Mutarea școlii în online înseamnă printre altele o nouă formă de democratizare a educației formale.
Faptul că în această perioadă părinții au putut avea acces la felul în care se întâmplă învățarea, au observat cât de relevant sau nu e ce se întâmplă în cadrul școlii, cum interacționează profesorii cu copiii, cum este oferit feedbackul și cum sunt îndreptate comportamentele nedezirabile, cât de mult accent se pune pe disciplina în gândire, cum informațiile nu rămân pur teoretice ci se face corelare cu realitatea de zi cu zi, cum sunt formate procese mentale, au dat ocazia în aceste ultime două luni să vedem un lucru extraordinar – nu atât de mult rezultatele academice contează în viața de zi cu zi ci felul în care ajungem la ele, accentul pus pe nevoile de relaționare, dezvoltarea abilităților de viață, a empatiei, a colaborării, a gestionării trăirilor intense.
Am văzut mulți dintre noi cum școli mici sau necunoscute până de curând, învățători și profesori extraordinari au ieșit la lumină și pentru că în sfârșit un văl ni s-a ridicat de pe ochi și ne dăm seama că nu zecile de exerciții sunt cele care contează în lipsa umanității și a sentimentului că ne pasă nu doar de binele individual ci de binele întregii comunități în care trăim. În cancelariile unde colaborarea era străină în perioada aceasta s-a văzut cât de vital e să ieșim din singurătatea clasei și să acționăm împreună. Altfel profesorii ajung foarte repede la epuizare, căutând în mod individual soluții la provocări comune din aceeași școală.
Nu putem avea așteptarea de la copii să colaboreze atâta vreme cât în cancelarie relațiile sunt tensionate, există lupte pentru putere, statut, resurse (copiii cei mai buni să meargă doar la anumiți profesori), orgolii care să încurajeze competiția care arată cine e cel mai bun profesor din școală.
Situația actuală ne arată că suntem mai mult decât credeam poate legați între noi, dincolo de orice graniță – ceva ce afectează o zonă a pământului aflată la mii de kilometri depărtare nu trebuie tratat cu indiferență pentru simplul fapt că nu e în proximitatea noastră și nu are cum să ne afecteze.
Războiul, foametea, dezastrele naturale, lipsa accesului la educație, accidentele cumplite, epidemiile, terorismul, poluarea, sclavia modernă prin condiții inumane de muncă, braconajul și dispariția speciilor, schimbările climatice, defrișările, toate arată că ne afectează mai devreme sau mai târziu. În lipsa colaborării și a stabilirii de comun acord a unor obiective care să protejeze tot ce înseamnă viață pe acest pământ pune grav sub semnul întrebării supraviețuirea noastră.
Cam la fel e și cu educația – online am văzut cât de multe inegalități există în sistem însă cerințele și așteptările sunt la fel pentru toată lumea. Nu contează că tu rămâi mai singur toată ziua acasă, că nu ai acces la condiții de trai decente, că trebui să-ți îngrijești frații ori să mergi la diferite munci, de la tine sistemul are același așteptări în ce privește rezultatele ca de la un copil care se bucură de o familie iubitoare, cu condiții economice rezonabile, fără să fie nevoit să sufere diverse lipsuri.
Democratizarea constă și într-o presiune mai mare pe care grupurile vulnerabile o pot exercita asupra decidenților – că sunt primari, șefi de consilii județene, parlamentari, miniștri – vocea lor contează cel puțin la fel de mult ca vocea celor care au condițiile rezonabile de a duce o viață împlinită și de a urma o educație de calitate, cu serviciile sociale vitale pentru grupurile care suferă de diferite lipsuri.
