Principalele probleme manageriale erau legate de gradul foarte mare de independență pe care această instituție și l-a luat față de Ministerul Educației, a declarat președintele interimar al Agenției Române pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar – ARACIP, într-un interviu acordat pe 4 octombrie publicației locale bzi.ro. Iordache, fost director al Casei Corpului Didactic Iași, fost manechin pentru Cătălin Botezatu și profesor de Religie și Geografie, spune că nu i se pare normal „ca prin birocratizare, prin niște hârtii”, școlile private „să nu primească acreditare”.
„ARACIP-ul, în ultimul an, a devenit mai mult decât independent și cumva a fost scăpat de sub ochiul celor care conduc în realitate învățământul preuniversitar”, a declarat Iordache.
Oficialul vorbește despre „miza din spatele acreditărilor” și spune că fiecare școală care primește acreditare are acces la finanțarea per elev. Acesta avansează suma de 36 de miliarde de euro pe an, spunând că „miza este mare”. Iordache a spus că există „niște standarde despre care eu nu spun nicio secundă și nu propun nicio secundă ca noi să ne abatem de la standardele de calitate, dar trebuie să înțelegem că nu poate fiecare școală să aibă chiar și să ofere chiar exact aceleași condiții”.
- Precizăm că bugetul integral al Ministerului Educației pentru anul în curs este de 28,5 miliarde lei, potrivit instituției, suma alocată școlilor pentru costul standard per elev nu ar avea cum să fie cea evocată de președintele ARACIP, Silviu Iordache, de 36 de miliarde de euro, pentru că ar însemna ca numai bugetul pentru această cheltuială să fie de 178 miliarde de lei, de peste 6 ori bugetul actual.
- Legat de intenția de modificare a standardelor de calitate, fostul secretar de stat din Ministerul Educației, Radu Szekely, actual consilier al ministrului, spunea pentru Edupedu.ro că „prefer să fie Consiliul cu toți membrii lui care propun, discută, discută cu experții, experții vin cu propriile experiențe din teritoriu și se ajunge la un consens. Nu sunt adeptul unor standarde făcute în birou, adică stăm noi, acolo, trei oameni și facem niște standarde, pentru că nu au acoperirea de care chiar are nevoie sistemul de educație”, declară Szekely, care menționase mai sus că niciun membru al ARACIP nu a participat la elaborarea proiectului de reformă a instituției, acest proiect fiind scris împreună cu ministrul, secretarul general și “oameni din direcții”.
Prin anunțata „reformă” a ARACIP, președintele interimar spune că „încercăm să-i dăm o altă față” și că „în general, nu toate instituțiile, la momentul acesta, fac performanță”. Iordache spune că „este un moment zero pentru că așteptăm fondurile acesta europene prin PNRR”, iar după părerea sa, „instituțiile care nu performează și care nu au un management performant și care nu au o utilitate reală, nu ar mai trebui ținute”. Săptămâna trecută președintele ARACIP a fost în deplasare la Oslo, capitala Norvegiei, pentru un curs de formare „pe teme de democrație” cu foștii colegi de la Casa Corpului Didactic, Iași.
- Silviu Iordache a fost numit la șefia ARACIP la începutul lunii septembrie, după ce fosta președintă interimară, Alina Paraschiv, și-a dat demisia acuzând apariția, în minister, fără consultarea sa și a Agenției, a unui proiect de hotărâre de guvern pentru reorganizarea acesteia. Edupedu.ro a scris în exclusivitate că Iordache a fost și manechin de lenjerie intimă pentru Botezatu, profesor de religie și geografie, fondator Pro România Iași, director al Casei Corpului Didactic; și-a pus în CV că a organizat timp de nouă ani „Balul Bobocilor” la două licee.
