Tunurile politice și imobiliare din Legea Deca. Proiectul întoarce definitiv școala cu fața către ierarhiile politice de putere / Analiza proiectului cu care Iohannis vrea să își salveze mandatele

Rectorii-parlamentari-politicieni vor putea să conducă universitățile încă 10 ani de aici înainte, unii cumulând peste 20 de ani de șefie a comunităților pe care topurile internaționale le notează tot mai slab din punct de vedere academic. Finanțarea pe bază de excelență, prin cercetare, este aproape anulată pentru viitor și dispare ierarhizarea programelor de studii care să le arate viitorilor studenți facultățile performante. Universitățile își vor primi finanțarea într-un sistem guvernat de o puternică viziune de stânga, în care banii puțini sunt împărțiți tuturor frățește, fără a avea o evaluare riguroasă a rezultatelor științifice și academice.

În același timp, în preuniversitar, viitorii profesori din școli și licee vor fi învățați de aceleași rețele universitare din prezent, vor fi prinși în hora politică și administrativă greoaie prin aceeași angajare la centru și nu la școală, prin titularizarea care le va continua veșnicia celor lipsiți de performanță, iar directorii de școli care vor mișca în front vor putea fi dați afară de viitorii inspectori școlari încă și mai ușor decât acum. Cine vor fi viitorii inspectori? Se vor numi directori de Direcții Județene de Învățământ Preuniversitar (DJÎP), iar ce se întâmplă cu colegii lor de la celelalte Direcții județene de agricultură, cultură, de asistență socială etc și pe câți îi vedem în dosarele anunțate de DNA ne creează o imagine limpede a viitorului acestor instituții, reformate de Deca pe model surprinzător de vechi și nefuncțional.  

Ligia Deca a preluat Educația în urmă cu 5 luni în cadrul unei ceremonii în care a executat o plecăciune ce exprimă supunere totală față de președintele Klaus Iohannis, pe care l-a servit 7 ani din funcția de consilier prezidențial pe educație. Ea a publicat în dezbatere scurtă, de doar 10 zile (care s-au transformat în 9, potrivit datelor publicate pe edu.ro) două proiecte de Legi ale învățământului care supun la rândul lor învățământul din România rețelelor de putere politică ce conduc România. Și înțelegem perfect de aici că așa trebuia să fie, de vreme ce Ligia Deca este autorul de facto al Raportului „România educată”, cea care a umplut cartea prezidențială cu măsuri și obiective, cu „banalități solemne”, cum le numea Mircea Miclea și poze cu șeful, fără niciun cuvânt despre autorii care să-și asume viziunea.

Proiectul vizionar pe care îl aștepta societatea civilă este, de fapt, o sumă de prevederi ce servesc interesele directe ale celor care au negociat această lege. Întâiul interes servit este cel al președintelui, care prin legea scrisă de fosta sa consilieră își rezolvă și o problemă de 20 de ani: Deca îi legalizează rezervarea postului de profesor titular la Colegiul Brukenthal din Sibiu. Concret, proiectul de lege a învățământului preuniversitar prevede că Președintele României își poate păstra un post de profesor titular, pe perioada exercitării mandatului/funcției (detalii aici).

Amintim că președintele Klaus Iohannis a fost inspector școlar general al județului Sibiu, înainte de a deveni primar al Sibiului și apoi președinte. Ce se va întâmpla cu viitorii inspectori școlari județeni? În noul proiect de lege a învățământului realizat de fosta sa consilieră Ligia Deca, viitorii inspectori, care se vor numi de-acum înainte directori de Direcții județene, vor putea să îi demită pe directorii de școli încă și mai rapid decât o fac astăzi, printr-o propunere cu un simplu aviz de la Consiliul de Administrație, după cum a arătat fostul ministru Mircea Miclea în analiza sa asupra proiectelor de legi Deca.