Democratizarea educației înseamnă și apropierea comunității de școală – nu e musai ca profesorul să le știe pe toate. E omenesc să nu putem cuprinde cu o singură minte atât de multe informații care sunt în continuă evoluție pe acest pământ. E cât se poate de în regulă să recunoaștem că nu știm și că un părinte spre exemplu ne poate fi o mână de ajutor în realizarea unei lecții, la îndeplinirea unui obiectiv educațional. Asta presupune vulnerabilizare din partea adulților dintr-o școală dar nici pe departe pierderea statului ci dimpotrivă, sunt absolut convins că printr-o comunicare potrivită părinții s-ar bucură să devină persoane resursă pentru școală, cu ceea ce stă în puterea lor să ofere.
Democratizarea vine și din perspectiva felului în care trăim valorile pe care le predicăm copiilor – dacă vrem ca ei să fie onești, corecți, drepți, cetățeni implicați cam asta e nevoie să vadă și la profesori. Dacă merg la cursuri doar pentru a bifa prezența și eventual să primesc o adeverință cu sau fără credite care să mă ajute în cariera mea profesională, pierd din vedere cel mai important aspect și anume învățarea și nevoia absolută de a aplica la clasă ceea ce învăț în training, dacă vreau să văd rezultate mai bune. Acum observăm mulți dintre noi profesionalismul cu care au fost dezvoltate o parte dintre cursurile adresate profesorilor, în special poate pe zona de dezvoltare a abilităților digitale. Atâta vreme cât doar ne (pre)facem că învățăm, să nu avem alte așteptări de la copii – ei au o abilitate mult mai prezentă față de adulți și anume aceea de a-i simți pe oameni când sunt onești. Cum ar fi ca un copil să treacă prin școală având note bune și foarte bune însă competențe foarte slab dezvoltate iar atunci când finalizează 10 sau 12 clase să fie tămâie? Și asta pentru că a fost priceput în a mima învățarea, cu alte cuvinte ”a știut el sau ea să se descurce”.
Democratizarea unei organizații vine la pachet cu încetinirea anumitor procese, cu nevoia reală de consultare și integrare a feedbackului, cu procese de autoreflecție, de monitorizare, evaluare, îmbunătățire acolo unde e cazul. Necesită totodată oameni care să fie deschiși că din greșeală se poate învăța, că e mai simplu să colaborăm decât să stăm separați și divizați de orgolii sau interese meschine, că inovația e necesară într-o lume în continuă schimbare, că teama de a nu transforma parcursul meu profesional și dorința de a rămâne la cum știu eu să fac lucrurile (pedagogic vorbind) învățate acum 10, 15 sau 20 de ani sunt mai de folos față de practicile educaționale promovate acum.
Viitorul este al celor care nu găsesc în schimbare și adaptare sfârșitul ci le văd ca pe niște oportunități care vin ce-i drept cu muncă la pachet.
Școala în online are provocările ei multiple care cu siguranță nu pot fi rezolvate peste noapte, oricât de multe fonduri, ordine de ministru și reglementări ar veni. Mintea noastră, cancelariile fizice sau online sunt laboratoarele unde învățarea e pregătită pentru copii. Cancelaria e poate cea mai prețioasă resursă pe care o școală o are pentru că acolo sunt oamenii care împreună și doar împreună pot face din învățare un proces care să aducă împlinirea potențialului pentru cei care-i trec pragul.
__________________________
Despre autor:
Vasile Brașovanu coordonează programul educațional al Seeding Knowledge Foundation și dezvoltă sesiuni de training pentru profesori și părinți în întreaga țară. A fost învățător în cadrul programului Teach for Romania, având o experiență de 7 ani în educație.
Foto: Seeding Knowledge Foundation
Corina Atanasiu
Sonia Constantin - British Council
C.I.
Redacția
Sorin Semeniuc
16 comments
https://www.edupedu.ro/andreas-schleicher-oecd-despre-scoala-din-romania-asa-cum-o-autoritate-nu-i-zice-unui-doctor-cum-sa-opereze-nici-profesorului-sa-nu-i-zica-modul-cum-sa-predea/
Noi vrem calitate în educatie, la standarde europene, cu veniturile nete ale profesorilor la limita excluziunii sociale?
