură cu realitatea.” Şi aici te contrazic: Cum cunosc eu programele şcolare, sunt cunoştinţe cu aplicabilitate cu care putem să ne întâlnim practic la absolut toate disciplinele: Vrei să ştii ceva despre maşina ta: La fizică se face motorul de combustie internă, la istorie despre descoperirea şi dezvoltarea automobilului etc. Vrei ceva legat de un aparat electronic, casnic sau de comunicaţie: la fel, dacă te interesează poţi afla, chiar din unele manuale, la unele ore. Vezi o ştire despre un atentat, despre o catastrofă: la geografie, la istorie poţi găsii ceva despre rădăcini, despre cauze, despre împrejurări. Doar să ştii să cauţi. (Recunosc că la orele mele nu există întrebări inutile sau nici atât întrebări tabu. Dacă timpul ne permitea şi e interes real, chiar în completarea programei şcolare încercăm să aflăm răspunsuri la problemele ivite. Cel care era interesat, primeşte trimiteri la surse şi în ora sau săptămâna următoare prezenta colegilor chestiunea, clasa îl apreciază sau îl critica după merit…) Nu sunt de acord cu trimiterea la trecut. Nu spun, că nu sunt informaţii, cunoştinţe depăşite, dar multe din ele pot fi utile cu un spirit critic.
3.”Lucrurile pe care noi le învățăm la școală au rămas cam aceleași de 30 de ani încoace.” Nu chiar: Acum 30 de ani nu exista TIC, nici informatică la ore, nu prea erau laboratoare info sau videoproiectoare, nici psihologie, nici educaţie antreprenorială, şi nu erau manuale alternative. (Dintre care unele sunt slabe, dar sunt alternative şi manualul nu e sf. scriptură, ci un instrument, ce poate fi completat, îmbunătăţit.) Şi la limbi străine stăteam mult mai prost. Vorbesc în cunoştinţă de cauză.
4.”Sunt aceleași materii la care înveți aceleași lucruri și din cauza asta atunci când ajungi la 18-19 ani și ieși pentru ultima dată pe poarta liceului, cu bacul luat și cu diplomă de absolvire în mână când termini liceul se presupune că ai stat 12 ani în tot sistemul acesta de învățământ ca să fii pregătit pentru viață, ca să fii pregătit pentru viitor. Ai ieșit pe poarta liceului în 2020, perfect pregătit pentru anul 1990.” Parţial adevărat, doar parţial: Că sunt lucruri care nu se schimbă, şi care trebuie să fie cunoscute, predate: formule de mate, de fizică sau de chimie; legi ale biologiei, chimiei sau fizicii; fenomene naturale, evenimente şi date istorice, reguli gramaticale, etc.
5.”Gândiți-vă la câte meserii noi au apărut în ultimii 20-30 de ani: de la programator, la IT-st, vlogger și așa mai departe. Gândiți-vă câte meserii au devenit inutile între timp și gândiți-vă cât de puține lucruri cu adevărată aplicabilitate în viața reală, în viața de zi cu zi, învățați de fapt în liceu.” Parţial adevărat, iarăşi doar parţial: Meseria de programator, IT-ist a apărut ceva mai devreme. (Am avut la liceu în anii 1970 profesor de matematică-informatică, care încercat să ne familiarizeze cu noţiunile de informatică: Limbaje Cobold şi Fortran, dar nu prea a avut cu cine comunica. Noi aveam examen, la mate şi nu la info…) Nu ştiu dacă „vlogger” este o meserie. Cum ştiu, tu-l faci destul de bine, fără să fi urmat un curs în domeniu. (Aş fi curios să te văd peste 20 de ani şi să citesc bilanţul tău pe primele două decenii după bac.) Dacă o să mai fiu în viaţă, am să fiu un pensionar destul de bătrân, dar sper că măcar complet la minte şi suflet…)
Relativ puţine meserii au devenit inutile, cel mult s-au schimbat, transformat. Sunt meserii căutate, la modă cum se zice, şi sunt meserii mai puţin căutate şi sau bănoase. (Secretara a devenit asistent manager, paznicul de noapte este „security man”, femeia de serviciu este îngrijitoare, etc.) În absolut, dar în absolut toate domeniile şi meseriile actuale se cere seriozitate, rigoare, precizie-punctualitate, calităţi de comunicare, de deschidere etc. care pot fi în bună măsură dobândite prin cei 7 ani de acasă, completate prin educaţia şcolară şi învăţare socială, imitaţie, adaptare cum vrei. Că ce va face omul în cei 40 de ani de viaţă activă (între terminarea studiilor şi pensionarea) este conjunctural şi omul se poate adapta condiţiilor schimbătoare, dacă vrea şi doreşte să nu decadă la periferia societăţii…
