Filmul cu o durată de aproape 15 minute este o dramatizare a situației profesorilor și elevilor agresați în școală. Clipul publicat pe pagina Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iași are aproape 600 de mii de vizualizări și peste 20 mii de distribuiri. Actrița din rolul principal este Medeea Marinescu, cea care o interpretează pe profesoara de română Diana Miron, hărțuită de o mamă și de fiica acesteia.
Clipul începe cu vocea profesoarei de limba română Diana Miron (Medeea Marinescu), citind o cerere de demisie. Apoi urmează o scenă de agresiune între elevi. Două eleve își reproșează ceva și există un contact fizic între ele. În același timp colegii lor filmează momentul și chiar le încurajează să continue. Profesoara ajunge în clasă, dar eleva agresată nu recunoaște că s-a întâmplat ceva, că ar fi fost victimă.
Profesoara le spune să scoată o foaie de hârtie, pe care să scrie un cuvânt, iar atunci când îi cere unei eleve (agresoarea de mai devreme) să își ridice de pe jos niște foi, eleva îi răspunde pe un ton zeflemitor și refuză să facă ce i se spune. Profesoara spune că o să le ridice ea, iar eleva îi spune că nu știa că e femeie de serviciu mai nou.
Din acest moment se iscă o întreagă discuție despre umilință, profesoara le face morală elevilor și le explică faptul că nimeni nu trebuie să fie umilit pentru că își face meseria.
Clipul continuă acasă la Roxana, eleva agresoare, cu o discuție între ea și mama ei. Tânăra îi spune mamei ce a pățit la școală, că profesoara, „nesimțita aia de profă de română” a pus-o să ridice foile de pe jos. Mama îi spune că va trece ea pe la școală ca să o pună la punct pe „țărăntoaca aia”.
În mijlocul orei femeia intră în clasă și îi reproșează profesoarei, pe un ton amenințător, comportamentul pe care aceasta l-a avut la adresa fiicei ei. Mai multe cuvinte jignitoare sunt pronunțate de mamă, care îi și zboară foile din mână profesoarei, la plecare, spunând că se duce la director.
Directorul o cheamă pe profesoară la raport, aceasta îi spune că nu mai rezistă și că se gândește să renunțe. Directorul îi spune că mai multe nu poate să facă, că legea nu îl ajută.
Clipul apare chiar când ministerul Educației a anunțat că lucrează la o lege a statutului personalului didactic, iar sindicatele fac presiuni ca profesorul să obțină statutul de funcționar public.
După ce își scrie demisia și după ce are coșmaruri cu întâmplările de la școală, profesoara primește un mesaj pe telefon de la elevi, prin care o roagă să nu îi lase, chiar dacă îi este greu. Iar aceasta lasă de înțeles că merge în continuare la școală și că renunță până la urmă la demisie.
La finalul clipului apare mesajul: „Acest film este dedicat profesorilor din România”, după care actrița Medeea Marinescu se adesează direct publicului:
„Te-ai făcut mare, dar și tu ai fost cândva copil. Și te jucai în curtea școlii, mai ții minte? Mai ții minte prima ta uniformă? Mai ții minte cum te-ai chinuit să faci primul a mic de mână? Sau cum te-ai murdărit de culori la primul tău desen. Cum ai împărțit primul pachețel de mâncare cu cineva din clasă? Mai ții minte ce emoții ai avut când i-ai dus doamnei învățătoare primul buchet de flori? Sau când ți-a spus că „e bine”, mai ții minte?
Azi ce vrei să-și amintească fiecare copil? Ce vede el? Copii bătuți de alți copii, live-uri pe Facebook cu profesori umiliți, agresați, elevi stigmatizați pentru că au știut să rezolve o problemă la matematică, copii singuri, profesori obosiți și frică, multă frică. Pentru că da, și profesorilor le e frică. Iar frica, frica ucide! Astăzi vă simțiți în școli fără apărare. În școală nimeni nu trebuie să învețe ce este frica.”
Ministrul Ecaterina Andronescu a declarat că „nu susțin acordarea de statut de funcționar public profesorului”, într-o intervenție pentru Radio România Iași. Întrebată cum are de gând ministerul împreună cu autoritățile locale să asigure securitatea profesorilor în școli, după cazul profesoarei înjunghiate la Ploiești, după ce mai mulți profesori și învățători au solicitat măsuri și după ce FSLI a lansat un apel la modificarea legii în acest sens, ministrul a declarat că paza nu este singura soluție și că o uniformă aleasă de părinți, împreună cu școala, ar putea fi o soluție, o ”măsură care nu este exagerată”.
Nici Consiliul Național al Elevilor nu susține această propunere a sindicaliștilor. „Preluarea de către profesori a statutului de autoritate publică – așa cum a propus Federația Sindicatelor Libere din Învățământ – destabilizează “și mai puternic” raportul de putere dintre elevi, părinți și cadre didactice”, spune Consiliul Național al Elevilor.