- Ministrul Educației a explicat, despre numire faptul că a fost făcută „strict pe criterii de competență profesională și managerială”. Sorin Cîmpeanu, apropiat al lui Silviu Iordache încă din 2015, susținea după numire că Iordache a prezentat uniformele create de Cătălin Botezatu pentru compania națională TAROM și nu alte “obiecte vestimentare”.
- Designerul Cătălin Botezatu a intervenit în acest subiect și a declarat pentru ProTV, despre manechinul Silviu Iordache, că „cea mai reprezentativă colecție pentru el a fost cea “Aviator” unde a prezentat de la costume de baie, până la outfit-urile normale, adică îmbrăcat, ca să spun așa”. „Silviu face parte din garda veche de manechini, o gardă adevărată, pentru că pe vremea aceea se făcea un alt fel de modelling cu băieți care arătau într-un fel…”, a punctat Botezatu.
Context: Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) va fi reorganizată, potrivit unui proiect de hotărâre de guvern pus în dezbatere de Ministerul Educației. Actul normativ schimbă din temelii actuala structură de conducere a Agenției care acreditează, autorizează și evaluează toate școlile și grădinițele din România, private și de stat. Potrivit acestuia, Consiliul Agenției, organismul de conducere, cel care aprobă hotărârile prin care sunt acreditate școlile, va fi format din 21 de reprezentanți (față de 15 în prezent, toți experți), din care doar 4 să mai rămână specialiști în domeniul de expertiză al agenției.
Redăm cele mai importante declarații făcute pentru bzi.ro de Silviu Iordache:
Despre reforma ARACIP – Agenția care acreditează, autorizează și evaluează școlile din România
„Propunerea (n. red. de numire în funcția de președinte ARACIP) a venit din partea domnului ministru și încerc, așa cum am făcut și la Casa Corpului Didactic, se găsesc cele mai bune soluții pentru a scoate, cumva, din conul de umbră această instituție, care este astăzi Agenția Română care Asigură Calitatea în Învățământul Preuniversitar. Încercăm să-i dăm o altă față pentru că se pune accentul foarte mult pe calitate, atât în învățământ, dar în general în tot ceea ce facem și, în general, nu toate instituțiile, la momentul acesta, fac performanță și cred eu că este și un moment zero pentru că așteptăm fondurile acesta europene prin PNRR, un moment zero prin care instituțiile care nu performează și care nu au un management performant și care nu au o utilitate reală, din punctul meu de vedere, nu ar mai trebui ținute.
Despre ARACIP nu o să vorbesc, nici despre personalități, nici despre persoane, nici despre personaje, vreau să vă vorbesc despre instituția în sine. Sunt de aproape o lună la conducerea acestei instituții. E o instituție frumoasă. Acum 16 ani, când această instituție s-a înființat, semăna, dacă vreți, cu o mașină foarte frumoasă, europeană, și care avea rolul să ducă învățământul, și în special calitatea învățământului românesc, înspre Europa. Vorbim despre anul 2006. Din păcate, în tot acest timp, pe această mașină s-a așezat foarte mult praf, praf care este și în interior – și la propriu și la figurat – și dacă ar fi praf care s-a depus în timp datorită muncii pe care a făcut-o această mașină – uzură prin țară, să viziteze toate școlile din țara asta, ar fi avut timp în 16 ani, până în ultimul cătun din România – chiar nu ar fi fost o problemă că mașina e prăfuită. Dar, din păcate, ea este prăfuită fiindcă a stat mai mult pe loc, în parcare. Îmi propun să elimin acest praf și de la interior, și la exterior și pentru asta trebuie să facem, pentru că nu pot să fac singur, cu sprijinul Ministerului Educației și bineînțeles al Guvernului României, urmează să facem un plan de reformare, de reorganizare.