6.”Școala primară și gimnaziul – înveți într-adevăr o grămadă de chestii folositoare, dar în liceu chiar se schimbă situația. Se pune accentul, toată lumea se concentrează pe 3-4 materii, materiile de bază: istorie, geografie, română, matematică, biologie, iar restul materiilor sunt ignorate complet.” Sunt profesor de liceu, dar nu văd o deosebire foarte mare, dintre gimnaziu şi liceu. (Ca şi stil, ca şi programe ca şi aplicabilitatea cunoştinţelor. Poate că la gimnaziu este educaţie civică. În schimb la liceu poţi face educaţie civică la orice oră umanistă, doar să vrei şi doar să ai parteneri. Şi există discipline opţionale gen educaţi juridică, educaţie financiară, de lipsa cărora pomeneşti. Zici că toată lumea se concentrează pe 3-4 materii şi restul sunt ignorate complet. Iarăşi ai exagerat: Cu toate că elevii de liceu după ce aleg facultatea sau specializarea dorită, mai neglijează dintre celelalte discipline, dar iarăşi şi aici poate să intervină dascălul de la catedră de la aceste discipline „vitregite”, neglijate: Dacă e comod (varianta A), atunci dă o lucrare pe semestru şi acela cu manualele şi caietele deschise, iar dacă nu este superficial şi „lejer” (B), atunci încearcă să capteze atenţia elevilor şi să le transmită informaţii utile şi interesante, care să pună deoparte problemele de matematică sau de bac, şi să coopereze cu profesorul. Nu spun, că elevii nu uită şi pe loc sau ulterior vor aprecia acest efort depus de către omul de la catedră. (Varianta „A” este lejeră, şi fără bătaie de cap, iar varianta „B”, este dificilă, este chiar o provocare. De fapt şi viaţa este o mare minune şi o mare provocare. Cine nu încearcă, îşi merită soarta, dar nu şi salariul.)
7.”Și dacă școala din România ar funcționa, eu chiar nu aș comenta despre lucrurile astea, dar cred că suntem cu toții conștienți de faptul că școala din România nu funcționează.” Da, şcoala din ţara noastră funcţionează scârţâind. Dar funcţionează. Că mai produce rebuturi în procent destul de mare. Păcat. Mare păcat. Am obiceiul să spun, că dascălul lucrează cu „materia primă cea mai preţioasă”. Şi nu toţi sunt conştienţi de responsabilitatea asumată sau mai ales neasumată. (Ar fi câte ceva despre formarea iniţială şi continuă a cardelor didactice pentru care se cheltuiesc bani mulţi, chiar f. mulţi…)
8.”Învățăm într-adevăr o grămadă de lucruri în școală de la matematică până la istorie, dar mi se pare că se pune obsesiv accentul pe 3-4 materii, ignorând materii care sunt mult mai importante, cum ar fi educația financiară, sau educație civică. Acestea sunt complet băgate sub preș, complet ignorate. Școala pur și simplu ocolește lucrurile astea și eu chiar cred că oamenii care iau deciziile nu fac asta din greșeală, cred că e o treabă intenționată acolo.” Iarăşi ai exegrat: Nu sunt profesor de matematică, dar spun că educaţia financiară nu poate prevala matematicii, că ai nevoie mai întâi de cunoştinţe matematice (de calcul) şi apoi putem continua cu educaţia financiară. Că cei care conduc educaţia de decenii iau intenţionat decizii greşite? Nu cred, că intenţionat, că atunci trecem la domeniul teoriilor conspiraţioniste, ci pur şi simplu din nepricepere. (Este o vorbă păguboasă: De ce să ne strofocăm, dacă merge şi aşa…) Din cei peste 30 de miniştrii, poate 5 au avut viziune, idei. Restul, inclusiv echipa de acum au fost nişte persoane ajunse la cârmă de nevoie sau din proasta ambiţie. (Este în maghiară o zicală: Dacă nu-i cal, atunci măcar măgar. În sensul de nu câştigi, nu obţii un cal, care este un animal deosebit de valoros, atunci e bine şi un măgar, care este mai puţin pretenţios. Şi sunt şi mulţi pe la catedre, care dacă nu au reuşit să ajungă avocaţi, magistraţi, poliţişti ori medici, se mulţumesc cu măgarul, adică cu statutul de cadru didactic…)
9.”Oamenii care conduc învățământul din România de 30 de ani încoace, oamenii care sunt acolo sus și au într-adevăr putere de decizie asupra lucrurilor care se Întâmplă sunt fie proști, fie ticăloși fie în cel mai rău caz sunt și proști și ticăloși.” „fie în cel mai rău caz sunt și proști și ticăloși.” Cu unele, dar puţine excepţii DA.
