„Copiii, când au fost întrebați dacă discută despre problemele lor personale cu cineva din școală, ei au spus că nu, ceea ce este foarte greu. Ne-am dat seama că ei se simt puțin singuri și izolați. Noi ne-am dat seama că diriginții au rolul acesta să devină coacher pentru copii”, a declarat Alina Sava, expert în educație al Băncii Mondiale, în cadrul unui webinar pe tema abandonului școlar, organizat de Ministerul Educației. Alina Sava a spus că acestea sunt rezultatele unui program-pilot, care a fost desfășurat în 11 școli.
Un alt aspect menționat de specialistă se referă la violența raportată de elevi: „10% au raportat violență, deci 1.200 de copii care au răspuns la niște chestionare din 11 școli, au raportat violență. 24% au raportat abuz verbal, bullying, mesaje nepotrivite, emailuri. Iar 20% n-au vrut să răspundă. Noi când spunem că ne dorim un climat pozitiv în școală, ne-am dat seama ce probleme generează faptul că acest climat pozitiv încă nu există”.
În legătură cu introducerea datelor de către diriginți în Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR), aceasta a spus următoarele: „Este prima dată când diriginții vor introduce niște date în SIIIR, ceea ce nu este ușor de făcut de la început, este un lucru foarte frumos, datele nu sunt multe, ele sunt extraordinare și sunt legate de copiii lor din școală. Dar această muncă este o muncă suplimentară și cu siguranță va fi remunerată”.
Ea a subliniat importanța feedback-ului pozitiv pentru elevi: „Mulți copii au raportat că au aspirații foarte înalte (…). În schimb, când au fost întrebați dacă le împărtășesc cu colegii lor, au spus că nu. Vin și spun iar de acele sentiment de izolare. Climatul pozitiv, oameni buni, și feedback-ul. Dați-le feedback după ce participă la oră și feedback-ul trebuie să fie pozitiv”.
Amintim că, până la data de 17 ianuarie, școlile sunt invitate de Ministerul Educației să se înscrie în programul MATE – Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educație. Acesta este finanțat cu fonduri europene și școlile pot primi granturi de câte 200.000 de euro pentru combaterea abandonului școlar.
- MATE face parte din Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS) care este primul proiect finanțat din PNRR, și care are o valoare de 543 milioane euro, nerambursabilă.
Intervenția completă a Alinei Sava, specialist în educație – Banca Mondială
„Mă gândeam la profesori și îmi dau seama că pentru ei vor fi anumite activități care necesită plată suplimentară și, cu siguranță, vor fi plătiți la plata cu ora, vor avea resurse pentru ei, pentru că un profesor va face ceva dincolo de activitatea lui obișnuită de la clasă. În anumite cazuri, s-ar putea să participe la un recensământ, să vadă care sunt copiii din afara școlii care ar trebui să vină la școală și sunt de învățământ gimnazial. O să aibă programe de învățare poate accelerată și atunci ei vor fi plătiți pentru asta – de asemenea, diriginții. Este prima dată când dirigenții au un rol extrem de important. Este prima dată când diriginții vor introduce niște date în SIIIR, ceea ce nu este ușor de făcut de la început, este un lucru foarte frumos, datele nu sunt multe, ele sunt extraordinare și sunt legate de copiii lor din școală. Dar această muncă este o muncă suplimentară și cu siguranță va fi remunerată.
Pe de altă parte, un diriginte va beneficia și de formare ca să devină un coacher pentru copiii din clasa lui. Copiii să știți că s-au plâns în general – noi când am făcut această pilotare am discutat printr-un chestionar separat cu elevii, am discutat și cu profesorii separat. Și copiii, când au fost întrebați dacă discută despre problemele lor personale cu cineva din școală, ei au spus că nu, ceea ce este foarte greu. Ne-am dat seama că ei se simt puțin singuri și izolați și cred că lucrul acesta este arătat și de studiile PISA, dacă ne aducem aminte. Și atunci, noi ne-am dat seama că diriginții au rolul acesta, să devină coacher pentru copii.
