Ce sunt găurile negre? Ce înseamnă singularitate și cât de importantă este dezvăluirea făcută de Comisia Europeană, care a făcut publică prima imagine a unei găuri negre realizată vreodată? Fizicianul Cristian Presură, cercetător la compania Philips în Olanda, autor al volumului “Fizica Povestită” și un pasionat povestitor al științei, a vorbit pe larg despre subiectul găurilor negre, pe înțelesul tuturor copiilor, tinerilor și neinițiaților în tainele fizicii. Cristian Presură a fost invitat al cunoscutului vlogger Horia Sârghi, “profesor la sute de mii de elevi”, după cum îl prezintă chiar Presură.
-
Canalul de youtube lansat de Horia Sârghi – Zaiafet – are peste 500.000 de abonați și este locul de unde Sârghi le vorbește tinerilor, săptămânal, despre ce spun cărțile despre ce se întâmplă în lume și, mai nou, a lansat ZaiaBAC în care le explică tinerilor teme de examen de-a XII-a. Vezi mai jos povestea Zaiafet, relatată pentru Edupedu.ro de Horia Sârghi.
Întreaga lume a putut vedea pe 10 aprilie 2019 prima imagine făcută în istoria omenirii cu o gaură neagră. Prima fotografie cu o gaură neagră a fost “obținută de Event Horizon Telescope, o rețea de colaborare științifică în care sunt implicați oameni de știință finanțați de UE”, a anunțat Comisia Europeană, care a publicat această imagine. Imaginea găurii negre “constituie o dovadă vizuală privind existența găurilor negre și oferă noi perspective științei moderne”, explică Executivul European.
Ce este o gaură neagră?
Cristian Presură la Zaiafet, despre Prima gaură neagră fotografiată:
Povestea Zaiafet, istorisită pentru Edupedu.ro de Horia Sârghi
Edupedu.ro l-a contactat pe Horia Sârghi, pentru a afla povestea unuia dintre cei mai cunoscuți vloggeri care îi expun pe copii și tineri la subiecte din educație. Zaiafet – canalul său de youtube – are peste 500.000 de abonați.
Horia Sârghi, pentru Edupedu.ro, despre cum și de ce a apărut Zaiafet:
“E ideea mea. Am început canalul acum 5 ani și în primii 3 ani am lucrat singur. Eu m-am și filmat singur; făceam înregistrările cu telefonul și tot cu telefonul dădeam scroll textului, era destul de haios, ziceai că sunt spadasin.
Eu am terminat ASE-ul – Contabilitate și Informatică de Gestiune, după aia am fost fotograf cam 8 ani de zile și mi se făcuse lehamite de fotografie. M-am gândit, greșit la momentul ăla: ce pot face eu cu sculele și cu priceperea pe care le am? Greșit pentru că îmi imaginam că dacă știu să lucrez cu un aparat, să filmez, să montez, să înregistrez sunetul cât de cât, trebuie să fie suficient.
Și nu a fost deloc suficient. Trebuia să învăț și să scriu un text. Și credeam că știu să scriu un text, doar pentru că îmi place să citesc un text. Și credeam că dacă îmi place să citesc, și știu să citesc. A fost o evoluție înceată pentru mine, să pot să scriu bine un text, să pot să citesc un text cu cât de cât o intonație.
Am fost autodidact. M-am apucat, am făcut și nu m-am lăsat până nu a ieșit.
La început, am făcut și greșeli. Nu am verificat totul, am luat totul de pe net. Acum, eu, ca să mă pot întreține din asta, pentru că se pare că nu există sponsori pentru canalele educaționale, mă bazez pe reclame, așa că reclamele de pe Youtube sunt principala sursă de venit. Pentru ca să mă pot întreține din asta, trebuie să public 3 filmulețe pe săptămână. Eu mi-aș dori să am posibilitatea să scriu un text din mai multe cărți, dar eu scriu un text dintr-o sigură carte și mă bazez pe faptul că autorul a fost conștiincios și și-a verificat bine sursele.
Sunt multe cărți de istorie despre care vorbesc, pentru că istoria e cea mai simplă materie: istoria are deja o poveste, pe care pot să o preiau, să o prezint și să o interpretez.
Cu cât citești mai mult, cu atât știi mai bine care autor e de încredere, care autor a publicat ceva pentru vânzări, pentru tiraj, dar tot ce fac acum se bazează pe informație dintr-o singură carte, de la un autor în care am eu încredere.
Top 3 autori în care am încredere începe cu Constanța Vintilă Ghițulescu, un istoric care studiază toate documentele noastre din chirilică.
