Președinta Republicii Moldova le-a vorbit profesorilor din țara sa despre schimbările pe care urmează să le aibă în sistemul de învățământ, despre cum ei vor fi cei care le vor preda copiilor despre aderarea la Uniunea Europeană a țării și despre respectul pe care profesorii trebuie să îl aibă în comunitatea școlară. Maia Sandu a deschis Forumul Național al Cadrelor Didactice și i-a invitat pe profesori să discute calea pe care Moldova să o urmeze pentru a-și dezvolta învățământul. A făcut apel la studii riguroase și cercetări reprezentative înainte de orice măsură.
„Avem nevoie de acest mare efort colectiv, de efortul întregii societăți, ca să scoatem Moldova din sărăcie și subdezvoltare și să ne dăm șansa unui viitor mai bun aici, acasă”, a spus președinta Moldovei, care a subliniat faptul că țara sa are un potențial economic semnificativ, dar se confruntă cu o serie de probleme.
Redăm mesajul Maiei Sandu:
„Stimați profesori,
Vă mulțumesc că ați dat curs invitației de a participa la Forumul de azi și de a discuta lucruri esențiale pentru prezentul și viitorul învățământului din Republica Moldova. Am observat un interes mare pentru acest Forum din partea cadrelor didactice și managerilor școlari – o dovadă în plus că avem profesori interesați de profesia lor și dornici să contribuie la îmbunătățirea stării de lucruri în educație.
Vreau să știți că apreciem implicarea voastră și mizăm pe ea. Rolul vostru este foarte important – voi educați generațiile tinere, care vor construi viitorul țării noastre. Împreună putem crește prestigiul acestei profesii responsabile și grele.
Îmbunătățirea calității educației este o sarcină prioritară pentru noi. Avem datoria să pregătim tinerii noștri pentru o lume în continuă transformare. Așa încât ei să înțeleagă și să poată rezolva probleme complexe, să se poată adapta rapid condițiilor noi și incerte.
Vreau să lucrăm împreună pentru misiunea noastră comună de a crește copii împliniți, capabili să-și construiască un viitor fericit acasă.
Educația pe care o oferim copiilor azi va influența direct calitatea vieții generațiilor viitoare, dar și capacitatea statului de a ne asigura condiții bune de viață nouă, tuturor, în deceniile care urmează.
Ne dorim cu toții să avem o societate în care fiecare om caută, zi de zi, să fie mai educat. „Mai educat” înseamnă să avem o cunoaștere cât mai vastă asupra lucrurilor, dar și să deprindem un comportament respectuos, înțelept și solidar față de oamenii din jur.
Moldovenii mereu au văzut educația în complexitatea sa – țin minte când eram la școală, dar, mai ales, când părinții noștri erau elevi, profesorii erau unii dintre cei mai respectați oameni în localitate, iar educația era ceva de preț, un vis pentru care muncea întreaga familie. Să ajungi la facultate, să faci studii, să fii om învățat era o mare valoare și o mare realizare.
În timp, din cauza unor perioade complicate economic, a sărăciei, a migrației, a corupției, valorile uneori par să se fi inversat cu locul și nu întotdeauna cei cărturari au ajuns să aibă un nivel de bunăstare mai înalt sau să dețină funcții de conducere. Copiii și întreaga societate este debusolată de la o astfel de denaturare a axelor valorice.
Dar tocmai aici stă misiunea voastră, a noastră – să nu contenim în a pune educația în capul mesei, să demonstrăm prin propriile alegeri că omenia este mai valoroasă decât șmechereala, că știința aduce mai multe rezultate decât ignoranța, că disciplina este mai bună decât leneveala, că empatia este mai puternică decât egoismul.
Avem cu toții, de la Președinție, Guvern, Parlament, la directori și pedagogi și până la fiecare cetățean al țării noastre, misiunea importantă să arătăm oamenilor, tinerilor că merită să învețe pentru că educația poate schimba viața în bine.
Sper că deschiderea dumneavoastră, de care ați dat dovadă la înregistrarea la Forum, ne va permite să avem o discuție de substanță despre sistemul educațional din Moldova.