Alt lucru, care poate nu a fost menționat acum, este că acest mecanism are patru niveluri de urgență. Primele două niveluri se referă la prevenire, la implementarea unor activități în școală, dar unele depășesc școala, pentru că în școală, să știți, copiii raportează violență. 10% au raportat violență, deci 1.200 de copii care au răspuns la niște chestionare din 11 școli, au raportat violență. 24% au raportat abuz verbal, bullying, mesaje nepotrivite, emailuri. Iar 20% n-au vrut să răspundă. Noi când spunem că ne dorim un climat pozitiv în școală, ne-am dat seama ce probleme generează faptul că acest climat pozitiv încă nu există.
Aceste granturi aduc o autonomie școlii. Un director și un consiliu profesional care pot să decidă ce își doresc să facă cu banii este grozav, dar să nu uităm: această autonomie vine și cu responsabilitate, pentru că își vor asuma niște rezultate mai bune la învățare pentru acești copii. Să știți că în aceste școli avem și procente de 60% de copii în risc, și este legat de absenteism, de o performanță școlară scăzută și un diagnostic al acestor copii inițial o să se facă, poate și cu ajutorul tehnologiei. Un program remedial specific se poate face. Eu nu știu dacă ați observat în foaia pe care domnul Szekley a pus-o cu activitățile, că una dintre activități este parteneriatul cu alte entități, adică cu ONG-urile de care școala are nevoie să poată să facă activități suplimentare pe care școala nu are nici timp și nici poate calitatea respectivă. Deci parteneriatul cu ONG-uri cu care lucrezi, să aduci copii decât din comunitate, să faci programe parentale, să asiguri alte facilități, să faci activități extracurriculare, să începi să faci un coaching, un leadership – este necesar.
Păi de altă parte, acele niveluri de urgență, de adresare a acestui mecanism – ultimele două niveluri au nevoie de implicarea SPAS-ului. Fără serviciile de asistență socială nu o să putem să facem ceva pentru copiii care într-adevăr vin la școală și de multe ori sunt abuzați acasă sau poate în comunitate, sau poate sunt într-o situație dificilă cu colegii pe care îi au. Aceste lucruri trebuie să fie raportate către asistența socială și în aceste proiecte vom avea o astfel de colaborare. Proiectul este al școlii care devine cumva inima comunității locale. Autoritatea locală poate să fie implicată. Să știți că celelalte proiecte care vin pentru dotări, eu știu că aplicantul va fi primăria, pentru că sunt prin ADR-uri. ADR-urile în general lucrează cu primăriile. Nu știu cum va fi exact, dar s-ar putea să se întâmple prin primării, care vor gestiona școlile respective.
Acest program se adresează școlilor. Faptul că ai o acțiune consistentă pe o perioadă mai mare, de un an, este extraordinar. Faptul că acest proiect vă dă libertatea să alegeți între activitățile care vi se potrivesc cel mai bine și meniul acela de activități va fi în ghidul aplicantului, este grozav. Noi am pilotat ca să înțelegem care sunt activitățile prin care să aducem copiii la școală, să le creăm un climat favorabil învățării.
Trebuie să recunoaștem că pandemia totuși a întrerupt învățarea mai ales pentru copiii vulnerabili care nu au avut acces. Trebuie să recunoaștem că noi aveam probleme înainte să vină pandemia, cu decalajul dintre rural și urban. De aceea, foarte multe școli din rural se regăsesc, dar să știți că se regăsesc și școlile din urbanul în care avem zone marginalizate. Se regăsesc școli din București, pentru că și în București avem o problemă. Ne-am uitat la cat de mare este numărul de elevi în anumite școli, pentru că sunt școli care au o situație de risc fantastică, în valori absolute. Nu pot să pui pe același loc cu școală cu opt copii și o școală cu 1.000 de copii.