Vrem calitate în educatie cand profesorul era nevoit să “ceara acordul părintelui pentru nota obtinuta” de elev? Pentru ce se obținea acordul?- pentru nota?? (“Sunteti de acord sa ii dau copilului dvs 3 ca nu a participat la ore?”- părintele nu poate fi constrâns să răspundă, poate si el da ignore profesorului, ca si elevul, pentru că modele comportamentele ale elevilor nu se invata exclusiv la școală ci inclusiv în societate, implicit in familie…). Practica de 10 ani mi-a arătat că, în cele mai multe cazuri, elevii de 8-10 au părinți de nota 10!!!!
Calitate în educatie cand nu oferi resurse (medicii nu au vrut să lucreze până nu au primit măști- nu mai vorbesc de plicul 500 euro, toate acestea la venituri de 12000 lei- 20 000 lei cu sporuri de 85% la ATI, UPU, laboratoare, psihiatrie, pediatrie, chirurgiei…), profesorii lucrează pe resursele luate de ei, pe salarii de 2000-4000 lei cu sporuri de 5-15% calculate nu din salariu de baza cum prevede legea educației și Statutul Personalului Didactic ci o sumă derizorie de…)…
Mai mult, perfecționarea continua a profesorilor pe banii lor?- variantele concretă sunt programele de licență, master si doctorat care costa infernal si pe care profesorii le plătesc din veniturile lor legale de mizerie. (In ceea ce priveste profesorii evazionisti care fac meditatii, sa fie zburati din sistem conform legii- sunt infractori!!!
Concret, oamenii sunt diferiri: unii părinți, elevi și dascăli dau dovadă de seriozitate, responsabilitate, cooperare: gasesc soluții și respectă legislatia; altii, si dintr-o tabără si alta, se victimizeza (generația “fulg de nea” nu vrea examene de frica COVID, dar nici masca nu vrea sa poate ca e greu, daca se poate trece examenul cu notele de la sport si religie este super fain- dat purtau masca cate 5 ore în lunile de iarnă…) iar altora nici nu le pasa… dar tipa “educatia calitativă la standarde europene”…
Domnule Bogdan, in comentariul dvs. “Aste e mentalitatea tipică a unui manager bolșevic de multinațională! Ia, cărați-vă din educația românească și de pe site-urile profesorilor!”, credeti ca v-ati comportat civilizat? Citez din nou din alt comentariu al dvs. “Consider că profesorii trebuie să se comporte civilizat”
Am citit cu atentie articolul. Este foarte bine scris. Daca nu ar fi adevarat ceea ce este scris in articol cum va explicati ca parintii apeleaza la meditatii pentru copii incepand cu ciclul primar? Si nu vorbesc despre copii care nu vor sa invete ci despre copii seriosi care sunt dornici sa progreseze. Eu am reusit sa imi ajut copilul (sa corectez ceea ce i se preda gresit, de catre doamna invatatoare, la matamatica ) fara a-i da impresia ca “doamna nu stie”.
Acest site este pentru informarea profesorilor, copiilor si parintilor. Daca un comentariu nu este in conformitate cu politca EduPedu nu va fi publicat.