10.”România e o țară săracă, România e o țară cu o grămadă de oameni îngropați în rate, îngropați în datorii, de ce nu se face o oră despre cum să gestionezi mai bine banii? Despre cum funcționează banii? Despre când să iei un credit, de ce să nu iei anumite credite, despre cum funcționează băncile, despre cum funcționează toate lucrurile astea. Pentru că avem nevoie, avem o problemă reală în gestionarea banilor. Sunt foarte mulți oameni care chiar dacă au bani, nu știu ce să facă cu ei și î pierd sau ajung în situații care îi costă foarte mult.” SUA sau Germania sunt state bogate. Dar şi acolo sunt mulţi oameni faliţi. La Economie se face câte ceva despre banii, dar şi aici intervin cei 7 ani de acasă, sau expresiile proverbiale (care fac parte din cultura generală): Să nu te întinzi peste plapumă. Ori: Cine se frige odată, apoi suflă şi în iaurt. Ori: Prostul nu-i prost dacă nu e şi fudul. Ori: Deşteptul învaţă din greşeala celuilalt, iar prostul îşi repetă propriile greşeli. Etc şi etc.
11.”În liceu bagi zeci, sute de pagini despre operele marilor autori români. Pentru bac înveți, la o poezie de două strofe, trei pagini de comentarii. În care analizez titlul, tema, viziunea, fiecare figură de stil, tocind cuvânt cu cuvânt părerea unui critic despre opera respectivă. Câți dintre voi o să se facă poeți, scriitori, prozatori?”
Liceul în special este şi pentru “iniţierea” în munca intelectuală. Prin aceasta înţeleg mai simplist capacitatea ca să ştii să cauţi (cercetare de bază şi informare), să ştii să răspunzi la criteri sau cerinţe, să formulezi o întrebare sau un răspuns, să expui o părere, să scrii un articolaşi cu aparat critic, să înveţi utilizarea surselor cu evitarea plagiatului, confruntarea credibilităţii surselor de informare (de exemplu a canalelor de ştiri) etc. La ultima întrebare încerc să răpund direct: Probabil mai mulţi elevi vor devenii poeţi sau scriitori, decât vloggeri. Zic eu, că probabil…
12.”Dar de ce e obligatoriu ca fiecare copil din România, indiferent la ce profil la liceu e să învețe despre lucrurile astea atât de mult. Ca să citească, veți spune, poate, unii dintre voi. Citesc ce vreau eu, de ce trebuie să citesc literatura obligatorie din programa de Bac?” Un absolvent de liceu, trebuie să aibă un fel de cultură generală, din care nu trebuie să lipsească de exemplu unele romane clasice, să aibă habar despre poezie şi despre unii poeţi. Chiar prea mult se cere ? În afară de lecturile obligatorii elevul este liber să citească altceva sau dacă nu vrea, să nu citească. Poate să se perinde în lumea virtuală. În viaţă sunt reguli şi nişte chestii obligatorii : Dacă vrei să conduci maşina, ai nevoie de permis. Dacă vrei să te căsătoreşti cu cineva, persoana respectivă trebuie să fie liberă şi să fie de acord cu căsnicia. Dacă vrei să nu te îmbolnăveşti de COVID, trebuie să respecţi regulile şi să eviţi zonele şi contactele periculoase. Dacă vrei să ai venituri, trebuie să le produci prin muncă, prin contribuţie intelectuală, artistică, etc. Deci să depui un efort. Dacă nu vrei să ai datorii, trebuie să cheltuieşti mai puţin, decât venitul tău.
