„Copiii, când au fost întrebați dacă discută despre problemele lor personale cu cineva din școală, ei au spus că nu, ceea ce este foarte greu. Ne-am dat seama că ei se simt puțin singuri și izolați. Noi ne-am dat seama că diriginții au rolul acesta să devină coacher pentru copii”, a declarat Alina Sava, expert în educație al Băncii Mondiale, în cadrul unui webinar pe tema abandonului școlar, organizat de Ministerul Educației. Alina Sava a spus că acestea sunt rezultatele unui program-pilot, care a fost desfășurat în 11 școli.
Un alt aspect menționat de specialistă se referă la violența raportată de elevi: „10% au raportat violență, deci 1.200 de copii care au răspuns la niște chestionare din 11 școli, au raportat violență. 24% au raportat abuz verbal, bullying, mesaje nepotrivite, emailuri. Iar 20% n-au vrut să răspundă. Noi când spunem că ne dorim un climat pozitiv în școală, ne-am dat seama ce probleme generează faptul că acest climat pozitiv încă nu există”.
În legătură cu introducerea datelor de către diriginți în Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR), aceasta a spus următoarele: „Este prima dată când diriginții vor introduce niște date în SIIIR, ceea ce nu este ușor de făcut de la început, este un lucru foarte frumos, datele nu sunt multe, ele sunt extraordinare și sunt legate de copiii lor din școală. Dar această muncă este o muncă suplimentară și cu siguranță va fi remunerată”.
Ea a subliniat importanța feedback-ului pozitiv pentru elevi: „Mulți copii au raportat că au aspirații foarte înalte (…). În schimb, când au fost întrebați dacă le împărtășesc cu colegii lor, au spus că nu. Vin și spun iar de acele sentiment de izolare. Climatul pozitiv, oameni buni, și feedback-ul. Dați-le feedback după ce participă la oră și feedback-ul trebuie să fie pozitiv”.
Amintim că, până la data de 17 ianuarie, școlile sunt invitate de Ministerul Educației să se înscrie în programul MATE – Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educație. Acesta este finanțat cu fonduri europene și școlile pot primi granturi de câte 200.000 de euro pentru combaterea abandonului școlar.
- MATE face parte din Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS) care este primul proiect finanțat din PNRR, și care are o valoare de 543 milioane euro, nerambursabilă.
Intervenția completă a Alinei Sava, specialist în educație – Banca Mondială
„Mă gândeam la profesori și îmi dau seama că pentru ei vor fi anumite activități care necesită plată suplimentară și, cu siguranță, vor fi plătiți la plata cu ora, vor avea resurse pentru ei, pentru că un profesor va face ceva dincolo de activitatea lui obișnuită de la clasă. În anumite cazuri, s-ar putea să participe la un recensământ, să vadă care sunt copiii din afara școlii care ar trebui să vină la școală și sunt de învățământ gimnazial. O să aibă programe de învățare poate accelerată și atunci ei vor fi plătiți pentru asta – de asemenea, diriginții. Este prima dată când dirigenții au un rol extrem de important. Este prima dată când diriginții vor introduce niște date în SIIIR, ceea ce nu este ușor de făcut de la început, este un lucru foarte frumos, datele nu sunt multe, ele sunt extraordinare și sunt legate de copiii lor din școală. Dar această muncă este o muncă suplimentară și cu siguranță va fi remunerată.
Pe de altă parte, un diriginte va beneficia și de formare ca să devină un coacher pentru copiii din clasa lui. Copiii să știți că s-au plâns în general – noi când am făcut această pilotare am discutat printr-un chestionar separat cu elevii, am discutat și cu profesorii separat. Și copiii, când au fost întrebați dacă discută despre problemele lor personale cu cineva din școală, ei au spus că nu, ceea ce este foarte greu. Ne-am dat seama că ei se simt puțin singuri și izolați și cred că lucrul acesta este arătat și de studiile PISA, dacă ne aducem aminte. Și atunci, noi ne-am dat seama că diriginții au rolul acesta, să devină coacher pentru copii.
Alt lucru, care poate nu a fost menționat acum, este că acest mecanism are patru niveluri de urgență. Primele două niveluri se referă la prevenire, la implementarea unor activități în școală, dar unele depășesc școala, pentru că în școală, să știți, copiii raportează violență. 10% au raportat violență, deci 1.200 de copii care au răspuns la niște chestionare din 11 școli, au raportat violență. 24% au raportat abuz verbal, bullying, mesaje nepotrivite, emailuri. Iar 20% n-au vrut să răspundă. Noi când spunem că ne dorim un climat pozitiv în școală, ne-am dat seama ce probleme generează faptul că acest climat pozitiv încă nu există.
