Respingerea candidaturii scriitorului Mircea Cărtărescu pentru un loc în Academia Română a generat critici dure din partea unor personalități din mediul academic și literar. Profesoara și criticul literar Carmen Mușat a declarat că această decizie nu afectează doar imaginea Academiei, ci „chiar cultura română”. Aceasta a subliniat că fenomenul este simptomatic pentru întreaga societate românească, unde „nu vocea specialiștilor contează”, ci opiniile nefundamentate.
„Nu doar lipsa de cultură, ci ceea ce mă îngrijorează și mai tare este lipsa de spirit critic, de gândire critică. Pentru că nu poți să preiei pseudoargumentele unor persoane care nu au citit în viața lor nimic. (…) Argumentele din acest apel al lui Valeriu Matei sunt preluate de la «Radio Șanț»”, a afirmat Carmen Mușat, profesor universitar doctor de Teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din București și redactor-șef al Observator Cultural. Aceasta a subliniat că Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai traduși și premiați autori români, iar faptul că „noi, aici, nu îl recunoaștem” reprezintă o pierdere pentru cultura națională.
În opinia criticului literar, această atitudine reflectă o problemă mai largă a societății românești, unde intelectualii sunt tot mai des considerați irelevanți, iar opiniile neavizate sunt ridicate la rang de adevăr absolut. „Nu există un cult al dezbaterii, iar asta, după părerea mea, ne vulnerabilizează foarte tare”, a spus Mușat. Ea a făcut o paralelă cu procesele literare din perioada interbelică, subliniind că și atunci au existat controverse, dar ele s-au bazat pe dezbatere și argumente, nu pe respingere categorică.
Respingerea lui Mircea Cărtărescu în 2025 din rândurile Academiei Române a fost la distanță de un vot și vine după un episod similar din 2023. Mai mulți membri ai Academiei Române, printre care Nicolae Breban și Valeriu Matei au transmis mesaje de încurajare pentru votul negativ. În schimb, Ana Blandiana și profesorul Radu Vancu au pledat public pentru o susținere a lui Cărtărescu și au criticat Academia Română. Universitatea din București, prin Facultatea de Litere, a transmis un comunicat de susținere a lui Cărtărescu, în care a subliniat importanța valorilor culturale.
Redăm integral mai jos intervențiile principale ale profesoarei Carmen Mușat din emisiunea „Intrare liberă” de la TVR Cultural, în ordinea în care au fost exprimate:
„Nu doar lipsa de cultură, ci ceea ce mă îngrijorează și mai tare este lipsa de spirit critic, de gândire critică. Pentru că nu poți să preiei pseudoargumentele unor persoane care nu au citit în viața lor nimic. (…) Argumentele din acest apel al lui Valeriu Matei sunt preluate de la «Radio Șanț».
Pentru că, dacă citești într-adevăr cărțile, proza, poezia, eseurile lui Mircea Cărtărescu, nu poți să mergi mai departe cu asemenea acuzații. Încă un lucru: poate că cei care au făcut asta nu-și dau seama că fac un deserviciu nu doar lui Mircea Cărtărescu, nu doar Academiei în ansamblul ei, ci chiar culturii române.
Nu e doar Mircea Cărtărescu autorul foarte cunoscut. Mai sunt autori contemporani (…), cred că există foarte buni scriitori la ora actuală în România și există cărți foarte bune. Și ei încep să fie traduși, încep să primească premii internaționale. Cred că singuri ne facem rău în momentul în care, pe unul dintre cei mai traduși și cei mai recunoscuți pe plan internațional, noi, aici, nu îl recunoaștem.
Facultatea de Litere a dat un comunicat foarte la obiect, în sprijinul lui Mircea Cărtărescu. Și în acel comunicat există o frază de final care e foarte bună: Atâta vreme cât noi nu suntem solidari cu valorile noastre, cum putem avea pretenția să fim luați în serios în așa-numita republică a literelor, în care ne dorim foarte mult să fim primiți și să fim recunoscuți?
N-aș mai vrea decât să adaug că, din aceste texte anti-Cărtărescu, lipsește un cuvânt esențial și anume: valoare. Valorizare și valorificare. Nu poți să ții un discurs respectabil, din punct de vedere moral și intelectual, fără să apelezi la acest criteriu al valorii. Or, mai ales textul lui Valeriu Matei ignoră această problemă a valorii. Ignoră faptul că Mircea Cărtărescu a fost valorizat, în primul rând, de instanțe românești anterioare.