Pentru că știți că prin „România Educată” urmează să apară și DACIS-urile, acele instituții locale, județene ale ARACIP-ului și să găsim cumva o formă prin care ele să se conecteze la ARACIP-ul național, iar pentru asta, în următoarele 2-3 săptămâni, sperăm să ajungem cu hotărârea de Guvern pe care o lucrăm, atât din interiorul instituției cât și cu cei din Ministerul Educației, o hotărâre de guvern care să schimbe în profunzime modul în care este gândit ARACIP-ul și regulamentul de funcționare al acestei instituții. Asta din interior. Pentru exterior, la acest moment noi colaborăm cu peste 700 de experți externi, acei experți din județe care vin și vizitează școlile și le evaluează, care în realitate mai sunt undeva la vreo 200, 200 și ceva care lucrează efectiv cu noi și care fac evaluare. Pentru a stabili câți dintre acești colegi profesori mai sunt în activitate, poate au ieșit la pensie, poate nu vor să mai participe la evaluări, trebuie să găsim o soluție.
Soluția este la îndemâna noastră, o să fac ceea ce am început și în Casa Corpului Didactic, o să facem formare, în primul rând. Vom propune spre acreditare un curs pentru toți profesorii care vor să devină experți externi ARACIP. Cei care doresc vor urma acest curs, un curs care să conțină cumva și legislație, să aibă mai multe module, module legate de modul că se face efectiv evaluarea în școli, punctele slabe, punctele forte, de care un expert ARACIS are nevoie în vizită așa în școli. Nu vorbim neapărat de inspecție, ci de monitorizare, concret, și după ce vor face acest curs să vedem, în realitate și în fapt, câți mai sunt și câți vor să coopereze în continuare cu noi. Pentru că ei sunt profesori la catedră și, pe lângă faptul că sunt profesori la catedră, au posibilitatea să facă evaluări pentru școală, acești experți externi. Deci sunt cele două măsuri importante pe care trebuie să le luăm în perioada imediat următoare pentru a face această curățenie din interiorul și din exteriorul ARACIP-ului. Asta mi-am propus, sper că e cât mai repede să fac lucrul acesta pentru că la un moment dat o să vină și banii din PNRR și trebuie să fim pregătiți și pentru investiții.
Nu exclude candidatura pentru președinția ARACIP, în eventualitatea unui concurs
„Eu îi mulțumesc domnului ministru pentru că a avut încredere să mă propună interimar, e adevărat, deocamdată pentru o perioadă mai scurtă, dar nu mă poate opri nimeni să candidez pentru un post permanent. Sunt profesor de 23 de ani la catedră, am fost învățător, am continuat ca profesor titular la Colegiul Național ‘Emil Racoviță’ și de 6 ani și jumătate, cum ați spus și dumneavoastră, sunt directorul Casei Corpului Didactic. E posibil să fii performant, zic unii, poate, eu nu sunt suficient de mulțumit. Cred că putem să facem mai multe aici, însă ceea ce pot să spun acum, dacă ar fi să-mi fac și un bilanț al muncii la Casa Corpului Didactic, am reușit ca în ultimii trei ani de zile, cu cinci profesori metodiști, să obținem cinci proiecte europene, deci numai finanțare din afară, proiecte din spațiul Economic European, acele granturi SEE. Chiar mâine vom pleca împreună cu trei colegi inspectori școlari și încă un coleg profesor metodist, vom pleca la Oslo, unde vom participa la un curs de formare, un curs de formare pe teme de democrație.
Și după ce ne întoarcem de la acest curs vom mai avea, vor avea alți colegi o a doua viză de formare în Islanda, în noiembrie, undeva la Reykjavik vor fi cursurile, după ce se întorc și colegii din Islanda împreună va trebui să facem un curs de formare pe care să-l acredităm, pe probleme de democrație și să formăm în jur de 250 de profesori. Tocmai am încheiat un alt proiect pe fonduri din spațiul Economic European, noi le spunem fondurile acelea norvegiene-islandeze, pe incluziune socială și acolo am finalizat prin a acredita un curs prin Casa Corpului Didactic și pe care în următoarea perioadă îl vom implementa. În perioada ianuarie-februarie am format 250 de profesori cu titlu gratuit, prin acest proiect, această incluziune și sperăm, cu proiectul acesta pe care-l începem mâine de fapt, concret prin această vizită, să reușim același lucru”.
