Premiul Nobel pentru Literatură 2024 a fost acordat scriitoarei sud-coreene Han Kang, anunță Academia Regală Suedeză de Științe. Este primul scriitor din Coreea de sud care a primit premiul Nobel. Este fiica scriitorului Han Seung-won.
- Acordarea premiilor Nobel 2024 continuă vineri cu Premiul Nobel pentru Pace, iar luni – cel pentru Economie.
Scriitoarea sud-coreenă Han Kang este primul autor din Coreea de Sud care a primit premiul Nobel pentru Literatură.
Romanul ei de succes cu care a deveni cunoscută pe plan internațional se numește “Vegetarianul” și a apărut în 2007. Romanul este tradus și în limba română. La fel și alte două cărți ale sale: „Disecție”, și „Cartea albă”.
“În opera sa, Han Kang se confruntă cu traume istorice și seturi invizibile de reguli și, în fiecare dintre lucrările sale, expune fragilitatea vieții umane. Ea are o conștiință unică a legăturilor dintre trup și suflet, dintre cei vii și cei morți, iar prin stilul său poetic și experimental a devenit un inovator în proza contemporană”, spune președintele comitetului Nobel, Anders Olsson.
“Scrisă în trei părți, cartea “Vegetarianul” prezintă consecințele violente care apar atunci când protagonista Yeong-hye refuză să se supună normelor de consum alimentar. Decizia ei de a nu mânca carne este întâmpinată cu reacții diverse, complet diferite. Comportamentul ei este respins cu forța atât de soțul ei, cât și de tatăl ei autoritar, și este exploatată erotic și estetic de cumnatul ei, un artist video care devine obsedat de corpul ei pasiv. În cele din urmă, este internată într-o clinică psihiatrică, unde sora ei încearcă să o salveze și să o readucă la o viață „normală”. Cu toate acestea, Yeong-hye se scufundă tot mai adânc într-o stare de psihoză exprimată prin „copacii în flăcări”, un simbol pentru un regn vegetal care este pe cât de atrăgător, pe atât de periculos”, notează Academia.
- Academia Regală Suedeză de Științe, despre Han Kang:
“Han Kang s-a născut în 1970 în orașul sud-coreean Gwangju înainte de a se muta cu familia la Seul, la vârsta de nouă ani. Ea provine dintr-un mediu literar, tatăl său fiind un romancier cunoscut, Han Seung-won. Pe lângă scris, s-a dedicat și artei și muzicii, ceea ce se reflectă în întreaga sa producție literară.
Han Kang și-a început cariera în 1993 cu publicarea unor poezii în revista „Literatură și societate”. Debutul său în proză a avut loc în 1995 cu colecția de povestiri „Dragostea din Yeosu”, urmată la scurt timp de alte câteva lucrări în proză, atât romane, cât și povestiri. Printre acestea se remarcă romanul „Mâinile tale reci”, 2002, care poartă urme evidente ale interesului lui Han Kang pentru artă. Cartea reproduce un manuscris lăsat în urmă de un sculptor dispărut care este obsedat de realizarea unor mulaje din ghips ale corpurilor feminine. Există o preocupare pentru anatomia umană și pentru jocul dintre persoană și experiență, în care apare un conflict în munca sculptorului între ceea ce corpul dezvăluie și ceea ce ascunde. „Viața este un cearșaf care se arcuiește peste un abis, iar noi trăim deasupra lui ca niște acrobați mascați”, după cum afirmă o frază de la sfârșitul cărții.
O carte bazată mai mult pe intrigă este „Vântul suflă, du-te” din 2010, un roman amplu și complex despre prietenie și artă, în care durerea și dorința de transformare sunt puternic prezente.
Empatia fizică a lui Han Kang pentru poveștile de viață extreme este întărită de stilul său metaforic din ce în ce mai încărcat. “Lecții de greacă” din 2011 este un portret captivant al unei relații extraordinare între două persoane vulnerabile. O tânără care, în urma unui șir de experiențe traumatizante, și-a pierdut puterea de a vorbi se conectează cu profesorul ei de greacă veche, care își pierde el însuși vederea. Din defectele lor respective, se dezvoltă o fragilă poveste de dragoste. Cartea este o frumoasă meditație în jurul pierderii, intimității și condițiilor finale ale limbajului.
În romanul “Acte umane”, 2016, Han Kang folosește de această dată ca fundament politic un eveniment istoric care a avut loc în orașul Gwangju, unde ea însăși a crescut și unde sute de studenți și civili neînarmați au fost uciși în timpul unui masacru comis de armata sud-coreeană în 1980. În încercarea de a da glas victimelor istoriei, cartea confruntă acest episod cu o actualizare brutală și, în acest fel, se apropie de genul literaturii martorilor.
Stilul lui Han Kang, pe cât de vizionar, pe atât de succint, se îndepărtează totuși de așteptările noastre de la acest gen, iar faptul de a permite sufletelor morților să fie separate de trupurile lor, lăsându-le astfel să asiste la propria lor anihilare, este un procedeu special al ei. În anumite momente, la vederea cadavrelor neidentificabile care nu pot fi îngropate, textul amintește de motivul de bază din Antigona lui Sofocle.
În “Cartea Albă” stilul poetic al lui Han Kang domină încă o dată. Cartea este o elegie dedicată persoanei care ar fi putut fi sora mai mare a eului narativ, dar care a decedat la doar câteva ore după naștere. Într-o secvență de note scurte, toate referitoare la obiecte albe, prin această culoare a durerii se construiește asociativ întreaga operă. Acest lucru o face mai puțin un roman și mai mult un fel de „carte de rugăciuni laică”, așa cum a fost descrisă și ea. Dacă naratorului i s-ar fi permis surorii imaginare să trăiască, ea însăși nu ar fi avut voie să ia ființă. De asemenea, cartea ajunge la ultimele sale cuvinte adresându-se morților: „În acel alb, în toate acele lucruri albe, voi respira ultima suflare pe care ai eliberat-o.
Lucrările lui Han Kang sunt caracterizate de această dublă expunere a durerii, o corespondență între chinul mental și cel fizic, cu legături strânse cu gândirea orientală”.
În opera sa, Han Kang se confruntă cu traume istorice și seturi invizibile de reguli și, în fiecare dintre lucrările sale, expune fragilitatea vieții umane. Ea are o conștiință unică a legăturilor dintre trup și suflet, dintre cei vii și cei morți, iar prin stilul său poetic și experimental a devenit un inovator în proza contemporană”.