Cele două proiecte de legi ale Educației sunt aspru criticate de către un grup de cadre didactice, cercetători și autori într-o dezbatere online din seria Cafeneaua filosofică, transmisă la sfârșitul săptămânii trecute. În cadrul acesteia au fost aduse inclusiv argumente pentru retragerea completă a proiectelor, prezentate drept “dezastru” și care, potrivit unuia dintre participanți, sunt “vagi” și discutabile chiar și dacă ar fi eliminate toate prevederile care ridică probleme grave.
- Cele două proiecte de legi pentru învățământul preuniversitar și superior au fost lansate în dezbatere publică până în data de 24 august. Acestea pot fi ajustate, în funcție de propuneri, aprobate în Guvern și trimise în Parlament pentru a parcurge procesul legislativ.
Dezbaterea „Ce facem cu școala? Perpetua reformă a învățământului românesc”, găzduită de conferențiarul universitar Dana Jalobeanu (Facultatea de Filosofie a Universității din București) și jurnalistul Petru Clej, a avut ca temă legile Învățământului. Participanții au fost următorii: Doru Căstăian, Luminița Corneanu, Mihai Maci, Ciprian Mihali și Lucian Ancu.
- Edupedu.ro a realizat o selecție a comentariilor făcute de participanții recentei ediții “Cafeneaua filosofică”
Mihai Maci, lector la Universitatea din Oradea
Mihai Maci a precizat că nu a observat un acord al proiectului legii cu mișcarea socială, pentru că „în lumea noastră etern săracă, doar orașele sunt dezvoltate și pot să se dezvolte, în vreme ce mediul rural rămâne în urmă la toate capitolele, inclusiv acesta cu educația”. A punctat că „am văzut în filigran mii de interese care se încurcă și se complică unele pe altele”.
Acesta a mai spus că sunt mai multe aspecte care nu se regăsesc în proiect. Unul dintre ele vizează faptul că ar trebui să fie în acord cu „dezvoltarea psihosomatică a elevului”. Potrivit acestuia, este important să fie măsurată capacitatea de înțelegere a elevilor.
Mihai Maci: „Iarăși un lucru în care nu se vede în niciun fel acordul legii cu mișcarea socială, pentru că, dacă era nevoie de o lege, era nevoie de o lege pentru care societatea s-a schimbat și anumite lucruri trebuie regândite altfel. (…) În lumea noastră etern săracă, doar orașele sunt dezvoltate și pot să se dezvolte, în vreme ce mediul rural rămâne în urmă la toate capitolele, inclusiv acesta cu educația. În mod necesar, procesul acesta de urbanizare continuă. La ora actuală, el a făcut o buclă, adică o parte din urbanizare se urbanizează direct în Occident, nu mai poposește prin orașele românești. Cea mai mare parte vine de la țară la oraș, la noi, și lucrurile acestea vor continua. În următorii 15-20 de ani, încă aproximativ 20% din populația țării va veni de la sat la oraș. Ce facem pentru oamenii aceștia? Cum îi încadrăm din punctul de vedere al formării lor, pentru că acesta este un lucru foarte important. Ce ne dorim noi să fim ca țară peste 20 de ani, ce facem cu oamenii aceștia, cum îi formăm și unde ne vor folosi tuturor? Mie mi se pare că acestea sunt problemele adevărate ale societății noastre și eu nu am văzut nici măcar umbră de ele în această lege. În schimb, exact așa cum a spus Ciprian Mihali, am văzut în filigran mii de interese care se încurcă și se complică unele pe altele. (…)
Două lucruri pe care nu le-am găsit nicăieri și pe care eu le consider absolut necesare. Unu care să se refere la faptul că materia care se predă, pe fiecare ciclu și pe fiecare an de studii, trebuie să fie în acord cu dezvoltarea psihosomatică a elevului. Asta mi se pare ceva absolut necesar. Nu poți să ceri copiilor de clasa a doua să facă fracții, mă scuzați, nu poți. (…) Copilul trebuie să învețe acele lucruri pe care la vârsta lui le poate înțelege și le poate asimila. Și asta trebuie prevăzut în mod explicit în lege. (…)
Al doilea lucru – trebuie prevăzut faptul că școala dă toate gradele, reprezintă o continuitate. Înveți pe clasele I-IV ca să pui bazele a ceea ce faci pe clasele 5-8, ca să pui bazele liceului și așa mai departe. Nu trebuie să faci totul pe un singur ciclu. (…)
Ultimul lucru care cred că ar trebui prevăzut în mod clar ar fi faptul că cunoștințele să fie simple. Ceea ce contează este înțelegerea, nu faptul de a face mult. Ceea ce vrem noi să măsurăm este capacitatea elevilor de înțelegere, cât au înțeles ei din ce li s-a predat”.
