David Popovici, campion olimpic la înot, a vorbit deschis despre presiunile pe care adolescenții le resimt în căutarea unui scop în viață, oferind un mesaj plin de empatie și autenticitate: „Să nu te grăbești și să nu te compari cu alții”. Într-un răspuns la întrebarea unui elev de liceu, la podcastul MCN moderat de Cosmin Nedelcu, cunoscut entertainer sub numele de Micutzu, sportivul a împărtășit o lecție despre răbdare, muncă și importanța de a rămâne conectat la propriile valori, departe de iluziile succesului material.
În același interviu, Popovici a abordat subiecte delicate precum implicarea civică, refuzul de a promova jocurile de noroc și dorința sa de a sprijini copiii și persoanele vulnerabile prin inițiative concrete. Tânărul sportiv își propune ca, după încheierea carierei sportive, să deschidă un centru de reabilitare pentru dependenți și să contribuie la reducerea numărului de copii care se îneacă pentru că nu știu să înoate, subliniind nevoia unui sistem mai bun și a unui angajament comun pentru schimbare.
„Numele meu este Grigore Silviu Alexandru, sunt elev la Colegiul Național „Spiru Haret” și voiam să te întreb David: ai dat o definiție foarte frumoasă că succesul este lucrul respectiv pentru care lupți, pentru care lucrezi și este un lucru mult mai mare decât tine însuți, dar nouă la adolescență ne este destul de greu să ne găsim acel scop, acel lucru mai mare decât noi înșine, acea misiune. Ce sfat sau ce direcție ai putea să ne dai încât să ne găsim această misiune în viață?
David Popovici: Un sfat pertinent cred că ar fi să nu te grăbești și să nu te compari: să nu te grăbești în a-ți găsi ce te pasionează pe tine cel mai tare și să nu te compari cu alții. Să nu te compari cu mine, să nu te compari cu cei care pe internet toată ziua nu vorbesc decât despre cât de mulți bani au și case și mașini. Mi se pare că în ziua de azi – că tot ai vorbit despre generația noastră până la urmă că și eu am terminat liceul relativ recent – mi se pare că e din ce în ce mai ușor să ne lăsăm păcăliți de iluzia asta că dacă obții ceva material vei deveni fericit. Nu vei deveni fericit. Am obținut destul de multe chestii materiale de fiecare dată înainte să obțin ceva poate m-am păcălit că voi fi în sfârșit fericit, ca și cu medalia Olimpică de aur. Mi-am dorit aia, am putut să mi-o cumpăr sau s-o obțin, am luat-o, nu m-a făcut mai fericit. Nimic nu m-a făcut mai fericit, nimic din ce am, nimic din ce a fost tangibil.
Deci nu te compara, nu ai de ce. La un moment dat în viață vei găsi acel ceva, poate nu la 4 ani cum l-am găsit eu pentru că e o situație diferită sau la nu la 16 sau la 20. Poate nici la 30, dar eu sunt de părere că va veni. Adică eu cred în asta, poate aș zice că mi-e ușor să vorbesc despre asta având în vedere că am găsit-o deja de devreme dar chiar cred că oricine o va găsi la un moment dat. Trebuie să muncești, dar trebuie să și cauți, trebuie să ai răbdare. Și după ce ai simțit că ai găsit ceva, după ce ai avut suficientă răbdare, atunci poți introduce și munca, dar nu e numai despre «grinding» [N. Red. muncă intensă]. E și despre blândețe și despre răbdare și despre a te cunoaște pe tine. Eu nu sunt un maestru a tocmai ce ți-am enumerat, dar încerc”.
Campionul olimpic la înot este de părere că „e normal să vorbești de politică” și vede utilă implicarea civică pentru a ridica întrebări politicienilor drept datorie:
„E normal să vorbești despre politică, e normal să votezi. Nu numai că mi se pare normal să vorbești despre politică, ci esențial cu atât mai mult din postura de persoană publică pe care mulți o urmăresc. Țin minte când Mbappe s-a implicat în alegerile parlamentare, cred, sau prezidențiale, nu mai țin minte exact, din Franța. Și a fost criticat că a vorbit despre asta, lumea spunându-i că sportul și politica nu ar trebui să se amestece. Numai că trebuie să se amestece, sportul continuă și datorită politicii, de fapt a tot ceea ce se întâmplă spațiul ăsta, și poate avea de suferit din cauza politicii și ce se întâmplă în sfera asta. Orice aspect din orice țară este influențat în bine sau în rău de politică. Și așa că, da, nu mi se pare că nu ar trebui amestecată, nu mi se pare o greșeală să spui că nu este locul sportivilor sau locul cântăreților sau standuperilor sau oricine altcineva să vorbească despre politică… Ok și e rolul cui? Al analiștilor politici și atât? Sau al politicienilor? Păi dacă îi lăsăm numai pe ei să vorbească… (…) E o datorie”.