Îmi permit, stimați pedagogi, să vă propun câteva teme de reflecție, teme pe care eu le văd ca fiind importante și față de care comunitatea dumneavoastră este cea mai în măsură să se pronunțe.
Prima temă, pe care eu o cred foarte importantă, este autoritatea profesională și morală a profesorului. Învățarea necesită un raport echilibrat între profesor, cel care deține cunoașterea, și elev, cel care o deprinde. Cum putem asigura un model optim de relaționare elev-profesor care să încurajeze respectul și învățarea, fără să provoace tensiuni suplimentare copiilor?
Un factor important e profesorul însuși, care se impune prin cunoștințe, printr-un comportament profesionist, printr-o atitudine echilibrată și deschisă față de copii, care îi încurajează să învețe și să nu le fie frică de încercări și experimente.
Atmosfera din școală este un alt factor important. Modul în care copiii se simt în școală poate fi definitoriu pentru evoluția lor sănătoasă. Copiii au nevoie să simtă că se află în siguranță, că profesorii au încredere în ei, dar, totodată, au nevoie de structură, de consecvență și disciplină, pentru că doar așa ei înșiși vor putea deveni creatorii vieții lor.
Condițiile riguroase ale examenelor de bacalaureat, pe care le-am introdus acum 10 ani, ne-au ajutat să creștem moralitatea din sistem. Am adus astfel mai multă disciplină în școală și am asigurat mai mult respect pentru profesori.
Și cred că trebuie să continuăm să lucrăm în această direcție, să avem o comunicare respectuoasă între profesori, administrația școlii, elevi și părinți, dar să nu admitem ingerințe în activitatea didactică. Să dăm profesorilor suficient spațiu pentru ca ei să-și facă munca așa cum știu mai bine.
O altă temă importantă, din punctul meu de vedere, este conținutul educațional livrat copiilor. Elevii petrec o bună parte a zilei în școală, înseamnă oare asta că putem adăuga la nesfârșit noi și noi materii de studii în programul școlar?
Vedem că unele țări dezvoltate, care au făcut în trecut multe experimente în sistemul lor de învățământ, își adaptează politicile educaționale. Franța, de exemplu, își centrează acum curriculumul pe materiile fundamentale: matematică, fizică, chimie etc.
E important să consolidăm capacitatea elevilor de a însuși științele fundamentale în școală. Este la fel de important să pregătim copiii să fie flexibili, deschiși să învețe mereu cunoștințe noi. Flexibilitatea și reziliența sunt calități necesare pe care trebuie să le cultivăm în noua realitate în care trăim.
Deciziile noastre în această privință vor urmări interesul suprem al copilului – și ele trebuie fundamentate pe cercetări riguroase. Avem obligația să răspundem cât de bine nevoilor elevilor de a le transmite cunoașterea de care au nevoie.
O temă mare, pe care sper că o veți discuta astăzi la Forumul Cadrelor Didactice, este cum tratăm schimbările aduse în viața noastră de digitalizare și inteligența artificială.
Apariția lumii digitale ne-a dat speranță pentru o educație mai bună. Totuși, soluțiile de învățare de la distanță, testate în timpul pandemiei de Covid-19, nu au funcționat întotdeauna așa cum am presupus. Ce concluzii putem face, după experiența din pandemie, despre raportul între învățarea digitală și cea tradițională? Cum să facem din digitalizarea învățământului un proiect de succes?
O problemă a inteligenței artificiale este că aceste tehnologii nu au integrată o „busolă morală” și ele ar putea fi folosite abuziv, cu repercusiuni serioase asupra societății.
Profesorii din Moldova urmează să decidă ce instrumente digitale pot fi folosite pentru a îmbunătăți experiența școlară a elevilor noștri fără a dăuna calității studiilor și sănătății copiilor.
O altă temă de discuție pe care v-o propun esterolul statului și al familiei în educarea copiilor. În constituțiile multor țări, școala este responsabilă de învățare, iar educația propriu-zisă îi revine familiei. Având o legătură atât de strânsă între învățarea oferită de stat și educația asigurată de familie, cum putem construi o legătură sănătoasă între familie și școală?
Vă invit să discutăm serios astăzi în ce direcție ar trebui să avanseze școala din Moldova, în contextul demografic actual, când mulți cetățeni de-ai noștri pleacă din țară. Acest context reprezintă una din cele mai mari îngrijorări pentru viitorul nostru.