Redacția
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
Diana Ghimiși
11 comments
Inițiativa USLIP Iași de a realiza un film despre condiția cadrului didactic este lăudabilă. Problema care se pune, însă, este dacă acesta și-a atins scopul. Scopul declarat al realizatorilor este acela de a arăta că nu sunt suficiente pârghii legislative pentru protejarea profesorului împotriva agresiunilor care vin din toate direcțiile.
Pentru a vedea dacă acest scop a fost atins, scurtmetrajul „Fără apărare” trebuie analizat atât din punct de vedere cinematografic/scenaristic, cât și didactic/pedagogic.
Spre deosebire de alte produse, filmul nu poate fi însoțit de instrucțiuni de utilizare. Adică nu i se poate impune spectatorului ce să înțeleagă din film. De aceea, realizatorii trebuie să se concentreze pe aspectele care să le susțină punctul de vedere și să le evite pe cele care ar duce la alte interpretări.
Filmul a depășit deja două milioane de vizionări, deci prezintă interes, dar nu mi-e clar ce au înțeles spectatorii, ținând cont de diversitatea comentariilor. Tind să cred că mulți nu sunt de acord cu comportamentul profesoarei, deși nu o susțin pe elevă și mama, acesteia, care o umilesc. Părerea mea este că filmul face un deserviciu cadrelor didactice, deși scopul era unul nobil, să le protejeze.
I se reproșează filmului, chiar și din partea unor experți în educație, aspecte care de fapt, din punct de vedere cinematografic sunt corecte. De exemplu, nu ne interesează cum a ajuns mama elevei în clasă în timpul orei de curs. Coscenaristul Laviniu Lăcustă are dreptate când spune că nu acesta era subiectul filmului. Nu are dreptate, însă, când spune că nu l-a interesat decât umilirea profesoarei, nu alte aspecte. Ar fi trebuit să îl intereseze și alte aspecte, dar din aceeași temă, și anume de ce ajunge profesoara să fie umilită, ea are vreo vină? Astfel, personajul trebuia construit astfel încât, chiar dacă nu era perfect, pentru că nu există perfecțiune, să nu facă așa de multe greșeli, încât atenția spectatorului să se îndrepte mai mult asupra sa, decât a elevei arogante.
Sunt zeci de mii de comentarii, nu am avut timp să citesc prea multe, dar nu am remarcat, nici în intervențiile unor experți, să se se răspundă la întrebarea retorică a unor cititori: „Dar cum trebuia să pricedeze profesoara când în clasă era mizerie pe jos?!”. Am să spun eu cum se proceda acum 8 ani, când eu ieșeam la pensie din învățământ.
Fiecare clasă avea un diriginte, un șef de clasă dintre elevi și un elev de serviciu pe clasă. Cu prima ocazie în care un profesor observa mizerie pe jos, făcea doi pași înapoi și atrăgea atenție elevului de serviciu că nu intră în clasă până nu e curățenie. Dacă nu ar fi obținut rezultatul scontat, ar fi chemat dirigintele. A doua oară, nu se mai întâmpla!
În scurtmetrajul „Fără apărare”, profesoara, de fapt scenaristul, face greșeală după greșeală. Nu procedează ca mai sus, ci o „roagă frumos” pe elevă să ia hârtiile de pe jos. Deși pe un ton aparent calm, rugămintea rostită de la înălțimea autorității oficiale pare de cele mai multe ori o înjurătură. Mai mult decât atât, elevii deja lucrau la o temă dată cu câteva clipe înainte.
Greșelile încep chiar mai înainte. După intrarea în clasă și discuțiile prealabile spune „stați jos!”. Un profesor, nu numai cel de Limba Română, trebuie să spună „luați loc!”. Apoi spune: „scoateți o foaie de hârtie, vreau să facem un mic exercițiu!”. Corect ar fi: „vă propun să facem un mic exercițiu”. Apoi spune „vreau să scrieți un cuvânt…”. Deci, mereu „vreau!”.
Apoi, nimeni nu-și pune problema, de unde cred profesorii că scot elevii „o foaie de hârtie” atunci când le-o cer intempestiv?! Vă spun eu: rup din caietul de clasă!
Eu, când eram la catedră, aveam permanent un caiet nou de matematică. Atunci când le dădeam o lucrare neanunțată, sau chiar anunțată, împărțeam filele în trei părți, le dădeam elevilor din prima bancă, iar aceștia le distribuiau instant colegilor lor. Îmi spuneau că niciun alt profesor nu procedează așa!
