“Este foarte important să lucrăm la partea de transmitere a mesajului: clar, concis, direct” ca sa evităm conflicte și interpretări în diferite circumstanțe, arată Rodica Cristescu, profesor consilier școlar la Colegiul Economic “Viilor” din București, într-o emisiune de dirigenție pentru liceu, în cadrul TeleȘcoala TVR – “Nevoile relaționale la adolescenți”. Aceasta a făcut referire la faptul că mesajele pot fi percepute și interpretate diferit de către oameni, iar în acest sens contează foarte mult stilurile de comunicare în relația cu ceilalți.
Ce nevoi are un adolescent în relaționare? Punând întrebarea aceasta mai multor elevi, doamna consilier școlar a observat că aceștia vor “să fie recunoscuți, să fie înțeleși, să fie iubiți, să fie importanți, ascultați și apreciați“. În episod, consilierul școlar a făcut o trecere în revistă pe de o parte a aspectelor de conținut din comunicare și, pe de altă parte, a aspectelor ce țin de relație: mod de comunicare și abordare în relațiile cu prietenii, părinții, colegii, profesorii.
Profesoara a menționat, astfel, despre comunicarea asertivă, un tip de comunicare sănătoasă bazată pe respect, civilizație și înțelegere: “Ca să devenim asertivi, partea ideală a comunicării, presupune învățare. (…) Comunicarea asertivă este o abilitate. Iar abilitatea se învață și, a învăța de fapt, înseamnă – din punct de vedere al comunicării:
- a ne exprima emoțiile și convingerile fără a ataca și afecta drepturile altora;
- a ne exprima clar, direct și oneste intențiile personale, ținând cont și de opinia celuilalt;
- de a ne împărtăși opiniile și experiențele cu ceilalți;
- de a exprima emoții pozitive (empatia în primul rând);
- a spune în mod sincer ce gândești fără a te simți jenat”, notează Rodica Cristescu.
Aceasta îl menționează pe Richard Erskine, psihoterapeut, care “spune că ‘Omul este o ființă socială și are nevoie în permanență de interacțiune cu alți semeni’. Atunci când apar tensiuni, suntem ostili, scade încrederea în sine, uneori manifestam și furie – înseamnă că una sau mai multe din nevoile noastre psihologice au fost încălcate. Dacă relația este perturbată în mod repetat de acest lucru, apare o insatisfacție caracterizată cu lipsă de energie și apar și acele convingeri eronate de tipul ‘eu nu sunt bun’, ‘nimeni nu mă înțelege’, ‘ce rost mai are’ etc. și, dacă vă gândiți foarte bine, am avut întrebări de genul acesta” din partea elevilor cu care lucrează, mai indică doamna consilier.
Emisiunea, redată integral:
“Astăzi am ales să vă vorbesc despre tema ‘Nevoile relaționale la adolescent’, în ideea că în perioada aceasta cu toții am experimentat situații neprevăzute, așa și nevoile relaționale au suferit modificări. Lecția pe care o abordez astăzi are legătură cu modalitățile în care ne putem gestiona cât mai bine nevoile relaționale în relațiile cu interlocutorii. Din discuțiile pe care le-am avut cu adolescenții mei, la întrebarea ‘Ce nevoi are un adolescent în relaționare?’, am aflat că răspunsurile lor au fost legate de următoarele tipuri de nevoi: să fie recunoscuți, să fie înțeleși, să fie iubiți, să fie importanți, ascultați și apreciați. Evident, lista poate continua, dar răspunsurile cu o frecvență mai mare sunt acestea.
Haideți să vedem ce spun studiile. Am ales să abordez două modele. Modelul lui Paul Watzlawick, un psiholog american de origine austriacă și modelul lui Richard Erskine, terapeut american. Ambii abordează relaționarea din două perspective: modelul social și psihologic.
La modelul de comunicare al lui Watzlawick, cumva mesajul este cheia de relaționare și, dacă vorbim despre stiluri de comunicare, vorbim și de un mesaj bine transmis. Comunicarea asertivă, despre care voi ați învățat și în lecțiile anterioare: nevoile relaționale vin să îmbogățească partea psihologică de înțeles a mesajului dintre noi și, evident, la final vom vorbi despre cele două tehnici de comunicare asertivă. Paul W., în lucrările pe care le-a abordat de-a lungul timpului, atât în teoria comunicării cât și a cunoașterii, pune accent pe aspectul de conținut și de relaționare a comunicării.