A luat nenumărate premii locale – ca să zic așa – locale și naționale. A luat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, a primit nenumărate alte premii. A primit, cum știm cu toții, cei care vrem să știm, foarte multe și foarte importante premii internaționale. Acolo e vorba de valoare.
(…) În cultura română, ne-am obișnuit fie să înălțăm și să lustruim statui, fie să luăm barosul și să le dărâmăm. Orice – orice încearcă să pună sub semnul întrebării anumite aspecte – este imediat respins. Pentru că, dacă nu încercăm să gândim critic și să dezbatem cu toate cărțile pe masă, ajungem în situația de a repeta istoria. Și ajungem exact în situația în care suntem astăzi: în care, dacă îndrăznești să o citezi pe Hannah Arendt, devii brusc antiromân, devii brusc un trădător de țară, dai dovadă de lipsă de patriotism.
(…) Nu există un cult al dezbaterii, iar asta, după părerea mea, ne vulnerabilizează foarte tare.
(…) Îmi aduc aminte de anii ’20, când D.H. Lawrence a fost interzis în Marea Britanie din acest motiv, din motive legate de Amantul doamnei Chatterley. În cultura română, atunci când romanul a fost tradus, în 1932, au avut loc procese literare în care s-au confruntat tot felul de argumente, pro și contra. Dar cei mai inteligenți dintre intelectualii publici și scriitorii interbelici au inițiat o campanie de recitire a marilor scriitori din toate timpurile și de pe toate meridianele.
Se cita din 1001 de nopți, din Rabelais, din antici, din Boccaccio – acesta fiind chiar unul dintre argumentele celor care contestau acuzațiile de pornografie. Ceea ce contează este câtă literatură, câtă valoare literară – ajungem din nou la acest concept hulit de unii, detestat de alții, contestat de alții – au aceste pasaje, aceste inserturi. Au ele justificare estetică în ansamblul operei? Pentru că, dacă au, atunci a scoate trei fraze dintr-un întreg și a le plimba ca acuzație este lipsit de sens.
Cred că asistăm la o coliziune între o viziune de început de secol XIX și realitatea contemporană. Este o confruntare între cei care nu au citit poate decât câteva cărți în viața lor, care au rămas la nivelul de înțelegere al literaturii din copilărie, și cei care și-au făcut din literatură o profesie – sau o plăcere.
Să nu uităm acest lucru: nouă oameni din nouă din secția de Filologie, experți, oameni care știu despre ce este vorba, au votat toți pentru admiterea lui Mircea Cărtărescu. Anul trecut a fost o situație asemănătoare, când s-a supus la vot acceptarea Martei Petreu, și ea contestată cu același tip de argumente – mai puțin cele legate de pornografie, dar în esență, același tip de atacuri. Împotriva unui om care și-a petrecut toată viața în bibliotecă, citind, studiind, având o onestitate intelectuală și profesională ireproșabilă. Ce i s-a reproșat? Că a jignit, că ar avea lipsă de patriotism, că ar fi blasfemie.
(…) De fapt, cred că ceea ce s-a întâmplat în Academia Română, dincolo de situația punctuală a lui Mircea Cărtărescu, este semnificativ pentru ceea ce se petrece astăzi în întreaga societate. Și anume: nu vocea specialiștilor contează. Specialiștii sunt aruncați la gunoi, considerați o sectă «sorosistă» și «veriga slabă».
Nu contează expertiza, în schimb ceea ce contează sunt părerile, opiniile lipsite de argumente: asta influențează, asta are câștig de cauză. Opinia potrivit căreia medicul nu poate să-ți pună un diagnostic, pentru că «medicul nu știe mai bine», «nu-ți cunoaște mai bine corpul» – «tu îți cunoști corpul cel mai bine», nu-i așa?
Și atunci, specialistul «ducă-se pe pustii». Este foarte grav. Pentru că asta nu mai este doar o aluzie postmodernă, ci o realitate. Și atunci, ce facem? Unde ajungem, în momentul în care specialiștii sunt puși sub semnul întrebării și desconsiderați? În locul unei opinii argumentate, ce punem? «Neantul valah»?”.