Universitățile capătă, prin noua Lege 199/2023, rolul central în verificarea suspiciunilor de plagiat în tezele de doctorat pe care ele le acordă, o schimbare substanțială comparativ cu situația de până anul trecut, în care un for autonom, CNATDCU, avea acest rol. Dar, întrebați de Edupedu.ro cum vor fi responsabilizate universitățile să-și ia în serios rolul, în condițiile noii legi, reprezentanții Ministerului Educației nu au oferit niciun răspuns, limitându-se să spună că, prin reglementări la nivel de minister, nu pot “suprareglementa” față de Legea învățământului superior. Iar când li s-a cerut să spună, cu titlul de exemplu, câte universități au raportat – cum li se cerea printr-un ordin mai vechi – vreun plagiat pentru perioada 1990-2016, ei au spus că nu au primit astfel de informări.
Săptămâna trecută, Ministerul Educației a organizat o consultare pe tema noului Regulament propus pentru studiile doctorale. Acesta oferă cadrul de aplicare pentru prevederile în acest sens din noua Lege a învățământului superior. În cazul temelor de etică, în special în cazul suspiciunilor de plagiat în teze de doctorat, universitățile capătă, prin noua lege, rolul central în verificări. CNATDCU – instituție care până anul trecut asigura verificarea acuzațiilor de plagiat, dar care a fost „dezarmat” printr-o decizie a Curții Constituționale – rămâne doar cu un rol secundar de verificare, iar reacția în cazul deciziilor la nivel de universitate rămâne preponderent de natură administrativă, nu academică.
În aceste condiții, Edupedu.ro a întrebat, în cadrul consultărilor organizate de Minister, cum vor fi responsabilizate universitățile să ia în serios rolul de verificare a suspiciunilor de plagiat, prin noile reguli. În acest sens, am cerut reprezentanților ME să precizeze câte cazuri de plagiat au raportat universitățile în baza verificărilor cerute acum 2 ani, printr-un ordin de ministru, asupra doctoratelor înregistrate la fiecare dintre ele pentru periaoda 1990-2016, verificări pentru care instituțiile de învățământ superior au primit susținere financiară.
Răspunsul a fost că nu au fost înregistrate, până acum, astfel de raportări la Minister.
Amintim că fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, a oferit 25 de milioane de lei universităților, în 2021, pentru ca acestea să verifice integral tezele de doctorat susținute în perioada 1990-2016 și să raporteze la Minister datele astfel colectate, prin Ordinul 5255/2021. După un an, același ministru Cîmpeanu nu putea spune câte au raportat rezultate.
După un an, situația este aceeași, cu o diferență, anume că există un răspuns al ministerului: „Nu am primit” informații privind doctorate plagiate.
- Un element-cheie de context: Fostul ministru Sorin Cîmpeanu – care spunea că nu știe ca universitatea pe care o conduce în calitate de rector, USAMV București, să fi identificat vreun caz de plagiat vreodată – a fost la rândul său ținta unor astfel de acuzații și suspiciuni, un scandal legat referitor la un suport de curs ducând, de altfel, la plecarea lui de la minister. Pe de altă parte, în august 2022, el susținea că a primit verdict că nu ar fi plagiat în teza de doctorat – iar în acest sens prezenta documente pe care el le atribuia unor profesori, al căror nume era, însă, ascuns.
Cum a decurs dintre Edupedu.ro și reprezentanții Ministerului Educației – secretarul de stat Gigel Paraschiv și directorul Ion Ciucă de la Direcția pentru învățământ universitar – în consultarea organizată săptămâna trecută:
Rep. Edupedu.ro: În primul rând, ar fi vorba despre tezele de doctorat, pentru că încă avem problema aceasta a plagiatului și, cel mai probabil, o să mai existe situații de tipul: o teză de doctorat pe noua legislație trece fără probleme de verificarea pe care o are universitatea, cum bineînțeles că s-a întâmplat în mai toate cazurile celebre de până acum, iar cineva sesizează posibilitatea de a exista acolo un plagiat, dar mult mai târziu. Care sunt garanțiile că acea teză va fi verificată în mod adecvat și pe fond? Pentru că în acest moment, așa cum procedurile prevăd, e vorba doar de o verificare administrativă. Cum sunt responsabilizate universitățile să verifice tezele acestea, pe care tot ele le aprobă?
Vă supun în atenție această problemă, pentru că, în 2021, a existat un ordin de ministru, ordinul 5255/2021 prin care universitățile au fost finanțate să facă verificări, să aibă comisii care să verifice toate tezele de doctorat și nu știm sau nu a fost comunicat de către Ministerul Educației, care ar fi trebuit înștiințat conform acestui ordin, câte universități au găsit plagiate sau nereguli, câte universități au luat măsuri, câte universități au raportat mai departe problemele găsite? Ce s-a întâmplat de atunci încoace? În condițiile acestea, noi lăsăm la universități, acum, prin lege și prin ordin, posibilitatea ca doar ele să zică dacă e plagiat și după aceea putem doar să contestăm administrativ un doctorat, o teză de doctorat. Mulțumesc.