Ciprian Mihali, conferențiar la Universitatea Babeş-Bolyai
Conferențiarul Ciprian Mihali a adus în atenție că legile au fost puse în dezbatere tocmai în vacanța de vară a cadrelor didactice, „în dispreț total față de corpul profesoral care are dreptul legal de a se odihni în această perioadă”.
Conform lui Ciprian Mihali, soluția este ca proiectele să fie anulate rapid: „Soluția pragmatică este ca aceste proiecte să fie anulate rapid și refăcute în condiții decente, în condiții reale de dezbatere”.
„N-ai cum să repari aceste proiecte. (…) E un atac la demnitatea noastră să ni se dea cinci săptămâni în mijlocul verii să discutăm două proiecte care riscă să schimbe fața României pentru 25 de ani”, a spus Mihali.
Ciprian Mihali: „Uriașa capcană în care riscăm să cădem cu toții este să credem că ni s-a pus în față un document care va trebui îmbunătățit și, iată, noi să propunem soluții pentru acest document. (…) Nu contează această dezbatere. Faptul că ea a fost propusă timp de cinci săptămâni în mijlocul verii, în dispreț total față de corpul profesoral care are dreptul legal de a se odihni în această perioadă. (…) Acest ministru însă își permite în data de 13 iulie, știind bine că sunt 100 și ceva de mii de oameni care au dreptul legal să își refacă toate energiile după un an absolut haotic și epuizant, să pună în dezbatere două proiecte care sunt amândouă un dezastru. N-ai cum să repari aceste proiecte. (…) E un atac la demnitatea noastră să ni se dea cinci săptămâni în mijlocul verii să discutăm două proiecte care riscă să schimbe fața României pentru 25 de ani. Dacă e vorba de o soluție pragmatică, soluția pragmatică este ca aceste proiecte să fie anulate rapid și refăcute în condiții decente, în condiții reale de dezbatere. Nu a existat nicio dezbatere.
La felul în care lucrează Sorin Cîmpeanu, sunt niște improvizație, e ca un șef de atelier. (…) Nu poți să faci niște proiecte de legi ale Educației în condițiile în care (…) sunt mii de voci calificate în țara aceasta și au spus: „oameni buni, nu-i voie să lăsăm să treacă toată aberația aceasta”, pentru că asta nu afectează nu numai copiii, asta duce o societate întreagă, o pune pe niște șine care o scot din lumea în care trebuie să fim, pentru că aceste proiecte sunt emanația unor minți blocate, înțepenite, pe de o parte, în obsesia lor pentru putere și mărire, și pe de altă parte, într-o filozofie educațională, care îmi spunea foarte bine Luminița, nu mai există de 20 de ani. (…) Iar dacă aceste proiecte trec cu amenajările cosmetice, că vor fi amenajări: ‘haideți să modificăm articolul cutare, mai adăugăm litera g, și spuneam nu 3 ani la plagiat, 5 ani la plagiat, bravo, am salvat etică academică’.
Oameni buni, nu se poate, e o societate întreagă care este pe butuci în acest moment. Și e mai grav atunci când lași pe mâna unor oameni de acest fel soarta țării, pentru că, până la urmă, Cîmpeanu nu-și aranjează doar lui postul aici, el schimbă structura socială a acestei țări. Pleacă copiii direct din liceu. Unde sunt toate performanțele elevilor de liceu? De ce toată performanța din liceu dispare în facultate? De ce toată excelență aia? Obsesia lui Cîmpeanu cu excelență, iertați-mă că iarăși spun, mai ales i-o spun lui Petru Clej, nu mai există nicăieri în lume obsesia pentru excelență. Excelența este o paradigmă trecută, nu funcționează nicăieri. Cine face excelența, o face fără s-o spună. Cine n-o face, degeaba o spune. (…)
Nu va fi tacită, va trece cu mici retușuri cosmetice pe aici pe colo, mici chestii care se vor discuta în comisii și, după aceea, legea va trece, pentru că este ordinul de la Cotroceni să treacă și nimeni nu vrea să-l supere pe marele șef (…)”.
Luminița Corneanu, autoare
Luminița Corneanu este de părere că proiectul Legii învățământului preuniversitar este „foarte vag” și a oferit următorul exemplu: „M-am uitat, de pildă, ieri, la un articol care prevede că în fiecare școală va funcționa o bibliotecă, un laborator de informatică, un laborator STEM. (…) Ce lipsește în legea noastră? Spune da, se vor face. Vor fi biblioteci, laboratoare. Cine le va face, cine sunt responsabilii, în cât timp și care este bugetul anual sau cumva?”.
