Mircea Miclea, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cercetător și psiholog, a enumerat patru lucruri pe care profesorii trebuie să le știe atunci când predau: „Un profesor bun își face propriul lui curriculum, adică își dă seama de elevul care este în fața lui și construiește un curriculum în funcție de ritmul de învățare al elevului respectiv. Dacă eu ca profesor ți-am generat o emoție pozitivă când ți-am predat, atunci tu vei face mult mai mult efort, dincolo de ora mea, să înveți”, a spus Mircea Miclea, invitat la Starea Nației, pe 10 iulie.
Profesorul Mircea Miclea spune că un profesor bun nu trebuie să reproducă un curriculum, ci să își facă propriul curriculum bazat pe ritmul fiecărui elev, și să trezească emoție când predă.
Profesorul trebuie să știe 4 lucruri atunci când le predă elevilor: că predă un conținut, o metodă de învățare a acelui conținut, o anumită atitudine fată de lecție și o utilizare a ei, potrivit lui Miclea. ”Dacă luăm în calcul toate acestea, atunci ai un elev motivat să învețe dincolo de orice grile, teste, standarde”, a spus Mircea Miclea.
Redăm mai jos răspunsul pe larg al lui Mircea Miclea:
Mircea Miclea: Noi descoperim împreună (n. red. profesorii și elevii), în mod normal asta înseamnă învățarea, tu nu faci altceva decât să dirijezi pe celălalt ca împreună să descoperiți tot felul de lucruri. Ești doar cu un pic, cu jumătate de pas înaintea lui, dar atât. Un profesor bun face un curriculum pe care îl verifică directorul și inspectorul. Acesta vine și spune: asta e programa școlară, de ce domnule profesor nu ați respectat programa școlară? Acum trebuie să predați lecția asta și ați rămas în urmă. Un profesor bun își face propriul lui curriculum, adică își dă seama de elevul care este în fața lui și construiește un curriculum în funcție de ritmul de învățare al elevului respectiv. E un designer. Nu fetișizează curriculumul: dacă așa scrie că trebuie să predau, așa predau. Nu. Dacă eu sunt un profesor bun, mă gândesc: iată cum este mintea elevului din fața mea. Cum să îi construiesc lecția respectivă cum să o integrez cu alte lecții, astfel încât el să obțină un maximum de valoare adăugată?
Un profesor bun își construiește curriculumul, nu îl reproduce. În plus, un profesor bun creează emoții. Memorii emoționale – un lucru esențial. Ați văzut, oricine poate spune că a avut profesori buni pe parcursul învățării și ne aducem aminte ce emoție trăiam la lecția cutare de chimie pe care ne-o preda un profesor extraordinar. Acea trăire te motivează atât de tare, încât uneori îți alegi cariera așa. Dacă ești profesor foarte bun nu creezi doar memorii semantice, ci creezi trăiri, emoții. Îl faci pe omul acela să spună: fascinant! Îl faci pe elev să fie entuziasmat, curios, dar asta înseamnă ca tu ești cel entuziasmat. Nu poți să aștepți să înveți tu cu entuziasm ceea ce eu predau lehămisit.
Atunci eu creez o memorie emoțională, și memoria emoțională te face să fii mult mai motivat să înveți dincolo de ceea ce îți presau eu. Ai o emoție care te determină. Emoția este o predispoziție spre acțiune. Dacă eu ca profesor ți-am generat o emoție pozitivă când ți-am predat, atunci tu vei face mult mai mult efort, dincolo de ora mea, să înveți (…) Cred că harul este capacitatea de a crea memorii emoționale ale conținutului pe care tu îl predai. Trebuie să înțeleagă că predau mai multe lucruri:
1. Un conținut.
2. Predau o metodă de învățare a acelui conținut. Deci trebuie să mă gândesc, oare cum să predau lecția ca elevul să învețe bine lecția respectivă, deci trebuie să fiu conștient, adesea nu sunt conștienți de asta profesorii, care presupun by default (n. red. implicit) că e treaba elevului să învețe, nu e treaba mea să mă gândesc cum să învețe el. Or, tocmai, trebuie să te gândești cum să învețe conținutul.
3. Predai o anumită atitudine fată de conținutul pe care îl predau. Dacă am un sictir și plictiseală față de materia pe care o predau voi transmite atitudinea respectivă elevului meu, și el va fi plictisit de ceea ce eu predau.