Faceti meditatii pentru ca va doriti tot mai mult de la copii.Daca stati in Ferentari, vreti in Berceni.Daca sunt la scoala x, vreti la y.Nimeni nu se gsndeste la ce vrea elevul.Telul e exclusiv al dumneavoastra.Ba ca il vreti la o scoala mai buna, ba ca il vreti intr un cartier mai sigur, ba ca il vreti Mozart cand el e bun de strungar.Si lista poate continua.Lasati-i libertate sa se descurce.V-ati gandit ca daca nu mai bagati atata meditatie poate va reusi fix cat poate duce? Si ca poate micul Mozart din ochii dvs nu ar rezista, dar si-ar face cu succes meseria de tamplar, strungar? Sau ca, fiind intr-un cartier mai nesigur scoala de domiciliu, copilul va capata niste deprinderi de a se dezvolta si in conditii mai grele, mai periculoase? Am auzit vorbe de genul: am bagat meditatii ca sa ajunga la scoala in centru, altfel, aici ajungea un bataus, un vagabond din cauza anturajului.Ia ghici: si scolile din centru au vagabonzii lor.Nu mai tratati copilul ca un bibelou intr-o bula de sticla.Lasati-i independenta de a alege si a se descurca in mediul respectiv si se va ridica singur.Rolul parintelui nu este sa bage in elev meditatii cat cuprinde ca sa fie el impacat ca a facut totul.Grija fata de copilul de scoala mai inseamna si indrumare, sprijin, o vorba buna, empatia cu grijile si problemele existentiale ale elevului. Nu doar sa bagi in el meditatii.Stiu, e mai usor a scoate banul din buzunar si sa va scutiti amandoi de eventuale probleme pe viitor, dar nu faceti decat sa cresteti astfel o persoana inadaptata la : esec, schimbare de mediu, de mentalitati, decizii. Stiti vorba aceea cu:” Viata te invata” ?
Da. Ne dorim de la copii sa stie notiuni de baza la matematica fara de care nu vor face fata in viitor, a stie o limba straina foarte bine, nu pentru ca ii vrem Mozart. Sa stie ca 10+5-10 se poate scrie si 10-10+5. La scoala i s-a spus ca a doua varianta este gresita dar pana la urma invatatoarea a recunoscut ca nu stia asta. Parintii, care sunt preocupati de viitorul copiilor si care nu pot sa-i ajute, apeleaza la meditaii. Multi fac eforturi deosebite pentru a le plati. Daca toti invatatorii/profesorii ar preda tot si corect ceea ce este necesar si nu ar pastra pentru meditatii informatii “pretioase” fiti sigur ca parintii nu ar face cheltuieli inutile.
Excelent articol!
Ar trebui sa il citeasca cat mai multe persoane din toate taberele: cadre didactice, parinti, elevi.
Aste e mentalitatea tipică a unui manager bolșevic de multinațională! Ia, cărați-vă din educația românească și de pe site-urile profesorilor!
Va supara adevarul?
Consider că profesorii trebuie să se comporte civilizat. Bârfa este cea mai mare problemă! De aici pornesc toate celelalte!
Pe de altă pare, vă recomand să citiți articolul (cu atenție! )!
Stimate dle Bogdan, dvs sunteti cadru didcatic si aveti un astfel de limbaj la adresa unei persoane care si-a spus o parere?! Nu intamplator e invatamantul in aceasta situatie! E pt ca are multe, nu toate, dar multe cadre didactice de factura dvs! Nu stiti (si pt ca nu a avut cine sa va invete, dar si pt ca nu doriti sa invatati ca exista alte metode de predare) nici sa fiti orientati catre elevi, nici sa aveti cursuri interactive, nici cat de util este feedback-ul si, ami ales, sa il acceptati! Alergati dupa credite, dar nu sa invatati ceva de la acele cursuri. Aici e si vina asa numitelor CCD, care au niste formatori fff slabi si care nu sunt interesati sa va invete ceva si nici nu va verifica cineva daca aplicati ceea ce ar trebui sa invatati! Si, stimate domn, site-ul nu e al dvs, nu dvs ati platit pt a fi construit si nici mentenanta lui.
Articolul e foarte bun, realitatea e si mai crunta!
Dragă Anna, nu e o simplă părere a unei persoane, e vorba de o ideologie aflată în expansiune accelerată, dar nu am timp să explic. Totuși…
1.Articolul țintește educația de bază a copiilor, eficientizarea și transformarea acestora în oportuniști, adică zero educație.
2. Îmbibarea articolului cu sentimentalisme de derută și aparente concepții democratice indică strecurarea unor chestiuni speciale care în textul de față se concretizează prin discreditarea educației.