Și aici cred că școala poate să pună umărul, alături de familie, la educarea copiilor. Acest rol al școlii și profesorilor este și mai important în cazul copiilor părinții cărora sunt plecați peste hotare. Școala poate oferi acestor copii mai multă grijă și ghidare.
Stimați profesori, știu că munca pe care o faceți zi de zi este o muncă grea și responsabilă. Iar atunci când sunteți nevoiți să preluați și rolul suplimentar de mentor și gardian al copilului, sarcina devine și mai grea.
E o mare responsabilitate, pe care poate nu v-ați dorit-o. Dar e un lucru care trebuie făcut dacă vrem ca viitoarele generații de oameni din Moldova să împărtășească valorile noastre – hărnicia și respectul pentru muncă, încrederea în forțele proprii, capacitatea de adaptare la schimbări și rezistența la greu.
Dacă vrem ca viitorii adulți ai Moldovei să fie cât mai bine pregătiți pentru viitor, dacă vrem ca ei să reușească și țara noastră să reușească. Cine îi poate ajuta dacă nu noi?
Rolul profesorilor va fi foarte important în pregătirea comunităților noastre pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. De la voi, stimați profesori, vor învăța copiii despre schimbările prin care trece țara noastră, despre aspirațiile noastre și avantajele integrării europene, dar și despre ceea ce avem de făcut, ca societate și ca țară, pentru ca visul european al moldovenilor să devină realitate.
Știu că ceea ce vă cer e o sarcină grea. Avem nevoie de acest mare efort colectiv, de efortul întregii societăți, ca să scoatem Moldova din sărăcie și subdezvoltare și să ne dăm șansa unui viitor mai bun aici, acasă. Mizez pe deschiderea și dăruirea voastră, a colegilor voștri din sate și orașe, ca să ne asumăm acest efort și să fim alături de copiii Moldovei pe acest drum.
Stimate doamne și stimați domni,
Acestea sunt temele pe care vi le propun spre discuție astăzi – desigur, lista lor nu este exhaustivă. Discuțiile în cadrul Forumului de azi, ceea ce vom auzi de la domnul profesor Miclea și de la alți vorbitori, vor introduce și alte teme fundamentale, care ne vor oferi viziuni și soluții ce ne vor ajuta să facem un pas înainte.
Când am acceptat în 2013 să vin în funcția de ministru al Educației, a fost pentru că știam că educația este temelia de la care pornește orice țară, orice cultură, orice comunitate. După 10 ani, această credință este o constantă – și acum cred și știu că fără educație, o țară nu poate crește, nu poate fi nici liberă, nici puternică, nici dezvoltată.
Profesori buni, țară prosperă! – Cred că această deviză trebuie să ghideze drumul către viitor al educației, cred că aici este cheia.
Pentru a deveni specialiști mai buni, trebuie să învățăm zilnic, să depunem zilnic efort, să avem voință și curaj. Noi vom crește motivația pentru profesori, dar și exigențele pentru cei care vor să lucreze în instituțiile educaționale din țară. Vom continua să investim în formarea pedagogilor.
Vom continua să încurajăm performanța, să oferim sporuri și oportunități celor care obțin rezultate remarcabile în pregătirea elevilor.
Vreau să știți, dragi profesori, că veți avea mereu sprijinul meu. Împreună putem schimba în bine situația din școală.
Vă mulțumesc, vă îndemn să continuăm discuția la astfel de teme importante zi de zi și vă aștept la următoarele întâlniri. Și sunt sigură că cu toții vom învăța mult din aceste discuții.
Vă urez spor în toate!”
1 comment
Simplu de spus greu de făcut:când noua generație e materialistă nu le pasa de cunoștințele tale lor le pasa ce haine ai,mașină, soț/soție etc.Si partea cu învățatul:profesorul trebuie sa fie mai interesant decât tik tok ,instagram etc.Nu au ei frica și traume,la noi nu este ca în Republica Moldova.Am avut elevi de acolo care aveau ținută, care știau carte și erau serioși. Se vedea diferența doar când te uitai la ei.Probabil ca se vor prosti și la ei ca și la noi.