Aceste granturi aduc o autonomie școlii. Un director și un consiliu profesional care pot să decidă ce își doresc să facă cu banii este grozav, dar să nu uităm: această autonomie vine și cu responsabilitate, pentru că își vor asuma niște rezultate mai bune la învățare pentru acești copii. Să știți că în aceste școli avem și procente de 60% de copii în risc, și este legat de absenteism, de o performanță școlară scăzută și un diagnostic al acestor copii inițial o să se facă, poate și cu ajutorul tehnologiei. Un program remedial specific se poate face. Eu nu știu dacă ați observat în foaia pe care domnul Szekley a pus-o cu activitățile, că una dintre activități este parteneriatul cu alte entități, adică cu ONG-urile de care școala are nevoie să poată să facă activități suplimentare pe care școala nu are nici timp și nici poate calitatea respectivă. Deci parteneriatul cu ONG-uri cu care lucrezi, să aduci copii decât din comunitate, să faci programe parentale, să asiguri alte facilități, să faci activități extracurriculare, să începi să faci un coaching, un leadership – este necesar.
Păi de altă parte, acele niveluri de urgență, de adresare a acestui mecanism – ultimele două niveluri au nevoie de implicarea SPAS-ului. Fără serviciile de asistență socială nu o să putem să facem ceva pentru copiii care într-adevăr vin la școală și de multe ori sunt abuzați acasă sau poate în comunitate, sau poate sunt într-o situație dificilă cu colegii pe care îi au. Aceste lucruri trebuie să fie raportate către asistența socială și în aceste proiecte vom avea o astfel de colaborare. Proiectul este al școlii care devine cumva inima comunității locale. Autoritatea locală poate să fie implicată. Să știți că celelalte proiecte care vin pentru dotări, eu știu că aplicantul va fi primăria, pentru că sunt prin ADR-uri. ADR-urile în general lucrează cu primăriile. Nu știu cum va fi exact, dar s-ar putea să se întâmple prin primării, care vor gestiona școlile respective.
Acest program se adresează școlilor. Faptul că ai o acțiune consistentă pe o perioadă mai mare, de un an, este extraordinar. Faptul că acest proiect vă dă libertatea să alegeți între activitățile care vi se potrivesc cel mai bine și meniul acela de activități va fi în ghidul aplicantului, este grozav. Noi am pilotat ca să înțelegem care sunt activitățile prin care să aducem copiii la școală, să le creăm un climat favorabil învățării.
Trebuie să recunoaștem că pandemia totuși a întrerupt învățarea mai ales pentru copiii vulnerabili care nu au avut acces. Trebuie să recunoaștem că noi aveam probleme înainte să vină pandemia, cu decalajul dintre rural și urban. De aceea, foarte multe școli din rural se regăsesc, dar să știți că se regăsesc și școlile din urbanul în care avem zone marginalizate. Se regăsesc școli din București, pentru că și în București avem o problemă. Ne-am uitat la cat de mare este numărul de elevi în anumite școli, pentru că sunt școli care au o situație de risc fantastică, în valori absolute. Nu pot să pui pe același loc cu școală cu opt copii și o școală cu 1.000 de copii.
Este prima dată când eu văd că este pus în față un colectiv de profesori, este pus în față și în contact cu inspectoratul și în contact cu ministerul. Acele rapoarte la care vă uitați dumneavoastră sunt niște rapoarte simple, dar ele vor arăta date. Să știți că acea fișă de observare a riscurilor, unde dirigintele a completat despre copii, foarte multe lucruri au ieșit la suprafață despre acești copii care se află în școli și cât de greu este pentru ei să avanseze de la o clasă la alta, având mult mai multe motive de abandon care vin și din personal și, chiar pentru unii, educația nu mai este relevantă.
Mulți copii au raportat că au aspirații foarte înalte (…). În schimb, când au fost întrebați dacă le împărtășesc cu colegii lor, au spus că nu. Vin și spun iar de acele sentiment de izolare. Climatul pozitiv, oameni buni, și feedback-ul. Dați-le feedback după ce participă la oră și feedback-ul trebuie să fie pozitiv.”