Fiecare etapă de viață are provocările specifice, iar părinții și alți adulți trebuie să fie cu precădere prezenți în viața unui adolescent. Aceștia trebuie să se aplece cu atenție asupra emoțiilor din perioada examenelor, pentru a se asigura că tinerii au sprijinul necesar în gestionarea valului de gânduri care îi copleșesc, spune psiholoaga Irina Conu-Radu, într-o intervenție video din cadrul proiectului ROSE desfășurat de Ministerul Educației.
“În general, viața este plină de provocări și, până la urmă, toate etapele de vârstă au provocările lor; ceea ce face diferența este de fapt modul în care acești adolescenți sau acești copiii – sau acești tineri, sau acești adulți în devenire, dacă le putem spune așa – știu să se adapteze la aceste provocări și să le gestioneze din punct de vedere emoțional și psihologic. Poate că adolescenții ar avea nevoie să audă mai des și de la părinți și de la profesori și de la cei care mai stau pe lângă ei în calitate de adulți, dar care se îngrijesc de devenirea lor, că examenul este o experiență de viață și că din toate experiențele de viață, noi învățăm”, precizează psiholoaga.
- Amintim că pe 30 iunie s-au publicat rezultatele finale de la Evaluarea Națională 2022, iar elevii împreună cu părinții și diriginții lor trebuie să completeze în perioada 4-11 iulie fișele cu opțiuni pentru înscrierea la liceu.
“(…) Cumva adolescenții noștri (…) sunt în această zonă, dau de multiple provocări și toate acestea le fac atât mai dificile cu cât sunt în această perioadă de tranziție, între crearea unei noi identități și între intrarea, dacă vreți, în această lume a micilor adulți.
Ei simt niște emoții foarte puternice, pe care nu întotdeauna știu să și le gestioneze, dar numai că nu știu cognitiv, nu au această capacitate, deci nu sunt la vârsta, n-au ajuns la acea vârstă a dezvoltării neuro-fiziologice și emoționale să-și poată conține toate emoțiile și cumva de aici cred că ar trebui noi, adulții, profesori, părinți și școală în general, comunitate, care suntem în jurul acestor adolescenți să începem zona aceasta s-o explorăm mai des sau să stăm mai aproape de ea”, a subliniat aceasta.
Redăm intervenția mai jos:
“În general, viața este plină de provocări și, până la urmă, toate etapele de vârstă au provocările lor; ceea ce face diferența este de fapt modul în care acești adolescenți sau acești copiii – sau acești tineri, sau acești adulți în devenire, dacă le putem spune așa – știu să se adapteze la aceste provocări și să le gestioneze din punct de vedere emoțional și psihologic. Poate că adolescenții ar avea nevoie să audă mai des și de la părinți și de la profesori și de la cei care mai stau pe lângă ei în calitate de adulți, dar care se îngrijesc de devenirea lor, că examenul este o experiență de viață și că din toate experiențele de viață, noi învățăm, deci că examenul este o experiență de învățare. Pentru că din toate discuțiile mele cu adolescenți, am înțeles că una dintre cele mai mari provocări pentru ei este gestionarea acestor emoții foarte intense, care merg câteodată până la atacuri de panică.
Apar tot felul de teme de necunoscut, teama de eșec, teama de a nu trece examenul, teama de a fi judecați în situația unei nereușite, deci cumva sunt în zona aceasta de a se teme și de reacțiile celorlalți și, nu în ultimul rând, resimt această presiune a așteptărilor din partea părinților, bunicilor, rudelor, prietenilor, profesorilor, persoanelor care pentru ei sunt importante. Și cumva simt nevoia să se ridice la aceste așteptări, pe de o parte. Pe de altă parte, ei se confruntă și cu propriile lor așteptări, felul în care au reușit până la vârsta respectivă, pentru că putem vorbi și de examene, în general, nu doar de examenul de bacalaureat sau de admitere, cum au reușit să proiecteze, să asimileze aceste standarde, ale celor lângă care au crescut, ale familiei în general.
Și nu numai ale familiei, și ale mediului, pentru că într-un adolescent, dacă ne referim la aceștia, cumva e o întreagă lume, este nevoie de un sat să crești un om, zicea cineva și cumva el trebuie să facă față și la aceste credințe interne: ‘Oare cum va reacționa părintele meu’, ‘oare cum îmi imaginez eu că va reacționa el?’. Pe de o parte, trebuie să mă confrunt cu reacția pe care deja o știu, dar și cu posibilitatea de a reacționa diferit față de felul în care eu îmi imaginez.
O altă provocare este exersarea rezilienței. Adică exersarea acestor acelor mecanisme de adaptare și de coping [de înfruntare și gestionare – n. red.]. ‘Ok, simt niște emoții intense, ce fac cu asta?’. Și nu în ultimul rând, cred că adolescenții se confruntă cu această nevoie de a avea pe cineva aproape de ei în ceea ce privește gestionarea modului în care să se raporteze la examen: cum îmi organizez timpul de învățare, cât timp să aloc învățării, cum să-mi planific materia? Cum să mă pregătesc pentru acel moment de examen în sine? Ce fac cu ziua aceea? Mă trezesc dimineață, mă îmbrac cum plec la școală cum mă sui în troleu pentru ei. Pentru ei, toate astea sunt niște momente punctuale. ‘Cum intru în sală, ce fac atunci când stau în fața unei foi albe de hârtie?’. Cum aștept să-mi vină subiectele, cu ce încep când vine primul subiect, ce fac în fața subiectelor, unele dificile, altele mai puțin dificile.
Pe de altă parte, în toate aceste momente de tensiune ei se pot confrunta și cu imposibilitatea de a se concentra foarte bine, cu senzația că nu mai știu nimic. Pe asta cred că știm cu toții. Am învățat, am învățat și am senzația aceea de blanc cu o zi înainte, cu o seară înainte, cu o secundă înainte să citesc subiectul; când citești subiectul, nu mai știu nimic. Și, paradoxal, copiii care sunt foarte bine pregătiți trec prin acest proces de ‘Aoleu, nu mai știu nimic, ce mă fac cu asta?’.
Pe de altă parte, e și neîncrederea aceasta în forțele proprii, tatonarea limitelor. ‘Oare știu, oare nu știu suficient cât am învățat’, neîncrederea că se vor descurca. Deci cumva adolescenții noștri (…) sunt în această zonă, dau de multiple provocări și toate acestea le fac atât mai dificile cu cât sunt în această perioadă de tranziție, între crearea unei noi identități și între intrarea, dacă vreți, în această lume a micilor adulți. Și cumva zona aceasta, nucleul acesta dur cu care ei se confruntă ține de fapt și de contextul acesta emoțional.
Ei simt niște emoții foarte puternice, pe care nu întotdeauna știu să și le gestioneze, dar numai că nu știu cognitiv, nu au această capacitate, deci nu sunt la vârsta, n-au ajuns la acea vârstă a dezvoltării neuro-fiziologice și emoționale să-și poată conține toate emoțiile și cumva de aici cred că ar trebui noi, adulții, profesori, părinți și școală în general, comunitate, care suntem în jurul acestor adolescenți să începem zona aceasta s-o explorăm mai des sau să stăm mai aproape de ea”.
VIDEO – Irina Conu-Radu – Psiholog – Provocări întâmpinate de elevii adolescenți
Foto: © Jacek Chabraszewski – Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.