Președintele interimar al ARACIP a plecat la cursul de formare din Oslo, Norvegia, de unde a transmis și un mesaj pro-vaccinare, miercuri – 7 octombrie.
Despre proiectele de la Casa Corpului Didactic Iași
„Sunt alte proiecte importante la Casa Corpului Didactic, acel proiect CRED, care deja cred că vara viitoare va fi pe final, anul acesta am început a doua serie de formare, chiar la sfârșitul lunii septembrie și lucrurile merg bine, sunt peste 35.000 de profesori formați la nivelul întregii țări, e un proiect mare, din 2017 a început, 52-53 milioane de euro prin acest proiect. Trebuie să formăm peste 55 de mii de cadre didactice.
Un alt proiect al Casei Corpului didactic este unul dintre parteneri Ministerului Educației, din cei 11 pari parteneri, se cheamă PROF – profesionalizarea carierei didactice din învățământ -, probabil undeva în ianuarie o să începem și formarea efectivă a profesorilor. La momentul acesta suntem într-o etapă de implementare, s-au făcut principalele angajări ale experților din proiect, iarăși a fost un concurs pentru a selecta profesorii care să meargă să facă cursul de formator pentru ceea ce urmează. Iarăși un proiect de anvergură, la nivelul întregii țări vor fi formați 28.000 de profesori, proiectul are o finanțare generoasă, 28 milioane de euro”.
În curând veți auzi, probabil, de la managementul proiectului, care este undeva la nivelul Bucureștiului, la Direcția de formare continuă, și lucruri importante. Iar al treilea proiect este un parteneriat Erasmus cu universitate din Turcia, dar nu aș vrea să pronunț toate universitățile, pentru că nu știu, și noi suntem parteneri în acest proiect și formatori ai Casei Corpului Didactic se vor bucura de schimburi de experiență. Deocamdată, din cauza pandemiei, în relația asta cu turcii am fost doar în online, însă urmează să avem niște vizite în Bulgaria, în Spania, în Portugalia, care sunt și ei, de asemenea, partenerii proiectului. Sunt mobilități de tip VET și schimbul de experiență contează foarte mult pentru că și noi înțelegem mai bine cum este învățământul la ei și unde trebuie să ajungem, vorbesc de țările Uniunii Europene”.
Întrebat dacă noul ARACIP va semăna cu ARACIS, Agenția de asigurare a calității din învățământul superior:
“Sunt câteva diferențe destul de mari între ARACIS și ARACIP, pentru că acolo vorbim despre calitatea din universități, universitățile au autonomie, ceea ce înseamnă că ei au un grad mai mare de independență, ca să zic așa. Pentru ARACIP asta ar fi principala problemă – cât de dependentă sau cât de independentă trebuie să fie instituția față de Ministerul Educației.
Trebuie să ținem cont de faptul că, totuși, învățământul preuniversitar este un învățământ obligatoriu, și nu unul facultativ că în universități, și cred că prin raportul pe care l-a făcut corpul de control al Ministerului asupra Agenției, principalele disfuncționalități manageriale erau legate de gradul foarte mare de independență pe care această instituție și l-a luat cumva față de Ministerul Educației, ceea ce nu este întru totul ok pentru că, haideți să vedem și care este miza. În momentul în care o școală este acreditată, gândiți-vă că are acces la finanțarea per elev, care înseamnă undeva la 1.200, cu tot cu… pe fiecare elev. Dacă ne gândim la 3 milioane de elevi, care sunt în România, vorbim de 36 miliarde de euro, care se duc în fiecare an.