4. Predau o anumită utilizare, adică pot să predau lecția și să spun: învățați lecția și vă dau note, sau pot să le spun cu cunoștințele de la lecția aceasta puteți înțelege cutare fenomen. (…) Dacă luăm în calcul toate acestea, atunci ai un elev motivat să învețe dincolo de orice grile, teste, standarde”, a spus Mircea Miclea.
Citește și:
VIDEO Psihologul Mircea Miclea: E o modă acum, care bântuie printre părinți, că trebuie să-i lăsăm pe copii să facă numai ce le place lor să facă. Nu e bine. Educă-te să-ți placă ceea ce ești obligat să faci, nu să faci doar ceea ce îți place
Mircea Miclea, despre subiectele la examenele naționale: Se formulează subiecte cu răspunsuri standardizate, astfel încât corectura să fie ușoară și rapidă / Efectul: Meditatorii dau doar rețete. Elevul le învață și le reproduce, pentru a lua o notă cât mai mare la un test
Redacția
Ștefan Lefter
Mihai Peticilă
Andrei Popa
11 comments
Da, excelent punctat!
E nevoie însă ca toți ( părinți, inspectori, directori) să înțeleagă fenomenul. Să depășească litera legii, cea referitoare doar la note.
Super interviul prin tot ceea ce s-a puncat! Felicitari !!
Foarte frumos acest articol, plin de adevar si sens. Un profesor pasionat de disciplina pe care o preda reuseste sa transmita elevilor sai nu doar continut, informatii ci si emotii, trairi pozitive odata cu acestea,lucru care este foarte important deoarece motiveaza elevul sa invete la randul sau.
”Plin de adevăr și sens…”
Roboțele, te-au pus iar la treabă?
Oricat de pasionat este profesorul si de bine preda daca in societate si mediul de afaceri scoala si cultura generala este tot mai putin respectata, elevii nu vor avea interes, mai ales in contextul in care parintii au 2- 3 joburi ori lucreaza in alte tari sau au gospodarie rurala. Prin urmare, este nevoie de reforms din baza, adica 14 elevi maxim la gimnaziu, 18 la liceu. Daca sistemul relatii si pile va continua si nu meritocratia scoala nu va fi respectata nici de acum incolo.
Partea cu propriul curriculum e f adevarata.
Se alerga aiurea prin continuturi pt ca …..respectam programa.
Despre emotiile elevilor:am observat ca nu ii emotioneaza nimic, e o problema mare cu emotiile lor.
Acasa sunt invatati ca: inveti doar la romana si mate!!In rest emotii zero!!!
Iar emoția pentru română și mate este ura. Nu învață de drag, învață forțați (și pentru notă), pentru că orele de școală le taie din timpul de distracție.
(Nu tuturor, din păcate avem foarte, foarte mulți copii, în special la țară, care muncesc în gospodărie mai mult decât părinții lor, de nevoie, nu de drag. Dar Miclea nu îi vede și pe ei, ci doar pe cei interesați de școală – foarte puțini și doar prin familiile înstărite, de regulă).
Teoria este frumoasă, mulți dau sfaturi. Poți sa știi toată pedagogia, sa povestești ce e de făcut. În practica este altceva Dacă ai niște elevi care nu doresc decât sa treacă clasa și atât o sa vezi ca nu i miști prea mult, cu toate teoriile.
Teorie. Il invitam pe domnul psiholog sa vina sa predea unei clase de 30 elevi si sa aplice INTOCMAI ce spune aici.
Domnul Miclea e un eminent teoretician. Totul suna atat de frumos.
Practica, acolo e problema!
Si,aici, intervin zeci de variabile… Prima, un ex., elevii care intarzie si pe care nu-i mai poti lasa afara… si care iti pierd din timpul tau de predare, care si asa e scurt…
Da, da, știm și noi teoria. Doar că nu lucrăm cu elevi care vor neapărat să fie acolo (cum se întâmplă în învățământul superior) și în niciun caz în sistem 1-la-1 ci 1-la-24 (dacă avem noroc) sau chiar 1-la-33 (dacă nu avem).
Cei de la UBB se agită mult zilele astea, îi arde ieșirea din top, nu? Dar plagiatele rămân.