De remarcat că soția președintelui Klaus Iohannis este profesoară „la un liceu de prestigiu din Sibiu“, după cum arată prezentarea făcută de președinte chiar în propriul CV de pe site-ul oficial al președinției. Ce câștigă viitorii inspectori școlari (directori de direcții, cum se vor numi) și directorii acestor licee de prestigiu, prin Legea propusă de consiliera președintelui Iohannis? O iluzie de putere care va deveni realitate doar dacă vor avea cheie politică, dacă bat palma cu baronii locali care-i girează în funcții și care la rândul lor își vor cere și primi tainul de la conducătorii școlilor. Foștii inspectori, deveniți și ei directori de direcții județene, vor putea să-și ocupe liniștiți locurile de consilieri județeni sau locali, în continuare, după ce Deca a cedat presiunii partidelor de a nu legifera incompatibilitatea între școli și administrații publice politice. Acești conducătorii de direcții județene rămân cozile de topor ale partidelor, făcute să cioplească până la analfabetism funcțional orice profesionist, director de școală prin concurs, care și-ar putea imagina că va putea face management în școală fără direcții de la partid. Să nu uităm, finanțarea pentru formarea profesorilor, cheltuielile de investiții și de utilități vin tot prin primărie, adică nu vor veni dacă directorul nu spune „Da“ compromisului. Ce câștigă directorii de școli? Nimic – salariul lor nu este reglementat că va fi cel mai mare dintr-o școală, așa cum promitea fostul ministru Cîmpeanu, respectul pentru funcția lor nu este cu nimic impulsionat prin noul act normativ, orice implicare în proiectele europene și de investiții pentru școală va fi făcută tot fără plată, ca acum, fiind introdusă în lege această ineptă prevedere anti-reformă. Directorii de colegii care au cerut și primit organizarea de examene de admitere în liceele lor își vor vedea acum metoda discriminatorie pusă în practică, dacă va rămâne așa și după dezbaterea parlamentară. Așa cum spunea președintele CNCD, Csaba Asztalos, va transforma pe cei 40% dintre elevii care intră pe locurile rezervate celor fără examen suplimentar, în elevi „second-hand” (detalii aici)?

Își vor declina inspectorii și directorii de colegii prestigioase puterea în tranzacții politice, financiare și de influență care să hrănească protipendada locală și care, în cele din urmă, să le asigure lor înșiși și apropiaților lor veșnicia în posturi de conducere a învățământului? Cine ar putea garanta contrariul, când diagnoza la zi publicată chiar de ministerul condus de Ligia Deca arată că toate funcțiile de conducere din inspectoratele școlare și casele corpului didactic sunt ocupate politic, prin detașare, și că peste 1.700 de directori de școli sunt puși tot politic. Nimic din legile propuse de Deca nu vine cu un mecanism care să forțeze societatea să se decupleze de aceste practici, nimic în afara schimbării denumirii unor instituții.

Tunuri imobiliare cu terenurile și clădirile școlilor

O surpriză a legilor publicate de fostul consilier al președintelui României este permiterea tunurilor imobiliare cu terenurile și clădirile liceelor și școlilor. Regăsim în proiectul de lege a învățământului preuniversitar publicat de Ligia Deca și prevederile care fac posibile tunuri cu terenurile școlilor, introduse prima dată în proiectul legii Cîmpeanu. Concret, Deca menține în proiectul său de lege posibilitatea ca autoritățile locale să schimbe, fără avizul ministrului Educației, destinația terenurilor și a clădirilor folosite de liceele agricole, școlile și grădinițele de stat.

FOTO Proiectul Legii învățământului preuniversitar lansat de Ligia Deca:

Tot proiectul de lege Deca le lasă libertatea acelorași autorități care pun mâna fără aviz de la ministru pe terenurile și spațiile școlilor să dea înapoi alte spații, nu pe acestea, în cazul în care activitățile educative pot fi reluate și sunt cerute de către viitoarele inspectorate. Un mecanism similar celui propus de predecesorul său liberal Sorin Cîmpeanu, criticat dur pentru această portiță care poate lovi interesul educațional al unei comunități.

Amintim că premierul Florin Cîțu a respins o astfel de propunere de modificare a legii educației în timpul mandatului său, Executivul argumentând atunci că primăriile au cerut clădiri ale școlii inclusiv acolo unde încă erau elevi care învățau, pentru a le transforma în camere de hostel, în capele mortuare, aprozare, ateliere auto sau de confecții. Dacă Legea Deca trece de Guvernul Ciucă în varianta propusă de fostul consilier prezidențial, atunci primăriile ar putea realiza aceste transferuri fără a mai cere aprobarea Ministrului Educației. În cazul în care viitoarele inspectorate le vor cere primăriilor să redea educației spațiile preluate temporar, cum vor mai putea fi aduși copiii și profesorii în spațiile care au funcționat drept capele mortuare sau camere de hostel? Și dacă nu vor mai fi compatibile cu activitățile educative, primăriile care au invocat lipsa oricărui alt spațiu în preluarea inițială a claselor acum vor putea fără să ridice din umeri și să spună că nu au niciun spațiu pe care să îl redea școlii și copiilor, altminteri l-ar fi preluat pe acela și nu ar fi apelat la spațiile școlii.