Este prima dată când eu văd că este pus în față un colectiv de profesori, este pus în față și în contact cu inspectoratul și în contact cu ministerul. Acele rapoarte la care vă uitați dumneavoastră sunt niște rapoarte simple, dar ele vor arăta date. Să știți că acea fișă de observare a riscurilor, unde dirigintele a completat despre copii, foarte multe lucruri au ieșit la suprafață despre acești copii care se află în școli și cât de greu este pentru ei să avanseze de la o clasă la alta, având mult mai multe motive de abandon care vin și din personal și, chiar pentru unii, educația nu mai este relevantă.
Mulți copii au raportat că au aspirații foarte înalte (…). În schimb, când au fost întrebați dacă le împărtășesc cu colegii lor, au spus că nu. Vin și spun iar de acele sentiment de izolare. Climatul pozitiv, oameni buni, și feedback-ul. Dați-le feedback după ce participă la oră și feedback-ul trebuie să fie pozitiv.”
Video, la minutul 56:58:
Citește și:
În martie, 750 de școli cu risc crescut de abandon vor primi granturi de până la 200.000 euro prin programul ministerului educației, finanțat din PNRR / Cîmpeanu: ”Școlile cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate vor semna primele contracte / Nu performanța e problema, ci echitatea în educație”
Primul proiect finanțat prin PNRR în Educație – școlile se pot înscrie pentru granturi de câte 200.000 de euro, anunță ministerul: Toate unitățile de învățământ vor completa Declarația de intenție / Elevii vor putea primi bani ca să nu abandoneze școala
Școlile pot aplica pentru a primi granturi de până la 200.000 de euro prin Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar, finanțat de PNRR / Care sunt pașii de urmat și cum pot fi folosiți banii
LISTĂ Școlile cu risc mare de abandon școlar, publicate de Ministerul Educației. 2.500 dintre ele vor primi granturi de până la 200.000 de euro / Cîmpeanu: Elevii din rural vor avea acces prin platforme online la predarea făcută de cei mai buni profesori din România
Ioana Nicolescu
Ștefan Lefter
R.P.
Redacția
27 comments
Dar părinții ce cusur au să nu vorbească cu propriii copii? Ei îi fac și atât. După care, în loc să găsească o cale spre ei, găsesc numai scuze și pretexte să îi ignore.
Inainte sa formulati o astfel de opinie trebuia sa analizati parerile parintilor .Ati fi constatat ca ei sunt cei care refuza sa ofere informatii despre proprii copii.Ca sa obtii de la copii informatii este ca si cum ai incalca intimitatea familiei.Exista consileri scolari specializati pentru asa ceva.
Numai prin felul in care obtii informatii de la elev poti sa ii modifici gandirea, il poti transforma in turnator.
Daca nu stiati acest lucru se practica in scoli.
V=ati intrebat pe ce criterii sunt numiti diriginții? Cine castiga din faptul ca acestea sunt atribuite debutantilor, suplinitorilor, pensionarilor peste limita de varsta ?Ce trebuie sa faca ei ?
Procesul acesta de invatamant este ingreunat pentru ca toti isi dau cu parerea fara sa fi simtit pe pielea lor .
Din punctul meu de vedere vreti sa intariti sistemul securist.
Problemele din sistem sunt:
1.majoritatea profesorilor nu stiu sa-si sintetizeze materia(in special materiile grele si necesare: matematica,romana)
2.materii multe si fara rost(ex. tehnologia , notiunile ei pot fi impartite la fizica si chimie, educatia sociala scoasa, notiuni de educatie pot fi predate la religie)
3.implicarea parintilor in educatia copiilor este lacunara
4.abandonul scolar nu poate fi rezolvat decat prin echipe de psihologi,juristi,criminalisti.Abandonul duce în general la integrarea în grupuri infractionale organizate, copilul avand fie calitatea de victima, fie agresor.Obligatoriu urmarirea eficientei masurilor.
Copiii ne arata prin comportamentul lor ca noi adultii avem probleme, nu-si mai gasesc modele de urmat.
Propun ca parintii sa le predea copiilor lor materia de la toate orele de studiu, ca profesorii sa se poata dedica discuțiilor cu elevii despre viata lor interioara, despre sentimentele si trairile lor.
