“La momentul când scriu aceste rânduri, este deja o știre oficială: în următoarea lună, elevii din clasele a VII-a și a XI-a vor participa la Simularea examenelor de Evaluare Națională și BAC, examene destinate claselor a VIII-a și a XII-a. E ultimul „breaking news” din domeniul educației pe ziua de azi. Presupun, uitându-mă pe rezultatele de la simulările din anii trecuți, că mulți copii vor avea probleme cu aceste examene, vor lua punctaje mici și vor constitui obiectul ridicolului în ochii colegilor, al profesorilor, al părinților și, cu ajutorul mass-mediei, al societății. Un prilej numai bun de alte „breaking news” cu titluri alarmante: ce se întâmplă cu școala noastră, de ce elevii nu sunt bine pregătiți, de ce nu avem o școală „ca afară” etc.”
-
Textul este preluat de pe blogul Mihaelei Frunză. Profesor la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în filosofie, Mihaela Frunză predă cursuri de Etică, Etică medicală și Etică aplicată (sursa aici și aici)
Citește mai jos textul semnat de Mihaela Frunză, profesor la Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB, preluat de pe blogul său:
“În ce mă privește, cred că organizarea acestor simulări pentru elevii din clasele a VII-a și a XI-a reprezintă o măsură lipsită de etică din partea Ministerului Educației Naționale. De ce spun asta?
Nu există nici o justificare credibilă, bazată pe dovezi, pentru introducerea a încă un examen în lista și așa destul de aglomerată a evaluărilor naționale la care sunt supuși elevii. Evaluări Naționale se organizează deja la finalul clasei a II-a, a IV-a, a VI-a și a VIII-a. Elevii din clasa a VII-a au parcurs deja ultima Evaluare Națională acum mai puțin de un an, la finalul clasei a VI-a, unde au avut un examen din 5-6 discipline. Nu e relevantă evaluarea din clasa a VI-a? Atunci de ce este păstrată în program? E în interesul elevilor, pentru a stăpâni mai bine materia? Materia din care vor da examen în clasa a VIII-a este diferită de cea din clasa a VII-a. E pentru a-i obișnui cu examenele? Dar nu dau deja examene din doi în doi ani?!
Concluzia logică este că acest examen reprezintă o procedură experimentală prin care Ministerul Educației Naționale dorește să își testeze o ipoteză proprie, care nu este articulată în spațiul public. Cu alte cuvinte, o cercetare la scară națională, cu subiecți umani (minori), plătită din fonduri publice.
În cadrul experimentelor cu subiecți umani, etica cercetării impune ca tema cercetării să fie comunicată subiecților în avans, pentru ca aceștia să poată decide dacă doresc sau nu să fie parte din cercetare. În acest caz, subiecții experimentului – elevii – nu vor cunoaște tema cercetării. Mai departe, echipa de cercetare trebuie să fie formată din experți care să își cunoască foarte bine meseria. În cazul nostru, echipa MEN pare să se fi specializat în produs zilnic câte un subiect de „breaking news” – care este relevant doar pentru mass-media, nu pentru expertiza în materie de politici educaționale. Dat fiind că experimentul de față implică participanți vulnerabili (minorii sunt considerați o categorie de populație vulnerabilă în orice textbook de etica cercetării), ar fi necesar să se ia măsuri speciale de protecție a acestora. Probabil că ideea de „protecție” a MEN vor fi standardele GDPR – ceea ce este total irelevant și insuficient. Nu în ultimul rând, un experiment trebuie să fie valoros în sine – să aducă beneficii participanților la cercetare – pentru ca să fie acceptabil din punct de vedere etic. Rămâne neclar care vor fi beneficiile acestui experiment pentru minorii participanți – în afară de stres, frustrare, timp și mai puțin pentru preocupările proprii și sentimentul oprimant că s-au născut în țara greșită.
Istoria eticii cercetării ne arată ce se întâmplă în cazul unor astfel de experimente ne-etice: ele reprezintă un prilej de abuzuri și de suferințe nejustificate pentru participanți. Cred că astfel de inițiative ar trebui criticate de orice profesor de etică.
Mi-aș dori, în perioada următoare, din partea Ministerului, mai puține experimente inutile pe copii și mai multă atenție și responsabilitate față de ei. Mai puține „breaking news”-uri și mai multe știri despre proiecte educaționale de succes. Mai puțină propagandă și mai multă etică.”
Sursa: frunzamihaelablog.wordpress.com