Profesoara spune: „Job-ul meu este să vă educ!”. E ca și cum ar spune: voi nu sunteți educați, vă educ eu! Voi sunteți proști, nu știți nimic, vă învăț eu. Nu învățați pentru mine, eu sunt deja deșteaptă, învățați pentru voi! Vrei să strâng eu gunoaiele de pe jos? Păi nu-ți dai seama cine sunt eu? Eu sunt profesoara! Dar am să le strâng, ca să te umilesc!
Așa că, la ce reacție se aștepta profesoara de la elevă?! Dacă ar fi fost una „bine-crescută”, ar fi strâns de pe jos, dar nu ar fi avut mai mult respect pentru profesoara sa.
O altă greșeală scenaristică este apartenența mamei elevei la o anumită categorie de cetățeni, cei cu venituri importante, când de fapt nu contează decât aroganța acesteia. Mai mult, nici nu cred că s-ar fi deplasat până la școală pentru atâta lucru, poate dacă eleva ar fi fost sancționată! De asemenea, de ce profesoara trebuia să fie de Limba Română?! Dacă nici aceasta nu reușește să se apropie de elevi, atunci chiar că trebuie să-și dea demisia! Așa ceva se poate întâmpla, cel mult, la o disciplină pe care elevii o consideră auxiliară, lipsită de importanță.
Dacă USLIP Iași și-a propus realizarea unui film pentru a determina elaborarea unei legi de protejare a cadrelor didactice, ar fi trebuit mai întâi să identifice factorii de agresiune. Adică elevii, părinții, conducerea școlii, inspectorii, Ministerul, Presa. Poate că mai sunt și alți factori…
Dintre aceștia, elevii nici nu trebuie să intre în ecuație! Elevii sunt deja în mâna profesorului. Acesta trebuie să se apropie de ei, să-i cunoască, să-i înțeleagă, să-i modeleze subtil. Sunt și elevi cu „probleme de comportament”, mai direct, psihice, dar nu e cazul din film. Mai greu le este profesorilor să se „apere” de factorii „nevăzuți”. Aici trebuie să intervină legea!
Dl Laviniu Lăcustă spunea că filmul realizat reprezintă poziția cadrelor didactice, care poate nu corespunde și interesului elevilor sau al părinților, dar aceștia sunt liberi să-și facă filmul lor. Eu cred că problema nu se pune „care pe care!”.
Realizatorii filmului „Fără apărare” sunt copleșiți de succesul filmului lor. Dar pentru a ști în ce constă succesul, ar trebui realizat un sondaj, dar unul adevărat, pentru a vedea ce au înțeles cu adevărat spectatorii din acest film.
Toti suntem vinovati pentru ceea ce se intampla in scoli ! Birocratia troneaza ! Pentru o simpla observatie facuta elevului in fata clasei e necesar un proces verbal si trimiterea instiintarii la parinti. Altfel, ea nu are nicio valoare. Pentru scaderea notei la purtare cu un punct : consiliu profesoral cu toti profesorii care predau la clasa, expunerea de motive, vot majoritar din partea lor, instiintarea familiei, in plus tii cont de optica directorului care nu doreste note scazute la purtare in scoala lui !!! Nu avem parghii, nu avem regulamente clare, nu putem face ROI mai severe, nu avem colaborarea parintilor, nu avem sprijinul autoritatilor, nu avem chemare pentru educatie ( multi dintre noi), nu avem consecventa, nu, nu, ….In situatia in care introduci o regula mai severa si mai ales o aplici ti se spune in fata ca esti comunist…e greu sa rezisti…In plus scoala romaneasca NU FACE EDUCATIE !!! Face de toate, cate un pic, din ce in ce mai superficial, dar educatie NU !!!
Interesant film, dar din pacate trebuie sa spunem ca in mare parte este vina profesorilor ca s-a ajuns aici. Atitudinile sfidatoare nu au aparut brusc la intnsitate maxima ci au “eviluat” incet deoarece au fost tolerate. Mici sau mari complicitati, “cadouri” acceptate sau chiar cerute care au adus intr-un final profesorul intr-o relatie de subordonare fata de parinti sau chiar elevi au adaugat incet , incet la aceste atitudini. Cu tot respectul , atunci cand elevi care se comporta asa nu sunt sanctionat asta nu poate decat sa incurajeze pe viitor actiuni si mai violente iar cei care respecta regulile sunt descurajati si inteleg doar ca ei sunt cei care gresesc si se vor adapta si ei obtinanduse un efect in cascada care va fi din ce in ce mai greu de corectat. Cand elevi care nu sunt in stare sa scrie corect termina un liceu cum poti sa mai explici unui elev care chiar isi da interesul si invata ca el este cel care face lucrurile corect? Profesorii care promoveaza an de an elevi care nu ar trebui sa treaca in clasa urmatoare sunt apoi uimiti de ce se intampla in sistemul de invatamant si cer o schimbare. Statutul de functionar public pentru profesori nu cred ca va aduce o schimbare, poate doar niste avantaje materiale in plus. Am fost elev , acum sunt parinte si m-am lovit de unele aspecte din filmul asta si nu cred ca se va rezolva ceva prin filme patetice cu melodii plangaciose pe fundal . Rezolvarea este in mare parte la profesori, partial la parinti si intr-o foarte mica masura la elevi.
