Olimpicul internațional la matematică Pavel Ciurea face o radiografie a sistemului de Educație din România. El spune într-un interviu pentru G4Media că mulți profesori sunt demotivați și nu reușesc să transmită elevilor pasiunea pentru materia pe care o predau. Profesorii plictisiți nu inspiră interes, iar elevii pot ajunge să trateze școala cu aceeași indiferență, spune Ciurea, subliniind că problema nu este doar la nivel individual, ci de sistem.
Tânărul olimpic consideră că școlile trebuie să fie deschise modernizării și să adopte noi metode educaționale, cu accent pe o reformă a meseriei de profesor – să fie stimulați pentru a genera un interes real în rândul elevilor. „Dacă profesorul transmite un oarecare interes și unii elevi o să capete acel interes și tradiția merge mai departe”, dă exemplu Ciurea.
Pavel Ciurea, elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic Internațional de Informatică (ICHB) din București a vorbit și despre ce a însemnat pentru ele devenirea ca olimpic, cum s-a petrecut să participe la primul lu concurs de matematică, dar și despre importanța sprijinului din partea părinților. Dublul medaliat cu aur la olimpiada Internațională de Matematică – IMO (2023, 2024) a vorbit în cadrul unui interviu din seria InspiRO a G4Media. Video, mai jos în articol.
„Majoritatea profesorilor sunt demotivați, să zicem așa, și nu transmit o pasiune față de materia lor. Adică țin minte cât eram în școală, că mă uitam, mă rog, cât eram, că încă sunt. Mă uitam la un profesor și părea plictisit la tablă. Ce-mi transmite mie ca elev, când mă duc la școala primară? Eu știu, în clasa I, a II-a, a V-a și mă văd prima oară o materie.
Mai întâi sunt atras de domnul profesor, nu de materia în sine, că atunci am prima oră contact cu ei și că profesorul pare plictisit și o să o tratez așa fără interes. Asta o dată. Și aceste performanțe vin mai mult dintr-o mână foarte mică de oameni pasionați de aceste lucruri care nu pot să influențeze masele, pentru că vorbim de 5, 6, 7… 20 de profesori care în niciun caz nu pot să influențeze zeci de mii, sute de mii de elevi”.
Fără un sistem de educație adaptat lumii de azi, o societate nu poate să progreseze, mai spune Pavel. Ce ar trebui să facă școala, în opinia lui?
- „În primul rând să fie mai deschisă la modernizare și la noile mijloace pe ca la care avem acces, cum ar fi ea. Încă nu știu, nu pot să zic cum să le implementeze, dar în principal să accepte faptul că aceste metode există și să le încerce să le implementeze în școală. În al doilea rând, ar fi poate să stimuleze mai mult profesorii, ca și ei să trimită un oarecare interes la clasă, pentru că de acolo pleacă majoritate. Adică dacă profesorul transmite un oarecare interes și unii elevi o să capete acel interes și tradiția merge mai departe”.
- „Și am putea să încercăm să înțelegem oamenii din jurul nostru, adică să încercăm să îi respectăm pe oamenii care de lângă noi, care reușesc să facă acest avans tehnologic despre care vorbeam, în loc să încercăm să le dăm în cap numai ca să ne simțim noi mai bine, să-i lăsăm să ne inspire, să încercăm să-i tragem la loc lângă noi. Și asta e o problemă la nivelul societății în general”.
Pavel Ciurea a vorbit în interviul G4Media.ro din seria InspiRO și despre pasiunea lui pentru matematică, care a fost descoperită prin întâmplare, când a înlocuit un coleg la un concurs, fără să se fi pregătit special pentru asta:
„A început dintr-o întâmplare la final de clasa a V-a când doamna noastră profesoară a vrut să ia niște copii la un concurs și, mă rog, avea un «star» al clasei, ca să zicem așa, și l-a luat – nu eram eu – și l-a luat pe el la concurs, care avea și probă pe echipe și trebuia să ia un coechipier. Nu m-a ales nici ca coechipier, a ales pe altcineva, acel cineva n-a putut să meargă și atunci m-a luat pe mine și cum a mers ca coechipierul lui, mi-a zis să dau și proba individuală și de la noi din școală mai erau și niște copii mai mari de clasa a VI-a.
Nu era un concurs așa important ca Olimpiada națională sau astfel de lucruri, dar cea mai mare notă de la noi din școală cred că a fost undeva la 3 și ceva și am luat 7,50, o chestie de genul ăsta și profesoara a zis «nu ești chiar tu cel mai slab din clasă ai, că te și după clasa a 6-a a început să mă pregătească dânsa pentru Olimpiada Națională și am ajuns acolo. Am luat un cred că argint în clasa a VI-a”.
Olimpicul a spus și despre drumul către succes, care este inevitabil presărat și cu eșecuri.
„La final de clasa a VIII-a mă credeam chiar destul de bun, anul acela eram cam printre primii cel puțin și a fost calificarea pentru Balcaniada de juniori atunci și am ratat-o la un punct. Am intrat la egalitate cu locul 6 care se califica la Balcaniadă în ultima zi și am avut punctaj 771, el a avut 772. Și atunci a fost un moment foarte greu pentru mine și totuși am vrut să mă las, am zis ok, eu nu mai fac și toată vara aia nu cred că am lucrat aproape nimic.
Numai că a venit septembrie, au început să vină concursurile la liceu și am zis «ce Doamne, iartă-mă, adică mi-arunc toată munca din gimnaziu pentru că am avut un eșec». Am trecut peste și am mers mai departe și s-a mai mi s-a mai întâmplat o dată în clasa a X-a tot la calificare la Balcaniadă, numai că de data aceasta pentru seniori, când am ratat-o din nou la un punct și atunci a fost un moment foarte greu, mi-am aruncat pe geam, am aruncat cu toate și am zis că «ok, nu mai fac». Numai că a venit încă un concurs, într-o săptămână venea un baraj de selecție pentru olimpiada internațională, m-am dus, am făcut destul de bine, am reușit să mă motivez și am mers mai departe”.
În acest proces, familia a avut un rol important de susținere, potrivit acestuia:
„Presiunea părinților n-am simț-o niciodată. Adică cel puțin la mama – chiar dimpotrivă. Anul trecut îmi spunea «lasă mai ușor, nu mai lucra atât, fii copil, distrează-te, fă altceva». Dar în schimb tata a fost mereu lângă mine și m-a susținut, dar niciodată n-a pus presiune pe mine. Adică nu m-am apucat de treaba asta din cauza tatei, nu m-au trimis ei să fac meditații sau alte lucruri, cum se aude. În rest doar m-au susținut. Adică în momentele în care mi-a fost greu, au fost mereu acolo lângă mine. Cum ziceam, la aceste două momente foarte grele, el a fost omul care chiar m-a ajutat să trec peste”.
Pavel, care este elev în clasa a XII-a, va aplica la facultăți din Statele Unite și Marea Britanie. Se gândește să se întoarcă, însă acum vrea să studieze alături de tineri foarte bine pregătiți, iar România nu mai are nicio universitate în top 1000 mondial.
„Contează foarte multă oamenii de lângă tine. Adică mi-a fost mult mai ușor să fiu motivat, având în jurul meu colegi care se pregătesc și ei pentru Olimpiadă. Deci sunt și ei interesați de matematică, nu mai parcă se pregătesc olimpiadă, sunt și ei transmit un oarecare interes față de școală, față de cealaltă zonă, unde poate majoritatea nu prea aveau tangențe cu școala”, a mai spus elevul pentru G4Media.ro.