13.”Dar cum te învață ea să îți exprimi tu punctul de vedere când tu tocești trei pagini din punctul altcuiva de vedere.” Nu sunt prof de română, dar cred că este o posibilitate de a evalua, puncta limbajul, creativitatea unei lucrări. Nu doar toceala. (Am obiceiul să spun elevilor că nu aştept de la ei să-mi reproducă la fel, ce anterior le-am predat, ci să înţeleagă şi să folosească respectivele informaţii. Repet la fiecare clasă, că dacă 28 de elevi ar repeta “papagaliceşte” cele spuse de mine în ora precedentă, atunci aş abandona această meserie, şi pentru ultimii ani de activitate profesională aş face altceva…)
14.”Trebuie să reproduci ca un robot comentariul ăla, dar dacă tu scrii din capul lui tău ce ai înțeles tu din opera aia nu ți se va puncta și atunci trebuie să mergi la meditație și să tocești acele comentarii.” Sunt împotriva fenomenului numit toceala. Da unele lucruri, nume, formule, ani, evenimente, persoane, autori, titluri etc. trebuie să memorăm, dar nu fără rost şi fără sfârşit sau finalitate. Chiar şi azi, în vremea internetului. Sunt împotriva meditaţiei: Consider eu, că dacă un elev este atent şi îşi dă silinţa, în majoritatea cazurilor poate învăţa materia pentru teze, teste şi examene. (Sunt cazuri imorale şi penale, când unii meseriaşi de la catedră, că dascăl nu le aş zice, intenţionat nu predau, nu explica ca să aibă clienţi pentru meditaţii, sau unii dintre ei sunt care nici ei nu înţeleg chestiunile mai dificile, asta e altă treabă, nu e profesională, dimpotrivă este problemă cu calitatea umană…) Concret şi personal, dacă un părinte sau un elev mă roagă să-l meditez pe elev, în conditile în care sunt profesorul la oră, la clasă, explic că dacă elevul vrea pot să acord consiliere, şi pot să dau sugestii şi sarcini de lucru în afara celor de la ore. (Chiar şi ondine şi evident pe gratis.) Dacă participă activ la ore, e suficient pentru promovarea rezonabilă a examenelor finale. (Nu doar cu 5 sau 6, cum a spus o personă suspusă.)
Şi în încheiere mai adaug, că nu doream să-ţi ţi o morală, ci doar să spun că viaţa şi şcoala face parte din viaţa noastră, nu este doar albă sal neagră, ci este mult mai complicată şi colorată. (Deşi uneori culorile sunt sumbre, dar sunt culori.)
Dacă vrei să mă contrazici, aici pe acest site sau sub altă formă, este dreptul tău.
Nagy Viktor.
P.s.
1.Pentru Selly: pe adresa de email alăturată poţi să-mi scrii. Dacă te interesează, poţi afla adevărata mea identitate: nagy11viktor@gmail.com
2.Cine îl cunoaşte personal pe Selly poate să atragă atenţia lui la această replică. (Poate să facă chiar redacţia acestui site de specialitate.)
3.Poate că este o intervenţie, um comentariu mult preá lung, dar trebuie să discutăm despre problemele noastre, despre problemele şcolii din România.
Vorbeste abitir , domnule . E bun de dipotat .
Pai nu asta ar trebui sa faca politicienii, “dipotatii”? Sa identifice problemele si sa gaseasca metode de rezolvare a lor? Problema e ca la noi se identifica problemele “dipotatilor” si se rezolva, nu ale celor care i-au votat..