David Popovici a vorbit la același podcast și despre faptul că a refuzat să facă reclame la jocurile de noroc, chiar dacă a primit oferte în acest sens de la companii:
„Da, bineînțeles că mi s-a propus. Mi-a fost propus de multe ori numai că nu am cum să fac așa ceva. Nu am cum, mai ales pentru că am un membru al familiei care se confruntă nu numai cu dependența de droguri dar și cu dependența de jocuri de noroc. E ceva ce se întâmplă de aproximativ 10 ani și astfel de chestii nocive precum jocurile de noroc fac din viață un coșmar. Și așa că nu am cum, având în vedere că am văzut atât de aproape cum cineva poate fi afectat și chiar dacă societatea îi dă la o parte, îi etichetează, îi aruncă undeva, eu cred că acești oameni pot fi ajutați”.
Iar el a continuat: „Momentan nu pot fi ajutați de sistemul pe care-l avem noi în țară, de asta mi-ar plăcea ca după ce închei cariera mea de înotător, când o fi, să mă ocup și de un centru de reabilitare pentru că, cunoscând foarte bine fenomenul ăsta și cunoscând care este ajutorul pe care-l primește în țară [un dependent de droguri / jocuri de noroc] – și este aproape de zero din partea statului – cunoscând asta nu am cum să stau deoparte și îmi doresc să mă folosesc de banii pe care îi voi strânge până atunci, prietenii și partenerii pe care îi voi avea care mă pot ajuta, de popularitatea mea, să încep construirea unui astfel de centru. Cred că oamenii care sunt dependenți trebuie integrați înapoi în familie, după care integrați înapoi în societate cu ajutorul nostru bineînțeles și în România nu ai asta acum. Îmi doresc să fie un centru real care să aibă și medicamentele potrivite și stafful potrivit și competențele necesare și intenția bună. Noi nu avem asta”.
„Pentru mine este exclusă o astfel de colaborare [cu jocurile de noroc], e foarte greu în România acum, mi se pare, să găsești un sportiv cunoscut care să nu fie semnat cu vreo casă de pariuri”, a reiterat David Popovici.
Tânărul a mai spus în podcast și că vrea să se ocupe, după ce își încheie cariera sportivă, de instruirea unui număr cât mai mare de copii a înotului de bază:
„Inclusiv un bazin mi-ar plăcea să am. Pentru că din păcate suntem noi ca țară campioni și la mortalitatea din înec a copiilor, oricât de sumbru sună. Îmi doresc cândva, e un obiectiv mare, să nu mai existe copil care să nu știe să înoate. Printr-o fundație, poate, sau prin modul în care aș gestiona un bazin pe care l-aș avea pe viitor, eu nu aș învăța copiii procedee tehnice să înoate rapid, nu. Trebuie să știe bazele cum să nu se înece pentru că, vrei, nu vrei, avem de-a face cu toții cu apa în viață: te duci la ștrand, te duci la mare, te duci la gârlă. Sunt mult prea mulți copii care se îneacă și mi-ar plăcea să schimb și asta, că tot vorbeam de planuri de viitor”.
Sportivul a atras atenția și asupra faptului că va continua să vorbească public despre neregulile din sport, inclusiv de stat: „Eu ce pot să fac este să le atrag atenția oamenilor, să le reamintesc în ce fel de sistem trăim și cum putem încerca să-l facem unul mai bun, dar trebuie să începem prin a vorbi despre nereguli, să răspândim pur și simplu; că noi poate de aici din sală știm cu toții la ce mă refer, numai că sunt foarte mulți oameni pe care pur și simplu nu-i interesează: «politica nu e de mine», dar te afectează, te plângi de x, y, z”.
Întrebat dacă s-a gândit să intre în politică pentru a împrospăta peisajul politic, David Popovici a spus că nu s-a gândit la asta și că, oricum, ar însemna „să renunțe la principii”. Tânărul n-ar exclude o implicare ca independent, însă vede existența ca politican neafiliat ca un lucru imposibil.
„Nu m-am gândit prea mult la asta, dar dacă ar fi să îmi imaginez acest scenariu, nu știu, cred că pur și simplu n-aș fi «suited for the job» [N. Red. potrivit pentru funcție]. (…) Cred că în multe țări, dar și în România – nu în toate cazurile – pentru a ajunge la anumite funcții trebuie să renunți la principii și la anumite valori pe care poate le aveai în trecut. Trebuie să renunți la ele. Cred că principiile pe care le am și pe care mi le apăr acum n-ar fi în conformitate cu [politica].
Micutzu: Hai să ne gândim că tu nu trebuie să răspunzi unui partid. Hai să ne gândim la un scenariu în care intri independent.
David Popovici: Atunci poate că da, atunci poate că da. Dar e atât de greu în România să fii independent, pe bune independent, nu doar să spui că ești independent sau [că] anul ăsta te-ai decis că ești independent. Mi se pare aproape imposibil. Cred că mi s-ar pune atât de multe piedici încât am ajunge la concluzia că nu merită pur și simplu, nu merită sau că nu merită, nu se ajunge nicăieri”.
R.P.
Mihai Peticilă
Redacția
G4Media.ro
Raluca Pantazi