Adica o inversare totala a principalelor atribuții.
Inainte sa formulati o astfel de opinie trebuia sa analizati parerile parintilor .Ati fi constatat ca ei sunt cei care refuza sa ofere informatii desprecproprii copii.Ca sa obtii de la copii informatii este ca si cum ai incalca intimitatea familiei.Exista consiloeri scolari specializati pentru asa ceva.
Numai prin felul in care obtii informatii de la elev poti sa ii modifici gandirea, il poti transforma in turnator.
Daca nu stiati acest lucru se practica in scoli.
V=ati intrebat pe ce criterii sunt numiti diriginții? Cine castiga din faptul ca acestea sunt atribuite debutantilor, suplinitorilor, pensionarilor peste limuta de varsta ?Ce trebuie sa faca ei ?
Procesul acesta de invatamant este ingreunat pentru ca toti isi dau cu parerea fara sa fi simtit pe pielea lor .
Din punctul meu de vedere vreti sa intariti sistemul securist.
Dar situația părinților plecați afară, situația elevilor ce provin din familii monoparentale, naveta elevilor, bursele sociale, testările, situațiile device-urilor, proceduri ce țin de campanii, serviciul pe clasă, așezare, traseu, vaccinați, documente de centralizat și zeci ca acestea care le cer toți străinii de educație dar care își dau cu presupusul,cine le face? Desigur că dirigintele. Profesorii s-au săturat să tot de-a explicații degeaba, au intrat într-un soi de amorțeală socială care nu e bună deloc. Acesta este momentul în care toți profită să mai de-a ceva „nou” de făcut gen experta Băncii Mondiale. Nu se înțelege că în spațiul școlar nu mai este loc? Are de cheltuit niste bani, se duce la ministru, ministrul semnează, pleacă din funcție iar profesorii să dea explicații la părinți și public.
Dea legat
Dacă s-ar face un studiu, cu siguranță că sistemul nostru de educație este generator de boli pe bandă rulantă. Scolioza e o afecțiune care rămâne ascunsă multă vreme, iar la noi se stă în bacă la greu. Lipsa cronică de timp, bulimia de stres sau colonul iritabil sunt doar câteva din afecțiunile unui sistem care frizează absurdul prin cantitatea sa proverbială. Un sistem la care trag din greu profesorii, meditatorii, elevii și părinții.
Dar mama elevului ce face? Tatăl elevului? Bunicii?!?!
Ce să facă In 50 de minute???!!!!???!!
Părinții sunt la serviciu, nu? Muncesc.
nu e asa situatia, e chiar pe dos, si pune problema gresit, ca sa dea un raspuns si mai gresit. n-ar fi in stare sa predea nici un sfert de ora
cel mai slab profesor de la noi este mai specialist in educatie decat aceasta doamna economist
La chintalul, basculanta, muntele sau – scuzați expresia – purcoiul de materie cu care e îndesată programa autohtonă e de mirare că profesorii mai apucă să mai predea. Noroc cu meditatorii, care preiau activitatea de curățare și sintetizare, că altfel ar fi fost jale la examene!
https://www.digi24.ro/amphtml/stiri/actualitate/barcari-ministerul-educatiei-subiectele-la-evaluare-au-fost-normale-un-copil-care-invata-la-scoala-ar-fi-putut-sa-ia-5-6-1324889
Asta e scoala din România . Ministerul ar trebui dat in judecată pentru plata meditațiilor, acolo unde se iau note mai mari de 6.
Gramatica de gimnaziu zici ca e pentru liceul pedagogic . Multe noțiuni de detaliu greu de înțeles și asimilat și total inutile pentru viața de
zi cu zi .