Gigel Paraschiv: Nu putem supra-reglementa, prevederile din lege sunt foarte clare și nu putem interveni pe procedura la care dvs. ați făcut referire. Legat de ceea ce au făcut universătile, este prezent dl. director Ciucă [Ion – Direcția Învățământ Universitar], știu că a furnizat aceste informații în baza unei solicitări pe 544 către presă. Mă rog, dacă puteți, foarte succint, pentru că ar fi mult de vorbit, să spuneți în câteva cuvinte ce au făcut universitățile în baza ordinului din 2021.
Ion Ciucă: Toate universitățile și-au propus să verifice toate tezele începând cu 1990 și până în 2016. Din 2016 au fost verificate după metodologia pe care o știți, Legea 1. Și universitățile au fost finanțate pentru a demara procesul de verificare a tuturor tezelor respective. Sunt vreo 73.000 de teze. Procesul e în derulare, nu e finalizat, e în derulare. Universității le lucrează, scanează, își pun că suport electronic teze, pentru că tezele în perioada respectivă… știți că nu era așa digitalizat sistemul. Și pregătesc să fie tezele pe suport electronic, ca să poată să fie după aceea verificate.
Gigel Paraschiv: Dați-mi voie să-l completez pe dl. Ciucă. Universitățile au trebuit, în baza acelui ordin și finanțăriilor care le-au fost alocate, să înființeze o structură la nivelul universității, care se ocupă de această chestiune. E vorba de un birou, un serviciu. Fiecare universitate a decis cum se organizează. Lucrul acesta s-a întâmplat. Din aceeași bani au putut să-și achiziționeze mijloacele fixe. E vorba de scanere pentru acele lucrări de doctorat. Au făcut lucrul acesta, au început, e adevărat, procesul acesta de digitalizare a testelor de doctorat, în vederea verificărilor. Întrebarea era dacă am primit la minister elemente că au identificat teze de doctorat plagiate. Ca să răspundem direct.
Ion Ciucă: Nu am primit rapoarte finale. Am primit rapoarte intermediare, că au diferite stadii, au încărcat o parte din teză… Urmează să fie încărcate. Nu, nu avem încă, pentru că testele erau legate în cărți, ele trebuie desfăcute… E o întreagă tehnică…
Gigel Paraschiv: Nu am primit. Asta spune, vă traduc eu.
Moderator: Aceasta a fost o întrebare. Parcă ați spus că aveați două întrebări.
Gigel Paraschiv: Au fost – legate de regulament și de ce au făcut universitățile. Au fost două.
[Moderatorul trece la următorul participant]
7 comments
Proiectul verificarii tuturor tezelor de doctorat incepand cu cele din anul 1990 este unul lipsit de profesionalism si pare mai degraba un demers politicianist. Verificarea tezelor de catre universitati, din foarte multe motive, nu va da rezultatele asteptate, dar va alimenta in continuare dispute sterile. A accepta aceasta abordare inseamna “invalidarea” de fapt si in mod artificial a tuturor tezelor, bune sau necorespunzatoare. Deficientele sistemului universitar la care adaugata incoerenta sistemului legislativ (Vezi Legea 206/2004 necorelata cu Legea 8/1996 ) ar asigura esecul demersuui de mai sus. Mai mult plagiatul ca subiect al Proprietatii Intelectuale nu poate fi tratat fara a lua in considerare gravitatea si intentionalitatea lui cu raportare la meritul stiintific (sau lipsa acestuia) din teza.
In sistemul Proprietatii Intelectuale, de care apartine si plagiatul, exista si functioneaza procedura de invalidare a unui brevet de inventie (contestare, revocare, anulare), procedura care functioneaza perfect in baza Legii 64/92 si a Regulamentului aferent. Din acest motiv “brevetul de inventie este un document juridic probabilistic” [Lemley &Shapiro 2005].
De ce nu s-ar putea concentra eforturile in sensul adoptarii unei proceduri asemănătoare cu cea practicată în cazul brevetelor de invenție, care asumată și reglementata ar clarifica modul de evaluare a gradului de intenționalitate și gravitate în cazul tezelor de doctorat suspecte de plagiat și în consecință ar facilita adoptarea unui verdict și a unei sancțiuni cât mai corecte ? Ca si brevetul de inventie “doctoratul ar putea fi considerat ca un document academic prezumtiv valabil”.
