Cât de mult trebuie să lupți pentru a trece peste o copilărie dificilă și neajunsuri, ca să îți găsești locul, în viața de adult? Când greutăți precum abuzul în familie, neajunsurile materiale și trecerea prin centrele de plasament sunt prezente în ecuație, dezvoltarea spre maturizare este extrem de complicată. Florina Olariu, o tânără de 25 de ani din București, participantă la proiectul cinematografic „Fără frică”, a vorbit cu ENTR/G4Media despre cum educația, ajutorul profesionist, susținerea emoțională și reziliența personală pot ajuta un copil să treacă peste asemenea obstacole și să-și urmeze visurile.
Florina lucrează ca educatoare chiar la unul din centrele de plasament din București unde și-a petrecut mare parte a copilăriei. Astfel a cunoscut-o pe actrița și regizoarea Alina Șerban, care i-a propus să-și spună povestea în cadrul proiectului „Fără Frică”, o serie de scurtmetraje realizate cu tineri care au crescut în sistem și care au fost difuzate pentru prima oară la mijlocul lunii martie, la a doua ediție a Galei Tinerilor Instituționalizați „Eu Contez”, desfășurată în luna martie.
Pentru Florina, instituționalizarea nu a avut loc de la naștere, ci la vârsta de 7 ani, când a ajuns pentru prima oară într-un centru de plasament de stat. Împreună cu alți peste 30 de copii. După aproximativ un an, a fost mutată într-un centru privat, același unde lucrează în prezent.
În experiența tinerei, deși neajunsurile materiale reprezintă o problemă pentru copiii instituționalizați, nu pot fi ignorate mai ales problemele de natură emoțională și psihologică.