Selly are dreptate: scoala romaneasca pregateste elevii pentru trecut, nu pentru viitor. Sunt matematician si am urmat facultatea intre anii 1970-1975, iar in precedentii 4 ani, evident, liceul. Programa la matematica este inca aceeasi, ca intre anii 1966-1970, cand era in floare matematica bourbakista, austera, abstracta si prezentata fara motivatii. Matematica predata in liceu e departe de a raspunde necesitatilor noilor tehnologii. Romania este poate singura tara din Europa unde inca se exagereaza cu prezentarea in detaliu a structurilor algebrice, exemplificate prin operatii abstracte, ca cea din problema de bac de anul acesta. Suntem in plina revolutie generata de inteligenta arificiala, al carei subdomeniu, machine learning, (vezi wikipedia pentru detalii) se bazeaza in procent de peste 60% pe probabilitati si statistica. Nu doar ca nu se dau probleme la bac din aceasta ramura a matematicii, dar in majoritatea liceelor profesorii NU respecta programa si pur si simplu nu aloca deloc ore pentru aceasta disciplina. Saptamana trecuta s-a dat bacul si in Germania. Dupa ce am vazut subiectele din Romania am descarcat si am tradus o versiune de subiecte date in Bavaria (in Germania fiecare land are alte subiecte). Las pentru cateva zile aici, linkul https://bit.ly/3eRysbo la problemele traduse, pentru a compara cu cele din Romania. Fiecare versiune contine probleme de analiza si respectiv probabilitati, care urmaresc sa verifice daca elevii au inteles notiuni si rezultate de baza in cele doua directii. La noi este o traditie in a da elevilor in cei 4 ani de liceu cat mai multe probleme ce necesita artificii in rezolvare. Pana inca nu le sunt clare notiunile predate, hop profesorii arunca probleme in care functtile, matricele, ecuatiile depind de un parametru si apoi se cere sa se determine acel parametru incat elementul in discutie sa aiba o proprietate, dar copiii inca nu au inteles acea proprietate. Prea multa abstractie si deloc aplicativitate. Pana nu se schimba programa si nu se adapteaza cerintelor noilor tehnologii, majoritatea tinerilor, absolventi de liceu, vor simti frustrarea ca studiaza “chestii” inutile pentru formarea si viitorul lor.
Acest articol reprezintă o opinie generală între noile generații. Și punctează probleme reale… Deși cu explicații parțial corecte, atrage atenția la ceea ce se cheamă nu doar criza învățământului românesc ci, pentru cine cunoaște, în general. Ideea articolului său este inadecvarea conținutului informațiilor la nevoile actuale pe care el le numește “practice”. Învățământul actual “nu pregătește pentru viață” pentru că, spune el implicit, se bazează pe tocit. Și cu “tocitul” are dreptate, cu pregătirea pentru viață, e de vorbit… Problema cu cele patru materii de BAC, ca fiind cele importante, restul nimic, este reală. O știm toți, părinți sau profesori, de acele alte materii sau nu. Aici avem o posibilă dezbatere, și ideal vorbind, mi-ar plăcea să pot participa. Sunt foarte multe aspecte de discutat, de răspuns la fiecare, unul câte unul. Dar mă rezum.. În primul rând cum s-a ajuns la situația ca materiile de BAC să fie singurele care contează? Deși, formal, nu recunoaștem toți realitatea asta…În principiu, pentru că admiterea la facultate, de multe ori, nu mai presupune concurs ci dosar de admitere în care notele la BAC și media generală influențează selectarea. Cum s-a ajuns să se facă școală doar de dragul notelor pentru admiterea la liceu? Pentru că această admitere presupune în afara avaluării naționale, un procent din media generală din clasele V-VIII. Și iată cum niște decizii nefericite au degradat învățământul, românesc în particular, și așa în criză, în mod general. Și atunci, doar unii profesori, puțini mereu, oferă ( nu spun predă) cunoaștere și nu doar informație. Când contează doar notele, mediile, și nu cunoașterea, situație întreținută prin lege, se ajunge la superficialitate, la analfabetismul funcțional. Aici se află cauza din interiorul sistemului.