Exceptional ! O analiza de maxim bun simt ! Ca si cum ai mangaia cu blandete viitorul ! Multumesc mult , subscriu 100% si mi-a mers la inima ! Felicitari si sper sa inteleaga cat mai multi acum … nu cand vom orbecai …ani ….si cineva va redescoperi articolul… omul asta avea dreptate ! Dar ce facem cu politrucii care conduc scolile ? Nu ati vorbit despre deznadejdea cumplita ca acestia PIERD CONTROLUL ! Si fac lucruri inimaginabile …desigur doar unii.. amplificand haosul ! Ministerul ar trebui de urgenta sa faca putina curatenie acolo unde cancelariile si parintii sunt adusi la disperare ! Bullying ciberonline edu! Poate dezvoltati subiectul ! Va fi tema de doctorat postcoronavirus! Sanatate dvs. si cititorilor !
Felicitari pentru toate cele scrise!
Adevarul doare, insa este si cel mai bun profesor, alaturi de greseala.
In toata aceasta perioada am asistat, neintentionat, la cum s-a transferat cu totul (!) modul de predare si comunicare cu elevii, din clasa in spatiul online. Fara niciun fel de selectie, fara prea multa agitatie si efort.
Din fericire, exista multe exceptii, sunt oamenii dedicati care s-au straduit (unii au facut rost de toate cele necesare pentru ca nu dispuneau de nimic) si au reusit sa ne tina copiii motivati si interesati de informatiile transmise online.
Am doi copii, dispun de resurse, colegii lor nu au nici ei probleme de logistica, s-au adaptat usor-usor la noua situatie aparuta, insa profesorii lor au reusit sa ii demotiveze; am avut ocazia sa aud numai scuze de genul “eu nu sunt IT-ist, nu am de unde sa stiu cum sa lucrez cu voi online”, “haideti, dati drumul la camera ca sa fac un printscreen sa fac dovada ca am predat”, “buna ziua, facem prezenta, scrieti-va numele”… Din pacate, am auzit si “lasati alte materii, matematica si romana sunt importante”, “haideti sa facem un grup cu copiii interesati de materia mea” 🙁 , “fizica nu e grea, e foarte grea, nu e pentru oricine”… comentarii si favoritisme halucinant de discriminatorii, pentru mine, facute de profesori de gimnaziu!!! Si trebuie sa mentionez ca fiica mea se numara printre cei considerati “buni”… Dar pentru mine e frustrant sa stiu ca sunt discriminati copiii deoarece unor profesori le este mai usor sa “lucreze” (daca sunt buni, nici nu mai e vorba de lucrat) cu cei care sunt interesati si cu cei care stiu; ma gandesc ca fiicele mele nu traiesc singure in aceasta lume si colegii lor si toti elevii merita respect si efort din partea dascalilor pentru a putea deveni adulti pe care sa te poti baza!
Inca o data, felicitari! Si mii de multumiri pentru ca ati asternut pe hartie realitatea asa cum e ea!
Doamna, ai frustrari.Atat pot spune.Esti bolnava daca poti afirma ca un cadru didactic sta si sopteste sau se adreseaza preferential cand sta in fata clasei de elevi.Si daca ti se pare ca nu muncim, de ce nu vii tu sa-mi predai online la cele 14 clase pe care le am? Nu de alta, dar numai ca sa vezi cum e sa ti dai duhul de dimineata pana seara pe toate ale tale, timp in care toata lumea iti arunca cu oua in cap, metaforic, desigur.
Ce frumos vorbiti, domnule Oroman Costinel! Asa va adresati si copiilor?
Daca sunteti atat de ocupat cum de va faceti timp sa jgniti parintii?
Dle Ortoman Costinel, ca si cadru didactic va onoreaza acest limbaj? Pe langa limvaj, invatati si scrierea corecta, nu ati invatat sau nu observati nicaieri unde apare un spatiu dupa un puct sau o virgula, de exemplu? Daca va e asa greu, nu dvs v-ati ales aceasta meserie? Va e greu, incercati sa faceti alta, sunt atatea! Nu ami dati vina pe nimeni, invatati sa faceti teme, fiti orientati catre elevi si nu va mai faceti de ras!
Excelent!!!