Paradoxal, textul proiectului de lege Deca menține, înaintea articolului care este aproape identic cu cel din proiectul Cîmpeanu, un articol care spune că aceeași schimbare se face „numai cu avizul conform al ministrului educației“, pentru a renunța la această condiție a avizului trei articole mai jos.

Vezi aici precedentul “tunului imobiliar” de lângă Iași, dar și cum a somat-o fostul premier Ludovic Orban pe Monica Anisie să le pună primarilor la dispoziție clădirile care au fost școli, în primul an de pandemie.

Proiectele de legi Deca – o sumă de articole care ar putea face parte din orice modificare la legea actuală

Analiza proiectelor de Legi ale învățământului Deca realizată în paralel cu textul Legii educației aflat în vigoare în acest moment arată că ministrul care propune o lege nouă preia în proiectul său de act normativ calupuri întregi de text, articole și prevederi din Legea de astăzi, peste care nu adaugă nicio schimbare de viziune sau de filosofie. Ceea ce propune, așadar, Deca, la finalul a 7 ani de lucru la administrația prezidențială și la 5 luni de la preluarea portofoliului educației este un proiect care putea fi foarte bine Ordonanță de Urgență, Hotărâre de Guvern, proiect simplu realizat de guvern, pentru că proiectele pe care le pune în scurtă dezbatere publică nu au nimic din atributele unor legi, nu vin cu o filosofie nouă, cu o paradigmă educațională schimbată care să justifice un act de o asemenea putere.

Paradoxal, cu eforturi bugetare pe care nu este clar dacă Guvernul le poate realiza, Deca păstrează ideea instituțiilor deja existente, dar prin înființarea și reorganizarea a peste 20 de consilii, inspectorate și comisii, fără a veni cu reforma pe care o lege nouă o promite. Vedem redenumiri de instituții, transferuri de putere de la o deconcentrată la alta și mari promisiuni de burse pentru elevi și studenți, în contextul în care nemulțumirea societății față de rezultatele pe care le livrează educația sunt tot mai mari. Toate desființările de instituții sunt prilejuri de subordonare politică, sunt momente în care angajații profesioniști, atâția câți au mai rămas, să poată fi îndepărtați sau reduși la tăcere prin amenințarea că postul său sau doar el s-ar putea să nu se mai regăsească în noua organigramă.

Avem de-a face cu o variantă mai puțin toxică decât varianta Cîmpeanu a legilor educației, căreia nu îi lipsesc însă bombele care deturnează sensul modificărilor înspre lumea politică și de business. Pare o lege făcută pentru a împlini orgoliul unui om: președintele Klaus Iohannis, care la preluarea primului mandat a promis o lege a educației și care în 2018, când a lansat raportul „România educată”, a declarat că „actualele inspectorate școlare trebuie desființate și înlocuite cu structuri de profesioniști“.

Astăzi vedem două legi ale învățământului prezentate de fosta sa consilieră prezidențială, care cuprind desființarea inspectoratelor, pentru ca locul lor să fie luat de direcții județene. Ajungem să numim niște instituții după unele care există de zeci de ani și care, majoritatea, nu au făcut decât să fie instituții politice pentru baronii județeni. Dacă această lege trece, atunci este de urmărit cine va popula aceste direcții județene și cât de apropiați politicienilor le vor fi directorii. 

În același proiect de lege se desființează din nou ARACIP, instituția care în prezent acreditează școlile de stat și particulare, pentru a fi înlocuită cu ARACIIP (inițial propus a fi populată cu 300 de oameni) care preia parte din inspecție de la fostele inspectorate școlare județene. Să nu uităm că ARACIP tocmai ce a fost „reformată” în urmă cu doar un an de fostul ministru Cîmpeanu și de grupurile de interese din jurul acestuia. Edupedu.ro a scris despre Republica Dolj și despre cum s-au făcut angajările sau contractele acestei instituții cu diverși apropiați ai actualei președinte, Mariana Dogaru.