Pe de altă parte, din afara sistemului de învățământ, există o presiune foarte mare, o discreditare a funcției de bază a învățământului, aceea de formare a unei culturi generale…Aud adesea: “Atâta timp cât bani face oricine, fără școală, cu sau fără furt, ce mai trebuie școală? Atâta timp cât contează doar să ai bani să trăiești, ce mai trebuie?”. Tânărul Selly a făcut deja mulți bani, fără educație financiară și fără să termine școala și asta se datorează avansului tehnologic, la nivelul de mânuire (de aceea manuală, evident). Ori, cred că de data asta, ar trebui să ne întrebăm: “ce înseamnă ca școala să pregătească pentru viață?” Pentru care viață? Una cu bani și fără responsabilitate pentru bunăstarea sufletească, ca să nu spun și spirituală pentru propria persoană, pentru ceilalți, pentru celelalte ființe, pentru întreaga planetă? Căci aici se ajunge doar cu tehnologia pe mâna, fără cunoaștere. Selly vorbește despre educație civică și aici are o bună intuiție. Și putem reveni să definim ce e aia “pregătire pentru viață”: care viață? Școala, repet, a oferit dintotdeauna ceea ce s-a numit “cultură generală”. Asta înseamnă și o bază informațională care preia o tradiție verificată și necesară pentru a înțelege o evoluție în gândirea umană, fără de care nimic din ce e azi, nu ar fi existat. Fără atomii lui Democrit, fără principiile mecanicii newtoniene, fără mașina de calcul a lui Pascal, nu am fi ajuns la informatica de azi… Dar să luăm literatura: pentru BAC se cer niște opere de bază, care, e adevărat, “sunt istorie”, dar în ziua de azi, metaforic vorbind, tot interesele pământului tronează, și mai mult ca oricând, căsătoriile din interes, ori sunt ori nu mai sunt deloc… E adevărat, lipsesc comentariile libere pe operele clasice… care pot fi actualizate, există încă destule…Dar, s-ar încarca prea mult materia…O școală fără tradiție nu are sens, rămâi fără rădăcini și doar ca un robot care execută niște comenzi, ale plăcerilor de moment, oricare ar mai fi ele, în afară de mâncare și sex. Desigur că aici, problema este modul de abordare a tradiției și e loc de mai bine dar nu de scoatere a bazei culturii generale. Și apoi, foarte important: integralele nu folosesc la piață dar cine știe să le facă, sau pe orice altă materie, dacă fiecare a mers până la cerințele maxime, a dezvoltat ceea ce se cheamă o competență intelectuală capabilă de conexiuni până la nivelurile practice. Aceasta e frumusețea educației: când crezi că ai avut doar informație, de la un punct încolo, ea devine instrument pentru orice mai ai nevoie în viață. Și atunci rămâne să completeze fiecare experiența practică efectivă, după 18 ani. Creativitatea este competența maximă de care școala de acum duce lipsă dar nu e total absentă…Și aici, din păcate, la clasă, nu mai ajunge să fie practicată, din multe motive. Și e de lucrat… Cât despre educația civică, ea e o problemă veche, generală: sunt programe, extinse dar nu generalizate, cu proiecte de implicare concretă în acțiuni civice ale elevilor…Se merge încet dar există pași buni. Ceea ce nu există încă sunt programe alternative de creativitate pe discipline și nu există în școli deschiderea către folosirea integrală a capacităților ființei umane (mindfulness, ca să folosesc acest termen, mai prietenos pentru tineri, și nu alții, care ar trezi reacții). Acestea sunt de viitor și vitale dacă se vrea o schimbare bună a învățământului. E clar însă că la clasă, nu se poate merge efectiv până la competența maximă ( de creativitate și aplicare practică) la toate orele. Este imposibil să îmbini rigoarea necesară, de menținut totuși, cu libertatea maximă, specifică unei abordări creative. Desigur, glumele, trimiterile către idei noi se pot face, dar acestea nu au cum să fie și desfășurate maxim. Pe de altă parte, școala nu poate fi doar o relaxare și doar joc… E o confuzie aici… Școala este o parte din viață dar una diferită de ce e în afara ei. Viața omului nu este doar experiență ci și cunoaștere dincolo de abilitățile practice. Din acest punct de vedere, uniforma școlară este mai bună decât niște blugi pe care îi porți oriunde. Așa cum folosirea telefonului personal în oră, e de interzis, iar tehnologia actuală e de adaptat pentru folosirea internă iar nu un pretext pentru plictiseala la ore… Sistemul de învățământ românesc este în criză dar vei fi surprins să descoperi că nu stau mai bine nici alții. Încă avem un potențial inventiv tehnologic imens tocmai pentru multa teorie care presupune o gândire abstractă fără de care nu ai nici creativitate. E foarte ușor pentru români să completeze în afară partea practică cerută tocmai pentru că nivelul de gândire format aici, mereu dincolo de tocit pentru cei pasionați, este unul mai temeinic. Un elev de 7 la matematică în România este de 10 în Spania la o clasă cu doi ani mai mult. E bine să se știe asta. Problemele care sunt, dacă sunt conștientizate, cu ajutorul și al tinerilor, se pot rezolva încă. Așa că nu ne vom arunca reciproc praf în ochi, dar dacă observăm ce se întâmplă, vom colabora toți cei implicați și vom rezolva. Fie și în timp.