Dacă în Dicționarul Explicativ găsim definiția “a comunica” înseamnă a te face cunoscut, a transmite ceva cuiva, a da de știre, a informa, în relațiile interpersonale are legătură cu a împărtăși ceva important despre tine. Watzlawick spune că orice tip de comunicare are o parte socială, o parte de conținut și o parte relațională cu aspect psihologic. Iar partea relațională o determină pe cea socială și se numește metacomunicare.
A relaționa înseamnă de fapt a pune în relație fenomene și evenimente. (…) Mesajul – nu doar ce spui este important, cum spui ceva este la fel sau poate chiar mai important. Dacă spunem cuiva ‘ai întârziat’, simplul ‘ai întârziat’ se poate traduce psihologic prin patru aspecte:
- ‘Am observat că ai întârziat’, deci este partea obiectivă – ‘Da, a văzut că am întârziat’.
- o atitudine față de situația în cauză: ‘Nu îmi place când oamenii întârzie’, clar nu îi place.
- un apel la acțiune: ‘Te rog să nu mai întârzii altă dată’.
- ceva despre relația dintre cei doi – ‘Sunt prietenul tău, profesorul tău, părintele tău și ai putea să nu mai întârzii’.
Cum să transmitem mesajul încât să eliminăm cele 4 aspecte pe care le putem înțelege când primim un mesaj:
Aș vrea să vă luați o coală de hârtie și ceva de scris. Amintiți-vă o situație în care ați folosit cuvinte sau gesturi în care ați rănit pe cineva. Luați o hârtie, mototoliți-o pur și simplu, o faceți ca o minge în mână și apoi încercați să o întindeți la loc, să creați forma inițială, cum a fost înainte. Puteți să folosiți orice mijloc, veți vedea că hârtia rămâne cumva șifonată. Și, da, din experiența exercițiului făcut, hârtia rămâne șifonată, astfel încât gândiți-vă că intonația, cuvintele, postura pe care le exprimăm în relație cu celălalt e posibil să lase urme adânci, să îi rănim, greu de șters. Ele rămân ca niște semne în partea psihologică a fiecăruia dintre noi.
Așa că atunci când te simți în disconfort și îți pierzi și controlul, gândește-te la acest exercițiu cu hârtia mototolită. Pentru că în spatele hârtiei mototolite se află de fapt gânduri, cuvinte, emoții care ne impactează, acțiuni care ne anxietează. Poate ați auzit expresiile ‘Fiecare gest face cât o mie de cuvinte’, ‘Fiecare emoție transmisă are consecințe’, ‘Fiecare faptă are urmări pe termen lung’. Vă provoc să le alegeți pe acele potrivite încât să evităm senzația de disconfort în relația cu celălalt.
Ce stiluri de comunicare ni s-ar potrivit atunci când transmitem un mesaj – și veți vedea că este important să învățăm să comunicăm într-un anume stil, pentru că eficiența și interpretarea privind mesajele are legătură cu competențele de comunicare. Și tot ce e competență și comunicare poate fi învățat. Dacă aveți în imaginație sau în amintire acum relațiile cu colegii voștri, cu profesorii voștri, cu părinții sau prieteni de la alte școli, vă puteți gândi ce stiluri de comunicare puteți aborda în fiecare situație. Poate ați mai întâlnit în lecțiile anterioare aceste stiluri:
- pasiv – se izolează de grup, vorbește încet, nevoile altora sunt mai importante decât ale lui, nu își atinge obiectivele și pierde relațiile.
- agresivul – modalitatea în care noi comunicăm în mod agresiv – întrerupe și vorbește peste alții, controlează grupul, vorbește tare, țintește cu privirea, nevoile lui sunt mai importante decât ale celorlalți, își atinge obiectivele rănindu-i pe ceilalți și, evident, avem tendința să evităm pe agresivi pentru că relațiile nu sunt de lungă durată.
- stilul asertiv – ideal ar fi să comunicăm cu toții asertiv – vorbește calm, ascultă, participă la discuții, folosește un ton potrivit, nevoile și drepturile lui sunt la fel de important ca ale celorlalți și evident își atinge scopurile iar relațiile dintre el și ceilalți sunt pozitive, calme și de durată.