Luminița Corneanu: „Cred că ce lipsește, fac așa un disclaimer, dacă am scoate lucrurile care sunt cu steag roșu, red flags, din această lege despre care tot s-a discutat, deci dacă dispar acele lucruri care sunt criticate de toată lumea, admitere la liceu, bacul așa cum este în forma aceasta, plagiatele, dacă ar fi să ne pieptănam aceste proiecte de lege și ar rămâne ceva frecventabil, așa cum este formulat, proiectul de lege a învățământului preuniversitar este foarte vag. M-am uitat, de pildă, ieri, la un articol care prevede că în fiecare școală va funcționa o bibliotecă, un laborator de informatică, un laborator STEM. (…) Ce lipsește în legea noastră? Spune da, se vor face. Vor fi biblioteci, laboratoare. Cine le va face, cine sunt responsabilii, în cât timp și care este bugetul anual sau cumva? Dacă nu punem astfel de prevederi în lege, se întâmplă cum s-a întâmplat cu legea în vigoare, care prevede că se înființează biblioteca școlară virtuală și 11 ani mai târziu nu avem această bibliotecă școlară virtuală. Paranteză, Republica Moldova și-a făcut anul trecut în pandemie, celălalt an, în câteva luni o bibliotecă școlară, de fapt, o platformă educațională cu lecții (…)”.
Doru Căstăian, profesor de științe socio-umane în Galați la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”
Doru Căstăian a explicat că, în proiectul de lege, termenul „performanță” oscilează între două sensuri de bază. Primul sens se referă la „rezultate de vârf în contextul anumitor concursuri și întreceri școlare”, iar cel de-al doilea – la „prestația muncii didactice”: performanțele directorului, performanțele profesorului la clasă.
„Dacă performanța ar fi înțeleasă în primul sens, și așa pare să fie înțeleasă în foarte multe articole (…), probabil că toate relele acestea de care s-a vorbit, de care ne temem, sunt cât se poate de reale și avem motive să fim anxioși”, consideră profesorul.
Doru Căstăian: “Dacă ne uităm un pic pe felul în care este folosit termenul „performanță”, în proiectul de lege, și am avut curiozitatea asta, există în permanență oscilație între două sensuri de bază. Primul sens este cel pe care l-a pomenit Luminița, adică rezultate de vârf în contextul anumitor concursuri și întreceri școlare. Celălalt este un sens, n-aș spune opus, dar oricum radical diferit, al prestației muncii didactice pur și simplu: performanțele directorului, performanțele profesorului la clasă. Eu nu cred că e lipsită de urmări oscilația aceasta în sens. Îmi aduc aminte, nu mai știu exact cine a spus chestia aceasta, dar mi-a plăcut foarte mult, un mare profesor de drept care spunea că „ambiguitatea în formă este rădăcina abuzului în fond”, adică în momentul în care legea nu stabilește foarte clar și nu folosește termeni nevagi și limpezi pentru noi toți, s-ar putea ca lucrul acesta să se vadă în deciziile manageriale, în practica de la clasă. Acum, gândiți-vă că, dacă performanța ar fi înțeleasă în primul sens, și așa pare să fie înțeleasă în foarte multe articole (…), probabil că toate relele acestea de care s-a vorbit, de care ne temem, sunt cât se poate de reale și avem motive să fim anxioși (…)”.
Lucian Ancu, cercetător
Cercetătorul Lucian Ancu a punctat că proiectele de legi „vin sau sunt create pe fundamentul unei anonime”. Acesta a punctat că nu sunt menționate în cele două documente „care sunt problemele în sistemul universitar care nu puteau sau n-au fost rezolvate de vechea lege și cum sunt rezolvate nu alege”.
Lucian Ancu: „Aș vrea să semnalez trei aspecte, dacă le-am numărat bine. Unu, cele două legi, după părerea mea, vin sau sunt create pe fundamentul unei anonime. Am avut proiectul România educată care a făcut consultanță, discuții cu publicul, timp de trei ani de zile, nu este clar cu cine s-au consultat, în ce mod și pe ce articole. Și la sfârșit s-a dat o anonimă, în sensul în care s-a făcut un raport de vreo sută de pagini, nu este clar cine l-a făcut, pe ce principii a fost structurat, a fost publicat și a fost dat mai departe către puterea executivă să-l pună în practică. (…)
Nu știu la ce punct sunt, mie îmi lipsește: 1 – care sunt problemele în sistemul universitar care nu puteau sau n-au fost rezolvate de vechea lege și cum sunt rezolvate nu alege. Asta ar trebui să fie un document foarte simplu. (…) Și ceea ce lipsește, foarte clar mie îmi lipsește, se merge prea mult pe performanță în loc pe o idee de copiere a principiului american „no child left behind”, tot accentul se pune pe performanța cumva umflată cu abur, cu pseudoperformanță până la urmă (…)”.
