Uniformitatea și diversitatea abordărilor în controlul epidemiei sunt folositoare la scări diferite – cercetătorul Virgil Iordache

Articol semnat de Virgil Iordache, profesor și cercetător la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București. Analiza trimisă Edupedu.ro:

Un element important în consolidarea încrederii și solidarității publicului instruit este să înțeleagă raționalitatea din spatele informațiilor aparent contradictorii care apar în media cu privire la modelele de gestionare a epidemiei și a influenței ei asupra societăților și statelor.  În acest text arăt că adoptarea unui unic model managerial și acceptarea lui necritică din partea cetățenilor e de folos la nivelul statului, iar diversitatea abordărilor este de folos la nivelul comunității oamenilor de știință și al comunității de state din lumea liberă.

Orice model de management într-o problemă publică are o dimensiune științifică (în sensul științei moderne, de cunoaștere verificabilă în mod obiectiv) și una politică. Dimensiunea politică este legată

1. de prioritizarea obiectivelor care trebuie atinse
2. de acțiunile și metodele prin care sunt atinse obiectivele și
3. de resursele disponibile pentru punerea în practică a acțiunilor.

Pot apărea diferențe între state datorate fiecăruia dintre cele trei puncte de mai sus. Soluția Chinei pune stabilitatea regimului în prim plan, cu o prioritizare foarte joasă a drepturilor cetățenilor. Dacă citim decretul prezidențial de ieri, vedem o abordare echilibrată, graduală a lucrurilor, cu un mult mai mare respect pentru drepturile cetățenilor ca în China.

Dacă urmărim declarațiile domnului Boris Johnson, vedem o și mai mare prioritate acordată drepturilor cetățenilor, măsurile fiind propuse deocamdată la nivel de recomandări, făcând apel la spiritul civic al cetățenilor, care în UK e la un nivel mult mai ridicat decât în România. Un prim element de raționalitate din spatele diversității este legat de situația politică, sistemul valori și maturitatea civică a oamenilor din statele respective. A vrea să adopți soluția Chinei sau a UK în România este un factor perturbator pentru stat, pentru că intră în conflict cu sistemul politic și valorile cetățenilor în primul caz, și cu realitatea nivelului de conștiință civică la noi în al doilea caz.

Un aspect mai subtil este legat de relația dintre obiective și resursele disponibile pentru atingerea lor, în condițiile în care situația politică și sistemul de valori sunt asemănătoare, adică atunci când nu avem de-a face cu modele în competiție (de ex. China și UK), ci cu modele care permit o cooperare strânsă (de ex. statele din UE). România poate avea aceleași obiective ca altă țară din UE, în aceeași ordine de priorități, dar nu poate folosi aceleași acțiuni și metode, iar scara de aplicare a unora dintre acțiuni și metode va fi mai restrânsă datorită resurselor diferite de care dispune. Un al doilea element de raționalitate care explică diversitatea abordărilor este acordul dintre obiective și resurse prin intermediul acțiunilor proiectate. Aceasta este o raționalitate practică, managerială. Chiar dacă gândirea managerială ar putea fi unică în toate statele (deși în fapt nu este, depinzând și de cunoașterea administrativă și organizațională existentă, de instituții, etc), rezultatul aplicării ei ar duce la soluții diferite în mod necesar, adică soluții adaptate situației statului respectiv. Nu este necesar să existe greșeli în decizie ca să se ajungă la soluții diferite.

Un al treilea lucru relevant este relația dintre cunoașterea științifică disponibilă și decizia cu privire la pachetul obiective – acțiuni – resurse alocate, adică la planul de gestionare a situației. Cunoașterea științifică poate fi extrem de clară, general acceptată de comunitatea științifică în privința rezolvării problemei, sau pot exista mai multe școli de gândire în competiție, fără o acceptare generală a soluției, așa cum se întâmplă adesea în probleme de mare complexitate.

Trebuie spus că școlile de gândire diferite există întotdeauna într-un domeniu științific, ține de natura procesului de obține a cunoașterii să existe competiție între susținătorii unor abordări, teorii, etc. Diversitatea teoriilor științifice este absolut necesară atât la scara organizațională, de producție a cunoașterii, cât și a comunităților naționate și internaționale de organizații care produc cunoaștere.