Se desființează Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație înființat recent tot de un guvern liberal, condus de Ludovic Orban, prin desființarea Institutului de Științe ale Educației. Acum se reînființează Institutul de Științe ale Educației, de un alt guvern cu componentă și premier liberal care repară greșeala făcută acum doar 3 ani de fostul premier liberal. Între timp, în ultimii 3 ani, pare că IȘE devenit UCE (Unitatea de Cercetare în Educație) a fost folosit doar pentru a justifica propunerile miniștrilor, a le găsi explicații și fundamentări pentru ideile pe care le propuneau seara și le implementau ziua.

Toate aceste permutări și înființări de peste 20 de instituții, comisii și centre înseamnă bani. Impactul bugetar al legilor educației Deca este între 37 și 49 de miliarde de lei, a declarat președintele PSD, Marcel Ciolacu (detalii aici), al cărui partid a cerut o amânare de un an a discutării legilor.

Mărunțiș pentru Educație

Câți bani a reușit ministrul Educației Ligia Deca să atragă anul acesta pentru ministerul pe care îl conduce? 2,1% din PIB, un minim record în istoria recentă. Unul dintre riscurile cu care vine această lege este să avem un faliment educațional, pornind de la incapacitatea financiară de a înființa organismele propuse de lege, incapacitate cu efecte directe asupra activității din clasă. Va urma o degringoladă, pentru că desființarea inspectoratelor și a ARACIP, instituția care acreditează școlile și grădinițele de stat și private, va însemna plecări de oameni din posturi, pierderea autorității, necunoaștere care se va transfera în activitatea școlară.

Dacă Guvernul nu va pune rapid bani pe masă pentru ca toate instituțiile prevăzute de lege să se reînființeze rapid, cu concursuri pe posturi și limpezirea proceselor, noua lege nu va face decât să adâncească problemele pe care le vedem la examene și testări. Legea propusă prevede 15% din Bugetul General Consolidat, adică cel puțin o dublare de buget, de la 7% din BGC cât este în acest an. Premierul Ciucă a anunțat deja în august anul trecut că 15% din BCG ar putea fi în 2027, deci probabil că acesta legat de finanțare va fi și primul articol prorogat, așa cum a fost și cel cu 6% din PIB în 2012.

În condițiile în care profesorii reclamă de ani de zile probleme cu finanțarea laboratoarelor de chimie, de fizică, de biologie, cu posturile de laboranți, cu banii pentru substanțe – asta în școlile în care aceste laboratoare nu au fost desființate -, vedem că Ligia Deca vine și introduce în proiectul său de lege un nou tip de laborator: laborator de informatică, de științe, tehnologie, inginerie, artă și matematică, denumit în continuare ȘTIAM. Nu este clar dacă acesta va înlocui laboratoarele de chimie, fizică, biologie, acolo unde ele încă mai există, sau va fi nevoie de inventarea unei săli noi dotate în concordanță cu numele nou inventat. Banii din PNRR ar urma să umple aceste laboratoare doar cu aparatură, nimic despre consumabile, nimic despre laboranți și tehnicieni sau personal de întreținere, ori despre cheltuielile cu mentenanța pentru ele. Asta dacă școlile vor reuși să obțină finanțarea, pentru că mentalitatea declarată a Ligiei Deca în această chestiune este că „trebuie să lăsăm loc școlilor să nu le iasă din prima gestionarea unui grant european” (sursa).

Amenzi pentru părinții care nu respectă dreptul la educație

O propunere benefică adusă de lege o reprezintă amenzile pentru părinții care nu își duc copiii la școală. Concret, mecanismul din lege prevede că părinții care împiedică frecventarea de către copiii lor a grădiniței, școlii sau liceului primesc amendă cuprinsă între 1.000 și 5.000 de lei sau muncă echivalentă în folosul comunității. Aceeași pedeapsă și pentru părinții care refuză să semneze contractul educațional cu grădinița/școala. Cei care dau amenzile sunt persoane împuternicite de primar, după ce primăria este sesizată de către directorul școlii sau grădiniței unde este înmatriculat copilul. Însă nu este clar cine sesizează autoritățile în cazurile copiilor care nu sunt înmatriculați deloc într-o școală sau cum va fi determinat directorul și primarul să își facă treaba, în condițiile în care acesta din urmă îi cere tot comunității votul, o dată la patru ani.

