Pe străzile care duc spre școala din Piața Amzei, zeci de copii mici și părinții lor merg grăbiți să ajungă la 8 fix în fața porții. Cei mai mulți dintre pici își cară ghiozdanele grele, cu personaje din desene animate, pe niște mini trolere, încât ai impresia că lumea se grăbește să prindă un tren spre Disneyland.
„Every…”, îngână o fetiță de vreo 7-8 ani, cu un ghiozdan mare roz cu prințesa Elsa, în timp ce părinții ei o trag de brațe în sus peste bordura de la trotuar. „Every – thing”, îi repetă tatăl. „Eve-uithing?”, încearcă din nou fetița ca la lecția de engleză. „Everything”, pronunță rar tatăl. „Everuithing?”. „Da, cam așa”.
În fața școlii s-au adunat deja copii, dar nu e îmbulzeală mare ca în alte dăți, elevii fiind chemați la școală pe clase, la intervale diferite.
Copiii sunt entuziasmați să se vadă din nou după aproape trei luni și când se deschide poarta, se grăbesc să intre în curtea școlii. „Te iubesc”, le strigă părinților peste umăr. Însă nu toți au aceeași vioiciune să revină azi la școală. Un băiat, care a rămas mai la urmă, se uită ușor îngrijorat în sus spre tatăl lui: „Nu vreau să intru, mai așteptăm?”. „Eh, acum, nu vrei tu la școală, dar nici eu nu mă las”, râde amuzat tatăl și îl împinge ușor spre poarta școlii. „Bine, bine”.
În urma celor mici se adună acum elevii de clasa a VIII-a. „Stați la rând, distanțare, vă rog”, strigă paznicul și grupul de copii mai mari se înșiră pe culoarul de intrare unde se face triajul epidemiologic.
Părinții mai discută între ei o vreme. „Cum a fost în astea trei luni?”. „Cum să fie, imaginați-vă că a stat în casă, pe telefon, să facă lecții, nu a putut să se vadă și să se joace cu prietenii, decât puțin, când mai ieșeam în parc. Nu e bine pentru ei și s-a văzut asta, multă energie pe care nu au unde să o folosească”, spune un părinte.
„Noi am fost mai norocoși, avem curte, a avut unde să iasă să se joace, dar e altceva aici, cu toți copiii. Eu am observat cum se schimbă starea emoțională, socializarea aceasta de la școală să știți că este mai importantă pentru dezvoltarea lor decât lecțiile și teoriile, că de învățat a învățat și de pe telefon. Lipsurile s-au acumulat în altă parte, în dezvoltarea socială și emoțională și pe termen lung e foarte grav în formarea lor ca oameni”, a povestit îngrijorată o mamă.
O parte din părinți au vizibil o stare de nervozitate și iritare din cauza incertitudinii și din cauza deciziilor lipsite de coerență a autorităților. „Nu au știut ce fac, au încurcat totul, ce au avut cu formularele alea? De ce au ținut școlile închise atâta timp?”, întreabă nervos unul din părinți. „Nici eu nu înțeleg, dar sunt bucuroasă că au revenit, sper să nu se închidă din nou, nu mai putem să-i ținem așa în casă, copiii au nevoie de socializare la școală”, a răspuns o mamă.