E adevărat că nu suntem noi responsabili, dar ca să înțelegeți care este miza din spatele acestor acreditări. În același timp, gândiți-vă că sunt foarte multe școli private care oferă calitate. Acum este dreptul fiecărui părinte să-și ducă copilul la o grădiniță privată sau una de stat, oamenii aceia au investiții și nu mi se pare normal ca prin birocratizare, prin niște hârtii, prin niște documente aceste unități să nu primească acreditare. Poate de multe ori oferă servicii mai bune decât cele pe care le oferă școlile de stat. Deci e o miză mare”.
„Problema” standardelor de calitate
“Sunt niște standarde despre care eu nu spun nicio secundă și nu propun nicio secundă ca noi să ne abatem de la standardele de calitate, dar trebuie să înțelegem că nu poate fiecare școală să aibă chiar și să ofere chiar exact aceleași condiții, chiar dacă tindem spre asta, noi asta ne dorim, dar trebuie să ținem cont și de situația economică a unității administrative respective. Nu o să poți compara niciodată o școală, Bojila de exemplu, cunosc județul, eu știu, sau altă școală din județul nostru, cu un colegiu cum ar fi cel la care eu profesez (n. red. Colegiul Național „Emil Racoviță”, Iași).
Așa ar trebui, adică acești copii în mod normal ar trebui să aibă aceleași condiții de studiu, bineînțeles că sunt niște diferențe: acolo ne oprim la clasele I – IV, aici mergem mult mai sus cu învățământul, până la clasa a XII-a, dar condițiile, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie egale. Trebuie să oferim elevilor aceeași șansă, indiferent că s-au născut la Bojila, sau că s-a născut în orașul nostru, însă e clar că trebuie să ținem cont în primul rând de posibilitățile sociale și economice ale fiecărei regiuni, ale fiecărei zone. Însă putem totuși să stabilim niște condiții minimale fără de care școala nu poate să funcționeze.
Sunt și itemi care sunt destul de generoși în evaluarea școlilor, de exemplu un expert ARACIP care merge în teren ar trebui cumva să evalueze dacă școala reușește să asigure starea de bine a elevului. E complicat să analizezi, e foarte relativ, dar este un item și într-un final trebuie expertul respectiv să stabilească foarte clar dacă școala respectivă asigura această stare de bine a copilului. Sunt și chestiuni de legislație care au fost introduse de anul acesta.
Echipa din ARACIP este o echipă de experți foarte bine pregătită, cred că au și capacitatea și posibilitatea să reziste la tot soiul de presiuni, pentru că au și ei o anumită răspundere pentru deciziile despre școlile respective. Oarecum, de ce spun eu că această instituție e bine să aibă un anumit grad de independență, dar e bine cumva să balanseze cumva cu deciziile Ministerului pentru că foarte multe dintre actele emise de noi se finalizează, în realitate, cu un ordin de ministru. Practic, ministrul e cel care emite un ordin, despre ceva ce nu are efectiv în subordine sau nu are control. De aceea spun că totuși ARACIP-ul… Și bineînțeles prin funcționare și prin lege, cel puțin președintele și vicepreședintele instituției sunt numiți prin ordin de ministru, la fel ca și inspectorii generali și e normal să existe niște rapoarte anuale, să existe o comunicare permanentă, nu doar cu ministerul și cu instituțiile din subordine la ministerului, cu inspectoratele școlare, cu toți partenerii din învățământul preuniversitar.
Reproșurile pe care și eu le-am văzut în acest raport sunt legate de faptul că ARACIP-ul, în ultimii ani, a devenit mai mult decât independent și cumva a fost scăpat de sub ochiul celor care conduc în realitate învățământul preuniversitar. Nu vreau să comentez aceste lucruri pentru că este un raport, sunt câteva instituții ale statului care vor verifica toate lucrurile acestea, eu vă spun doar cum văd eu lucrurile și până la urmă cum este firesc.