Dacă ați trecut prin cele trei tipuri de comunicare, puteți înțelege anumite aspecte din comunicarea voastră care nu au sens uneori. Ca să devenim asertivi, partea ideală a comunicării, presupune învățare. (…) Comunicarea asertivă este o abilitate. Iar abilitatea se învață și, a învăța de fapt, înseamnă – din punct de vedere al comunicării – de a ne exprima emoțiile și convingerile fără a ataca și afecta drepturile altora; a ne exprima clar, direct și oneste intențiile personale, ținând cont și de opinia celuilalt; de a ne împărtăși opiniile și experiențele cu ceilalți; de a exprima emoții pozitive (empatia în primul rând), a spune în mod sincer ce gândești fără a te simți jenat.
Știți foarte bine că e un concept la mare modă comunicarea asertivă, toți vorbim despre asta, dar este greu de pus în practică dacă nu exersăm și nu ne ghidăm după anumite principii. Principiile comunicării asertive sunt în legătură cu următoarele aspecte:
- spune nu atunci când îți este încălcat un drept sau o valoare personală;
- motivează-ți afirmația fără să te justifici, nu te scuza;
- exprimă-ți opiniile specific și clar, evită formulările generale;
- acceptă și oferă complimente;
- cere feedback pentru prevenirea greșelilor de interpretare; de foarte multe ori intrăm în conflicte datorită acestui aspect: nu cerem feedback, ‘cum ajunge mesajul la tine?’, ‘ai înțeles?’, ‘ce gândești despre mesajul pe care l-am transmis?’
- schimbă discuția sau evită persoana când simți că nu poți comunica asertiv, schimbă subiectul sau întrerupi civilizat și pleci mai departe;
- focalizează-te pe comportament și nu pe persoană atunci când faci o remarcă, mai ales în grupul de prieteni, de școală, în familie, când profesorul îți cere să faci o sarcină și nu e pe placul tău, atunci pur și simplu te focusezi pe situația în sine, pe beneficiile comportamentului, și pe termen scurt și pe termen lung.
Pe aceste beneficii le vom folosi și în viața de adult, le fixăm mai mult, le repetăm, va fi bine și vom comunica din ce în ce mai calm. Aceasta este partea de aspect de conținut al comunicării despre care Paul Watzlawick scrie în lucrările teoria comunicării. Este foarte important să lucrăm la partea de transmitere a mesajului: clar, concis, direct.
Ce ne spune Erskine din perspectiva psihologică? La începutul prezentării, în discuțiile avute cu adolescenții mei, la acea întrebare, Erskine vorbește de nevoile relaționale. O paletă foarte mare de nevoi relaționale, însă am adus doar 6 azi pe care să vi le prezint, corespunzând cu răspunsurile primite de la adolescenți. Erskine spune că ‘Omul este o ființă socială și are nevoie în permanență de interacțiune cu alți semeni’. Atunci când apar tensiuni, suntem ostili, scade încrederea în sine, uneori manifestam și furie – înseamnă că una sau mai multe din nevoile noastre psihologice au fost încălcate. Dacă relația este perturbată în mod repetat de acest lucru, apare o insatisfacție caracterizată cu lipsă de energie și apar și acele convingeri eronate de tipul ‘eu nu sunt bun’, ‘nimeni nu mă înțelege’, ‘ce rost mai are’ etc. și, dacă vă gândiți foarte bine, am avut întrebări de genul acesta.
Ce nevoi listează Richard Erskine: nevoia de securitate, nevoia de validare, de acceptare, de reciprocitate, de iubire, de recunoaștere. Sunt cele 6 care au corespondent răspunsurilor colegilor voștri cu care am lucrat. Ce reprezintă fiecare dintre ele: imaginați-vă că aceste nevoi, Erskine le prezintă că nu le putem educa, dar dacă le putem conștientiza [măcar], e un pas înainte spre a recunoaște dacă ceva s-a întâmplat ceva cu noi, iar mesajul psihologic poate avea legătură cu una sau alta dintre nevoile care nu sunt satisfăcute.
- Nevoia de securitate: Este un sentiment care înseamnă în același timp să fii vulnerabil, dar și în armonie cu cel de lângă tine. Adică să fim în prezența cuiva care să nu ne umilească, să nu ne respingă dacă avem altă părere. De multe ori, această nevoie se transmite și non-verbal, printr-o privire pozitivă necondiționată. Să stai lângă persoana cu care să relaționezi și pur și simplu – nu să o fixezi cu privirea – dar să o privești în ochi în momentul în care spune ceva care poate fi interpretat ca lipsit de curaj. Fii alături de persoana respectivă și atunci îi transmiți colegului, colegei, mamei, tatălui, profesorului că ești acolo în relație cu el.