“Un elev de 7 la matematică în România este de 10 în Spania la o clasă cu doi ani mai mult.” Asta nu inseamna ca, poate, e prea mult pentru dezvoltarea lui intelectuala la acea varsta? De ce sa-i dai probleme mai complexe decat capacitatea lui de intelegere si sa-i pui 7, in acest fel convingandu-l ca e mediocru? Pentru ca, daca nu ajunge in Spania (la cules de capsuni, probabil, pentru ca nota 7 de la scoala nu ii ofera perspective deosebite), el nu va sti ce bun este fata de cei de acolo si va ramane cu ideea ca e un elev de 7…
Eu cred că cei de la Edupedu sunt la fel de serioși și după ce au publicat punctul de vedere al acestui copil. Este părerea lui, are dreptul să și-o exprime și e îndreptățit să aibă o părere pentru că vorbește despre ce a trăit el însuși. Spre deosebire de alții, el macar își asumă ceea ce spune. Pare a avea mai mult decât 4 clase(așa cum avem ,,noi”) și a-propos, pentru cele 4 clase „s-a sacrificat” Al.I.Cuza, el fiind primul care a introdus învățământ obligatoriu de 4 clase. Într-adevăr, a uitat să-i mulțumească lui Cuza, dar in rest spune lucruri reale, pentru că învățarea chiar a rămas în mare parte de tip reproductiv, iar idealul lui Cuza de a alfabetiza toată populația este și astăzi un ideal. Analfabetismul funcțional, pe de altă parte, este mai periculos decât analfabetismul…Să nu mai vorbim de agramatismul care ne amenință de la cel mai înalt nivel…
Și dacă cei de la Edupedu ar fi ,,neserioși” publicând părerea acestui tânăr, când au publicat părerea doamnei Barcari asupra șanselor copiilor de a lua 5-6 la EN, oare erau cu mult mai „serioși”? Să fim ,,serioși”!.. Cei de la Edupedu sunt ironici și obiectivi, iar Marius Chicoș Rostogan(la 1-4 nu se face Caragiale, dar cred că știți despre ce vorbesc) s-ar putea regăsi ca tipologie în multe dintre articolele lor.
Dupa cotizare…Selly are parinti cu bani..
Si ce e rău în asta? Dacă n-a șpăguit profesori și- dipă cum se exprimă- nu pare, care e problema? Eu cunosc pe unii cu bani care au numai medii de 10, dar ei nu știu să scrie in limba română…Care o fi legătura? Păi… or fi luat exemplu din discursuri de genul ,,am fost persoana care am organizat”, sau vreo altă „legătură”…
Selly asta este un tanar celebru printre tinerii de varsta lui. In realitatea actuala, cu tot cu miile lui dr view-uri, omul este inexistent. Sa nu mai spun ca e de fapt nu prea istet si probabil ca, peste aproximativ cativa ani, dupa ce va trece peste rush-ul hormonal, exista posibilitatea sa-i para rau -inclusiv- pentru tampeniile astea de tip “vlogging” pe care le uploadeaza pe interplasa. Pe langa faptul ca-si grabeste efectiv maturizarea care, din punct de vedere fiziologic, nu-i va fi posibila decat atunci cand sistemul sau neuronal va atinge cota asa zisei maturitati, nici macar nu a inteles care este principiul invatamantului preuniversitar. Insa el nu este un caz unic, ci majoritatea tinerilor sunt indusi in eroare -in mod similar- din cauza falselor realitati induse si inoculate de catre diversele tipuri de media. Tinere… la liceu ai mers strict pentru a-ti forma o identitate culturala, pentru a invata sa ai macar un minim de respect pentru cei care s-au sacrificat in tara asta ca noi sa avem 4 clase, sa invatam sa scriem, sa putem avea drepturi si ca tu sa poti in ziua de astazi sa ai acces la internet 🙂 Restul curiozitatilor -de obicei- se satisfac in facultate. Intr-o lume in care realitatea virtuala nu are absolut nici o valoare, asa merg lucrurile… cel putin. Log out!