Pe de altă parte, odată transferat către decidenți rezultatul unei anumite școli de gândire, acesta se rigidizează prin instituționalizare, adică prin includerea acelui rezultat în reglementări și proceduri standard de acțiune în situațiile în care trebui rezolvată o problemă concretă.

Instituționalizarea felului cum se folosește cunoașterea științifică de către decidenți este necesară pentru rapiditatea și eficiența acțiunilor în momentele critice, când nu mai este timp de discuții și dezbateri, care se presupune că au avut loc într-o etapă anterioară, de construcție instituțională. Soluția fundamentată științific adoptată instituțional devine constrângătoare pentru acțiune la scara statului, în timp ce la scara mai mică a comunităților științifice diversitatea teoriilor științifice legitime continuă să existe (nu vorbim de opinii diverse, subiective, ci de teorii diverse cu propria lor valoare ștințifică dovedită de faptul că sunt în viață, sunt acceptate și continuă să producă noi elemente de cunoaștere).

În privința fenomenelor complexe, cum sunt și epidemiile și problemele de mediu, acest proces de instituționalizare nu este uniform la scară globală, ci diferă de la țară la țară. OMS poate emite numai recomandări, nu poate impune soluții statelor. Cu cât abordările științifice sunt mai diverse pe planul științei, cu atât rezultatul instituționalizării, deși fixat într-o țară la scara de timp a crizei, va diferi mai mult de la o țară la alta. În fața unei cunoașteri incerte, incapabile să asigure un rezultat sigur al acțiunilor efectuate, diversitatea soluțiilor manageriale ale statelor este o adaptare neintenționată la scara populațiilor de state, scăzând riscul de eșec general pentru omenire. Unele soluții se vor dovedi practic mai potrivite, altele mai puțin potrivite, întregul proces de gestionare funcționând ca un experiment cu multe replici, atât de multe câte state asemănătoare politic adoptă măsuri diferite. De exemplu, UK și Olanda merg pe o variantă de control ale epidemiei, în timp de Franța și multe alte state europene pe altă variantă de control al epidemiei. Al treilea element de raționalitate din spatele diversității soluțiilor adaptarea grupală la rezolvarea problemelor de mare complexitate. Cu cât ceea ce livrează știința în termeni de cunoaștere este mai solid, cu atât plaja de opțiuni politice care duc la instituționalizări în forme diferită este mai redusă.

În concluzie:

1. Este necesară civic acceptarea uniformității soluției instituționale a statului nostru de către publicul instruit, fără pertubarea prin comentarii critice care să tulbure opiniile celor care nu au acces la înțelegerea celor de mai sus. Miza este atingerea obiectivelor de interes național în condițiile existente la noi. Uniformitatea este bună numai la scara statului.
2. Această acceptare a modului rigid de folosire instituționalizată a cunoașterii științifice trebuie făcută fără a pretinde o uniformizare a abordărilor la scara comunităților oamenilor de știință. Diversitatea de la această scară este o resursă pentru evoluția instituțiilor după criză, dacă rezultatele aplicării unei anumite forme instituținalizate se vor dovedi nemulțumitoare, o condiție pentru adaptabilitatea pe termen lung a societății.
3. Acceptarea modului rigid instituționalizat la scara statului nu presupune negarea valorii soluțiilor altor state, din rațiunile de la punctele 2 și 3, chiar dacă în comunicarea mediatică și politică liderii politici naționali se vor critica unul pe altul în logica politică pentru a legitima autoritate lor internă.
4. Propaganda ce ține de instrumentalizarea problemei epidemiei în condițiile unor soluții politice fundamental diferite, cum sunt Rusia și China față de statele lumii libere, trebuie respinsă ca absolut nerelevantă problemei epidemiei. Rezolvarea situației în lumea liberă se face în cadrul de priorități și valori ale acesteia, nimeni neputând bănui de bune intenții competitorii geopolitici al democrațiilor liberale.

___

Despre Virgil Iordache:

Virgil Iordache predă și cercetează la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, din 1993; este licențiat în biologie specializarea biochimie, doctor în ecologie pe probleme de ecotoxicologie și licențiat și în filosofie pe probleme de evoluția instituțiilor. Este autorul a numeroase cărți și articole, este directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București. Este cunoscut pentru articolele de popularizare a științei, dar și pentru relația apropiată cu studenții.

Foto: Virgil Iordache Facebook