- Nevoia de a fi validat: Cu toții avem nevoie să fim validați, de a ți se confirma de fapt că ești semnificativ. Această nevoie de a fi apreciat, îngrijit și respectat u numai pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce ești. Adică îți sunt recunoscute abilitățile, meritele, reușitele, curajul. Atunci când ești validat pentru toate aceste lucruri, validarea e o creștere a stimei de sine, mă ajută să iau decizii pe mai târziu, decizii sănătoase.
- Nevoia de acceptare: Este nevoia aceea de a fi acceptat de o persoană pe care te poți baza. Erskine pune accent foarte mare pe nevoile adolescenților, în special pe această nevoie de înțelegere și acceptare pentru că adolescenții, voi, vreți să fiți descoperiți, originali, unici și să exprimați acest lucru într-un mod autentic și, în momentul în care întâlniți un obstacol, deja apare partea aceea de furie, de frică de a fi respinși și luăm decizii neasertive.
- Nevoia de reciprocitate: să fii în prezența cuiva care e similar cu tine, care te înțelege pentru că și el sau ea a trecut prin această situație, această persoană îți poate înțelege experiența. ‘Da, ce ți s-a întâmplat și ție, am pățit și eu și știu cum este’, sau ‘și eu m-am simțit confuz/confuză, dezorientată și acum știu despre ce e vorba’. Erskine spune că fiecare dintre noi avem o relație de reciprocitate mergând spre celălalt.
- Nevoia de recunoaștere și de acceptare a unicității: nevoia de a spune ‘asta simt eu’, nu ‘asta sunt eu’, de a primi recunoaștere și apreciere pentru acest lucru. Să nu folosim cumva vânătoarea de greșeli, pentru că atunci apare și nesatisfacerea acestei nevoi. Fiecare om îsi dorește să fie individual și original în ceea ce face.
- Nevoia de a exprima iubire și dragoste: Dragostea poate fi exprimată în multe feluri: să recunoști persoana respectivă, să îi oferi afecțiune, cadouri. Iubirea, pe lângă recunoaștere și recunoștință, liniște, mulțumire, are nevoie pur și simplu să stai în prezența persoanei respective. Cu toții avem nevoie de acest lucru
Acestea sunt nevoile pe care Erskine le abordează în psihoterapia integrativă al cărui părinte este și este partea de relaționare despre Watzlawick vorbea. (…) Combinându-le, partea de aspect de conținut și de aspect de relaționare, deci comunicare asertivă și împlinirea nevoilor psihologice, relaționale, au legătură cu câteva tehnici de comunicare asertivă. Tot vorbim de această asertivitate. Tehnicile (minutul 17:30 în video-ul de la final):
Săptămâna aceasta vă propun un exercițiu de reflecție, începând de mâine: timp de o săptămână, dă-ți ocazia să îl pui în valoare pe ‘eu’. Toate discuțiile pe care le inițiezi să capete forma ‘eu vreau…’, ‘eu simt…’, ‘eu pot…’, ‘eu decid…’, ‘eu prefer…’, iar la sfârșit de săptămână reflectați asupra modului în care ceva s-a schimbat, dacă în relaționarea cu ceilalți sau dacă puteți să fiți prieten nedespărțit de ‘eu’. După ce ai aflat despre tine, poți lucra în echipă cu ceilalți să vedeți dacă mesajul social și psihologic coincide. Și avem exercițiul ‘Insula’, aveți de realizat un proiect (nu contează tema) și trebuie să îți alegi colegii de echipă. în partea dreaptă aveți câteva personaje – foto mai jos – pe cine ai alege în echipă și pe cine ai evita? Gândește-te la ce stil de comunicare ai folosi, ce nevoi relaționale ai accesa mai mult și dacă ți-e util să relaționezi mai bine.
De reținut: aveți grijă de aspectul de conținut și de cel de relaționare pentru o comunicare clară; mesajul e cheia comunicării autentice; folosiți stilul asertiv și formulări la persoana I. Dați-vă timp ca nevoile relaționale să se așeze, să le conștientizați, să le puneți în relație cu celelalte. Fiți empatici! Seneca ne spune că a vorbi este o necesitate, a asculta este o artă. Eu vă provoc să folosiți arta atât în a vorbi, cât și în a asculta. Baftă la examene, succes anul acesta, folosiți comunicarea în viața voastră!”.
Emisiunea: TeleŞcoala – Dirigenție liceu / Nevoile relaționale la adolescenți
Foto: © Pressmaster | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.