virtual reality: “chuckles”
Excelent!
Un comentariu complet!
N-ai inteles absolut nimic din ce a spus copilul ala, mai uita-te de cateva ori, poate prinzi ceva. Sau poate nu vrei sa intelegi nimic intentionat, cine stie?
Tot ce as putea “prinde”, stimabile, ar fi o slaba si disperata tentativa de click bait a unui tanar dependent de atentie sub forma de “view-uri”. In afara de asta, pe langa faptul ca acest articol va fi curand uitat, autorul original al vlogg-ului nici macar nu intentioneaza sondarea vreunei solutionari asa zisei probleme… doar vorbe, like-uri, follow-uri… Cat despre cei cei care inca mai insista asupra acestui caz, “intelegeti” ca pierdeti vremea incercand sa promovati “nimic”.
Si cum va sti tanarul liceean ce facultate sa urmeze, daca nu e pregatit in vreun fel pana atunci si are doar “cultura generala” pe care i-o da scoala? Am copil clasa a 8-a, acum va intra la liceu. Profilul l-am decis impreuna cu el. Nu mi-a spus nici un profesor nici o parere, ca a observat sa-i placa mult materia lui, nici un psiholog al scolii sa-l testeze in vreun fel, sa ne spuna ce inclinatii ar avea, nimic. La fel probabil e si la liceu. Si asa ajungem la facultatea care e la moda acum, si peste peste 4-5 ani va fi inflatie de absolventi de un anumit profil, care nu-si vor gasi locuri de munca (sau nu in domeniul lor). De 30 de ani se intampla la fel. Si observ ca nu se doreste o schimbare, pentru ca asa e traditia. Cultura generala acum si identitateea culturala sunt altceva decat acm 30 ani. Acum ai acces la informatii in fix 5 secunde pe telefon. Totul e sa ai o idee despre ceea ce cauti, idee care nu provine din invatara pe de rost a manualelor, ca acum multi ani cand informatia era mult ai greu de accesat. Copilul obtine “identitatea culturala” in scoala si liceu, termina ce facultate il taie capul sau e la moda si iese din facultate si merge la un interviu. Unde nu e in stare sa deschida gura si sa spuna cat valoreaza, ce stie sa faca etc. Scoala nu-l invata asta. Dar sigur va sti sa recite lucrurile memorate (comentarii etc.).
Asta e articol demn de EduPedu? Rusinica, va credeam mai seriosi de atat.
Nu inteleg de ce ar fi nedemn…e legat de educatie. Ar fi fost mai serios daca era un profesor care ne explica in termeni selecti ce bine “merge” educatia la noi? Nu credeti ca e ok sa-i intrebam si pe cei pe care-i educam, cum vad ei problema? Sau mergem pe ideea ca noi, adultii, stim mai bine de ce educatie au ei nevoie? Nu credeti ca ar trebui sa facem in asa fel incat in tara asta sa se poata invata “de placere” (pe cat posibil…)? In momentul in care informatia circula atat de usor ca in prezent, nu poti sa nu faci comparatia cu alte state si sa te intrebi: acolo de ce se poate? Iar in momentul in care vezi ca acele state sau mult mai bine decat Romania ca societate, dezvoltare economica etc. si datorita sistemului de invatamant, nu sta in picioare explicatia ca “stim noi mai bine ce ne trebuie”… Pentru ca altii fac altfel si le merge mai bine. Desigur, conteaza si bugetul educatiei dar trebuie sa incepem de undeva. Iar modificarea programei si a mentalitatii nu costa mult (la bani ma refer, efortul e altceva)…