Mai are ea un discipol, Nicoleta Roman. Mi-a plăcut foarte mult cartea ei despre condiția femeilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, “Deznădăjduită muiere n-au fost ca mine”.
Și dintre autorii internaționali îmi place cum scrie Bill Bryson, dar nu mă ajută pe mine. Este un autor de popularizare a istoriei, de prezentare a unor lucruri pe scurt și eu nu pot să fac același lucru, pentru că și eu încerc să fac o poveste seducătoare și atunci e foarte greu să iau de la el povești să le rescriu, pentru că el deja scrie mai bine decât pot scrie eu.
Prefer istoricii care tratează un singur subiect și cât mai amănunțit și cu multe surse, pentru că de acolo pot să iau eu ce vreau și să îmi fac povestea.
De curând, m-am apucat de ZaiaBAC. De atunci, îmi scriu și profesori. Unii sunt supărați, unii fericiți. Înainte de fiecare operă literară studiată pentru Bacalaureat, am făcut un text: de ce e important autorul, ce putem să știm despre el. Eu nu sunt profesor, trebuie să studiez de la început și nici nu am prejudecăți. Pe de o parte, sunt mai naiv și îmi ia mai mult timp să scriu un text, pentru că îmi ia foarte mult să citesc viața omului. Pe de altă parte, nu sunt supus unor presiuni din partea altor profesori. Adică eu pot să fac mișto de Sadoveanu că a fost comunist sau că i se spune Ceahlăul literaturii românești. Unii profesori spun că e haios, alții că mânjesc un simbol național. Scopul meu nu e să fac mișto de Sadoveanu, ci să fie un text care să te ajute pe tine să înțelegi stilul autorului, de ce scria el ce scria, să vezi ce părere avea el despre viață, ca să poți să înțelegi mai bine opera.
La Zaiafet, suntem 4: Flavia care face toate desenele pentru ZaiaBAC, ea a desenat toate personajele din clipurile din Harap Alab, Bianca face montajul, Moise scrie și face și montaj. Eu doar scriu. Moise e cel mai nou cu scrisul, că nu mai pot scrie atât de des, îmi ia foarte mult să scriu subiectele despre BAC.
Eu cred că poate sunt profesori mai plictisiți și vreau doar să fiu de ajutor, nu să îmi dau cu părerea [despre sistemul de educație – n.red.].
Nu voiam să dau la ASE, m-a împins maică-mea. Am lucrat o perioadă scurtă la bancă și nu mă simțeam bine cu mine și mă obosea și limbajul corporatist și nu eram optimist în legătură cu viitorul meu, nu era ceva care să se potrivească. Plus că sunt și foarte singuratic.
Eu acum lucrez cu Flavia, care e cea mai bună prietenă a mea din liceu; nu sunt șeful ei, am mare încredere că face ce face cu simț de responsabilitate și se dedică. Bianca e sora ei. Noi nu avem un birou, lucrez de acasă, Flavia lucrează de acasă, deci în continuare sunt destul de singuratic. După facultate m-am făcut fotograf, că am crezut că mi se potrivește. Deși e baie de mulțime, tu ești în spatele camerei, poți să te uiți la oameni și să le faci poze, fără ca ei să fie atenți la tine.
Dar simțeam că nu mai am ce să scot din domeniul ăsta și eram obosit: nu mai puteam să mai suport nunțile, mă oboseau ședințele foto și orice activitate cu fotomodele, pentru că stăteam cu orele să le aștept de la machiaj și rezultatul era banal, nu aveam control asupra fotografiei, pentru că era un buget, clientul dorea ceva și eu nu puteam să mișc părea mult în front. Nu am zis că renunț inițial, ci doar că fac altceva în paralel. Dar până la urmă a mers.
Nu m-am gândit la ce facultate aș fi vrut să dau. Sunt din Ploiești.“
Despre prima imagine cu o gaură neagră
Comisia Europeană a făcut pulică, pe 10 aprilie, prima imagine a unei găuri negre realizată vreodată. Ea a fost obținută de Event Horizon Telescope, o rețea de colaborare științifică în care sunt implicați oameni de știință finanțați de UE.
Prima fotografie cu o gaură neagră “confirmă predicțiile teoriei relativității generale a lui Albert Einstein și deschide noi căi de cercetare a universului nostru. Prima imagine a unei găuri negre realizată cu succes a fost dezvăluită în cadrul a șase conferințe de presă care au avut loc simultan astăzi, 10 aprilie, în diverse locuri din lume”, a anunțat Executivul European, într-un comunicat de presă.
C.I.
Redacția
Ștefan Lefter
Laura Cononenco