fiecare profesor/invatator a fost agresat fizic sau verbal de un parinte,uneori si chiar de colegi…
De bine:
Intr-adevar, legea este facuta prost, iar apucatura conducerilor scolilor cu “vaaaai, dar nu se poate sa avem corijenti, sa nu mai vorbim de repetenti! Va rog, doamna profesoara, rezolvati cumva…” nu face decat sa agraveze situatia. Deci si profesorii (cei din pozitiile de conducere si inspectorate + LIDERII DE SINDICAT) sunt parte a situatiei, sa nu se victimizeze cu totii.
Iar Politia este, in cel mai bun caz, o gluma proasta, in astfel de cazuri care nu duc la vatamari. Adica cum e ea de obicei.
De rau:
1) Analfabetii functional sunt cei care, cititnd un text, nu inteleg ideile din el. Pentru acestia, un filmulet sau o schema poate ca ajuta. Dar invers, cum se numesc cei care vazand un filmulet nu inteleg ce se intampla in el si trebuie ajutati cu un text in care li se transcrie ce se intampla in film?! 🙂
Caci pentru acestia banuiesc ca a scris Dl. Peticila textul! E pur si simplu un rezumat al filmului, nicio informatie/interpretare in plus! La ce ar folosi asa ceva?! Ca sa fiu indulgent, textul are mult prea multe cuvinte pentru ceea ce face.
2) Producatorii chiar n-au putut sa se opreasca sa transforme un film scurt altfel ok intr-un clip de propaganda. Sunt exact ca in bancul cu scorpionul: “N-am putut sa ma abtin!”:) Cam ce cauta doamna profesoara de romana, in cancelarie, FIX CU O AGENDA DE LA USL IP (a.k.a. Uniunea Sindicatelor Libere din Invatamantul Preuniversitar)?!
La min 7:04, doamna profesoara corecteaza niste teme prin niste caiete. Are un caiet format A5 deschis si inca cateva “mai sus”, pe birou. Urmeaza o discutie cu niste colege profesoare [foarte slab si fals interpretate, din pacate], dupa care cadrul se schimba si la min 7:44 apare o secventa fara legatura, in care profesoara scrie acum pe o foaie A4, iar langa are agenda sindicatului. Dupa care se revine la masa plina de caiete.
La ce trebuia mizeria asta propagandistica pusa in mijlocul filmului, ca sa-l strice?! Este faptul ca sindicatu’ a platit un motiv destul de bun sa strici un film?
Sanitarul-e:
1- Nu stiu ce vrei sa insinuezi despre “analfabetii functional”! Adica inteleg unde bati, dar daca tu la varsta lor erai capabil sa faci ceea ce fac ei astazi, pur si simplu te lauzi. Ca atare… ai ajuns (sau ai ramas!!!) ceea ce esti. Cei pe care tu astazi ii numesti astfel, vei fi uimit peste 10 ani unde vor ajunge. Ca sa fiu indulgent, esti un mare frustrat. Ca sa fiu sincer, esti doar incapabil sa te adaptezi unei lumi pe care… n-ai cum s-o intelegi, desi pretinzi de la ea ceea ce tu n-ai avut si nu vei avea vreodata!…
2 – Detaliile pe care LE CAUTI, scot in evidenta faptul ca tu nu stii sa apreciezi NIMIC de la cei din jur. In peceptia ta, toti inafara de tine sunt prosti. Si totusi, argumentele oferite, sunt ca paduchii ce coboara pe fruntea celui care si-a uns parul din belsug si l-a dat cu parfum Coco-chanel.
E adevarat ca fiecare dintre noi avem defectele noastre, dar nu inteleg de ce trebuie sa sa ni le asezam pe taraba, sa le vada toata lumea?… Nu mai cauta ce si unde gresesc altii, ci cauta tu insuti sa devii un Om.
E bun si ochiul critic, dar sa stii ca m-am uitat la film si nu am observat nici unul din detaliile mentionate de tine.
Eu m-am oprit la ochii Medeei si la figura ei cuprinsa de deznadejde.
Nu vreau sa zic ca “nu conteaza” daca exista sau nu un mesaj de promovare, dar nu ar trebui sa pierdem mesajul si imaginea de ansamblu din vedere…
“Tii”, nu “ti” in “mai tii minte”….
Multumesc! Am corectat 🙂