Dumneavoastră nu puteți să semnați orice ordine de ministru, de acreditare sau de neacordare a acreditări și Ministerul Educației să nu aibă cel puțin un om în acest consiliu, dacă nu mai mult, un reprezentant, pentru că aici lucrurile au fost lipsite de transparență.
În mod normal în acest Consiliu ARACIP, care dă aceste acreditări, ar trebui să aibă și, cumva, din zona sindicatelor un reprezentant, și din zona părinților, și din zona ministerelor cu atribuții, să spunem de Ministerul de Interne – ar fi normal să fie acolo cineva din zona ISU să fie, să ne spună dacă școlile respective au sau nu autorizație de stingere a incendiilor sau, eu știu, din zona Sănătății și așa mai departe, pentru că nu poate un profesor, până la urmă experții sunt profesori, nu poate să decidă toate lucrurile acestea. Că el pur și simplu trebuie să constate: este autorizație de acolo, de acolo, de acolo: Ok, atunci dă-i și lui autorizația asta de funcționare. Și de aceea spun că acest consiliu, și, prin noua organizare și noua hotărâre de consiliu, va ține seama și va lua în calcul și lucrurile acestea legate de transparență.
Nu știu dacă până și un reprezentant al elevilor ar trebui să fie acolo, nu mă pot pronunța, însă sunt convins că sindicatele ar trebui să aibă un reprezentant și toate celelalte sau toate instituțiile care sunt implicate în învățământul preuniversitar. Să fie o decizie mult mai largă, mult mai transparentă, transparență nu înseamnă doar să apari la televizor și să spui ce ai decis, trebuie să faci parte din decizie. Știți că, în general, în foarte multe instituții ale statului, și nu știu zic foarte multe, zic multe nu… deciziile importante să iau într-un grup destul de restrâns de oameni. Deciziile majore, ca să zic așa, alea se iau într-un grup restrâns, cu managerul, cu principalii subalterni și așa mai departe.
Deciziile care contează mai puțin, pentru deciziile respective se organizeze o consultare cu toți colegii și așa mai departe. Asta se întâmplă de multe ori și în școli, prin consiliile de administrație și Consiliul profesoral. Adică, în mod normal, ar trebui în consiliul profesoral, cu toți colegii trebuie discutate principalele probleme și mergem pe anumite decizii, iar apoi în Consiliul de Administrație al școlii, Inspectoratul școlar sau chiar și în Casa Corpului Didactic se ducă la îndeplinire lucrurile acestea și cumva să decidă în conformitate cu ceea ce au spus și colegii.
De multe ori nu se întâmpla așa și noi știm lucrurile acestea.
Nu știu, poate câteodată managerul are o teamă și nu-și asumă anumite lucruri și nu vrea să le discute, însă eu consider că instituțiile principale, chiar dacă au cumva o conducere colectivă, însă trebuie să fie cineva care să-și asume. În situația ARACIP-ului trebuie să fie un președinte care să-și asume hotărârile, pentru că hotărârile respective au valoare externă și pot fi acționate și în judecată. Nu așa, scrie pe hârtie și semnăm toți și ‘dom’ne, asta e‘.
Nu, trebuie să-și asume, este o instituție națională, de interes public și din punctul meu de vedere cine își dorește să managerieze genul acesta de instituții trebuie să-și asume și lucrurile frumoase și lucrurile mai puțin frumoase din instituție, pentru că vor fi oameni nemulțumiți, vor fi probabil neacordării ale unor acreditări sau avize și atunci vă dați seama că vor fi oameni nemulțumiți care au dreptul, pentru că trăim într-o democrație, să se adreseze instanței, să te cheme ca instituție în instanță, să dea explicații. Dacă ei consideră că au avut toate cele necesare pentru a fi acreditat și la fel să existe o răspundere pe fiecare nivel de lucru și la nivelul cel mai înalt dar și a omului din teren. Cum este și răspunderea pe care o are profesorul la clasă, ca să fac o comparație”.