Profesorii abia au timp de materia lor. Diriginții, coach? D ia pot spune că suferim de o gravă boală mintală: ne imaginăm că facem, ne facem că facem. Câte lucruri făcute temeinic și cu simțul răspunderii poți face odată? Părerea mea: mergem spre mai rău și vom deveni o lume de monștri. Coach pentru copii! Îmi vine să plâng. De parcă copiii pot fi crescuți de roboți și să devină ființe umane. Nu, nu e bine! Copiii au nevoie de iubire, răbdare și exemple, modele. Am copii in școală și, pe scurt, este film de groază. Toată lumea tace. Școala este o închisoare cu reeducare violentă. Dascalii adevărați, buni, sunt sufocați, îngrădiți, ignorați. In 10 ani, vom avea o populație de adulți majoritar psihopați.
Va laudati acum un an ca angajati mii de psihologi in urmatorii 2 ani. Unde sunt?
Problema nu se rezolva cu “psihologul scolii”, profu de psihologie, proful de religie etc.
Relatia profesor – elev are si o functie terapeutica, mai ales in contextul invatamantului integrat. Acest aspect scade anxietatea, sentimentul de a fi respins, duce la normalizare si reechilibrare. De acest aspect si de altele nu se invata in Romania. La noi se pune accent pe controlul disciplinei si pe multe aiureli teoretice.
Pai psihologul nu vine la scoala, lucreaza la alte joburi, cand vrea mai da si pe la scoala sa-si ia leafa, iar dirigintii nu vor face nici ei mare branza, sa fii platit sa bagi date in statistica lui peste prajit
Este foarte adevărat dar, mă gândesc că e foarte dificil dacă ai 30-35 de copii în clasă.
“Profesorii nu ii intreaba pe copii la scoala despre problemele lor personale…”. Da? Nu stiam..
Probabil e vorba de invatatori si diriginti… “Se simt singuri” la scoala si intrebarile despre viata personala ii ajuta, sau se simt singuri acasa si dirigintele ii consiliaza, mediind relatia copilului cu parintii… Recunoastem aici modelul american.. ce nu e inca introdus la noi dar se vrea a fi introdus prin reprosul adus profesorilor”… Unde e consilierul educativ din scoli? De unde stie experta in educatie de la … Banca Mondiala ca nu se discuta cu elevii problemele personale? Cine vede un elev stingher, cu probleme afective sau de adaptare este total ignorat de invatator? Asta e planul cu abandonul scolar? Asa subtire? Merge o investitie in instruirea profesorilor.. . Nu mai bine investesc intr-un invatamant online si stau acasa ca sunt prea multi km de mers la scoala prin nameti de 1m iarna? Nu ar fi bine ca diploma de 8 /10 clase sa ofere o perspectiva pe piata ofertei de munca?
Nu ar fi mai bun un psiholog al scolii?Ca este deja format?
Pai există deja psiholog în școală. Nu știați?
Știu dar este la sute de elevi. Ar trebui unul doar pentru acest lucru.
Care psiholog? La noi nu este nici macar un portar…
Care psiholog? La noi nu este nici macar un portar…
Ah, coacher. O noua pretiozitate. Coach era o denumire prea scurta :)). Coach si coaching, nu coacher si couchering.
>> am discutat printr-un chestionar separat cu elevii
Oh, aceasta noua modalitate de comunicare ar trebui brevetata. Banuiesc ca va fi invatata la cursul de coachering (sic!).
In afara de stupizeniile de mai sus femeia are dreptate. Relatia prof-elev trebuie redefinita. Ar trebui traduse niste carti bune despre relatia prof-elev. In cartile romanesti de pedagogie gasesti numai aiurerli.
Dar rolul profesorilor asta este? Sa ii intrebe de problemele personale? Eu stiam ca profesorul vine la clasa sa educe pe materia sa, sa predea informatii, iar de “probleme” se ocupa dirigintele in stransa legatura cu psihologul scolii sau asistenta sociala arondata. Mai mult decat atat, chiar nu este vazut cu ochi buni ca tu, la ora, sa discuti sau sa te implici in chestiuni de natura personala ale elevului. Se considera ca iti depasesti atributiile, in detrimentul timpului de predare la clasa.
Asa este.Profesorii care nu își vedeau de treaba lor nu erau văzuți cu ochi buni.