In esenta , daca realmente se doreste, s-ar putea reglementa urmatoarea procedura:
1.Orice persoană poate solicită revocarea sau evaluarea unei teze de doctorat pe baza unei solicitări la IOSUD (nu ar trebui agreate solicitări de genul expunerii propriilor suspiciuni în presă) însoțită de o documentație care să cuprindă verificarea tezei cu un soft specializat, o argumentare a intenţionalităţii plagiatului și dovada plății unei taxe.
2.IOSUD activează comisia de etică și deontologie a universității care stabilește comisia de specialiști, termenele de întocmire a analizei și întocmirea unui raport cu propuneri, care va fi transmis în copie persoanei solicitante a revocării și CNADTCU.
3. CNADTCU verifică și propune/decide revocarea titlului de doctor. În cazul menținerii doctoratului cu teze având deficiențe științifice minore sau abateri de comportament etic tolerabile decide înscrierea acestora într-un registru digital aceesibil public cu posibilitatea accesării tuturor documentelor utilizate pe parcursul procedurilor și cu caracterizarea gradului de gravitate și tipul abaterii de la etică sau de comportament etic sau științific deficitar.
Universitatile normal ca n-o sa raporteze, ptr ca ar fi automat o problema de imagine, fiind ceva ce s-a intamplat in curtea lor.
Pe de alta parte, prea mult tam tam se face cu dezgropatul mortilor. Din 1990, serios? Mai bine sa se asigure ca de acum incolo sunt verificate bine. Asta cu plagiatul la noi s-a folosit mai mult ca arma politica. Doua cazuri aproape identice, Victor Ponta vs Laura Kovesi au primit “verdicte” opuse …ptr ca asa “trebuia”. Asa ca goana asta dupa plagiate nu prea isi are sensul. Mai ales ca ar trebui nuantat foarte bine ce inseamna plagiat si ce nu. Depinde si de domeniu…una e sa fie la o discplina de “bla bla” unde iti dai cu parerea copiind parerea altcuiva fara a-l cita si alta e la o stiinta exacta unde enunti un principiu sau teorema sau definitie care este ceva standard, fix, este comic sa consideri ca ala e plagiat. LA lucrarile de doctorat se pune problema calitatii, adica cu ce vii noi. Ca asa, poti sa faci doar o compilatie si sa pui toate ghilimelele la locul lor si lucrarea sa aiba valoare zero pe cand altcineva poate are un capitol chiar original dar in alt capitol are generalitati pe care softul le va gasi aproximativ la fel si in alta parte (de ex definitii, consideratii generale etc) si automat va pune eticheta de plagiat.
Putem dormi linistiti!
Tara are specialisti in toate domeniile!
Marturisesc, aveam o neliniste si credeam ca Romania e in criza de specialisti, insa acum somnul meu va fi realmente optimizat.
Au existat 3 etape:
1) Cand au fost prinsi cu plagiat politicieni, ofiteri de la scoala de politie, SRI si armata au dat din colt in colt si au incercat sa opreasca prin amenintari, prin desfiintarea ad-hoc (ilegala) cu ordin de ministru CG CNATDCU, etc !
2) Au inventat legi prin care retragerea unui titlu de doctor se poate face numai de catre judecatori ! De parca judecatorii sunt in stare sa evalueze teze de doctorat (nici macar la drept daca nu si-au dat un doctorat); ei pot evalua doar nereguli de procedura in procesul de evaluare al tezelor si aceste nereguli nu prea au existat! Deci deciziile respinse de judecatorii au fost cel putin incorecte!
3) Au luat complet evaluarea tezelor de la CNATDCU si evaluarea lor, inclusiv la plagiat, revine universitatilor care le-au dat! Deja faptul ca exista 73.000 de teze fara semnalarea vreunui plagiat va da raspunsul la ce mizerie s-a ajuns acum cu cel mai inalt titlu stiintific in Romania… Este o rusine. As spune chiar o rusine nationala; aici ne-a adus clasa politica!
Problema plagiatelor nu se poate pune cu adevarat decat dupa anul 2000. Atunci s – a scurtat perioada de doctorat si a crescut f.f.mult numarul lor. Atunci a inceput situatia cand un profesor coord. avea si 15- 20 de doctoranzi. Apoi de verificat cum au fost date si titlurile de S cum L si M cum L pe lucrari slabe. Multe documentatii si materiale dinainte de 2000 au disparut, au ars sau date le taiat hartie si maculatura. Altele arhivate in alte localitati.
Pai, din moment ce unii CA CIOlacu sau ala de la interne obtin in instanta secretizarea lucrarilor, e normal sa nu se mai agite nimeni sa demonstreze/reclame vreun plagiat…
Ciuca a obtinut suspendarea verificarii tezei sale, nu Ciolacu, desi poate il apuca si pe Marcelica dorul de doctorat la unmoment dat.