Proiectul legii Deca menține aceeași structură a învățământului preuniversitar, cu creșe de la 3 luni la 3 ani, grădinițe până la 6 ani și școala de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a, fără a face acea modificare curajoasă propusă acum 11 ani de Funeriu-Miclea, cu trecerea clasei a IX-a la gimnaziu pentru a preîntâmpina uriașul abandon școlar produs la vârsta de 14 ani-15 ani, când copiii care nu se mai duc la liceu din cauze financiare, familiale, de alfabetizare a propriilor familii etc, rămân din punct de vedere legal suspendați, nu se pot angaja, lucru care la 16 ani este realizabil. 

Învățământul simultan, nestingherit

Dispare finanțarea pe grupă de studiu pentru școlile izolate sau cu puțini copii, introdusă de proiectul Cîmpeanu, care voia să desființeze învățământul simultan, considerat de ex-ministru o plagă, o nenorocire (detalii aici). Ligia Deca renunță la idee, lăsând învățământul simultan neatins. Loviți de „reforma“ demnitarului care a scris „România educată” – cei 111.755 de elevi de clasele primare și gimnaziale care învață în sistemul de învățământ simultan (detalii aici).

De remarcat că Ligia Deca introduce excepții în propriul proiect de lege în favoarea Ministerului Apărării, căruia îi lasă libertatea de a înființa unități de învățământ preuniversitar militar (licee, colegii) cu mai puțin de 300 de elevi, condiția impusă altminteri pentru ca școlile să își păstreze personalitatea juridică [Articolul 16 alin. (5) din proiectul Legii învățământului preuniversitar – N.Red.]. Excepția aceasta pentru apărare nu există, în actuala lege a educației. Tot exceptate de la un număr minim de elevi pentru a avea personalitate juridică sunt și liceele pedagogice, cele cu profil artistic, cu profil teologic și unitățile de învățământ special.

Universitățile particulare își pot crea creșe, grădinițe sau școli care să intre în rețeaua școlară, odată autorizate sau acreditate – lucru posibil și acum pentru universitățile de stat.

Schimbul 3 se desființează

Proiectul legii interzice organizarea de cursuri în 3 schimburi, așa cum funcționează unele școli foarte aglomerate în prezent. Concret, proiectul prevede că „Procesul educațional se desfășoară în maximum 2 schimburi“.

Articolul 23 aliniatul 8 din proiectul de lege spune că „pentru fiecare copil/elev cu cerințe educaționale speciale integrat în învățământul de masă, efectivele existente ale grupelor/claselor se diminuează cu 2 antepreșcolari/preșcolari/elevi“, însă nu este clar dacă finanțarea care urmează elevul și pe care o primește școala va fi mai mare în cazul elevului care are CES.

Vedem în proiectul legii Deca o discriminare între școlile de stat și școlile private atunci când vine vorba despre angajare. La privat, articolul 27 aliniatul (9) prevede că „personalul didactic de predare, auxiliar și administrativ, personalul de conducere al unităților de învățământ particular și confesional este angajat de unitatea de învățământ, după norme și organigrama proprie, cu respectarea criteriilor de competență“.

Cu alte cuvinte, școala te angajează, tot școala te poate da afară, în cazurile profesorilor care performează slab.

Mai mult, „veniturile salariale și extrasalariale ale directorilor și directorilor adjuncți, precum și salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ particular se stabilesc prin negociere între conducerea persoanei juridice finanțatoare și persoana în cauză, cu avizul consiliului de administrație al unității de învățământ“, în condițiile în care școlile private acreditate primesc și ele de la stat aceeași finanțare per elev pe care o primesc școlile de stat.

Amintim că Legea 1/2011 Miclea-Funeriu prevedea acum 12 ani că și școlile de stat își angajează propriul personal, astfel încât directorii școlilor de stat să poată realiza în mod real un management școlar, cu urmărirea progresului elevilor, cu țintirea profesorilor celor mai buni, cu posibilitatea reală de atragere a lor și de demitere a celor abuzivi sau care nu ating obiectivele propuse, însă Legea a fost modificată în 2014 de Guvernul Ponta și angajarea readusă la nivel de sistem, de inspectorat, astfel încât directorul să nu mai poată face mai nimic, atunci când de exemplu părinții îi semnalează directorului că un profesor predă prost, în mod constant.

Nu este clar de ce Ministerul gândește existența a două tipuri de examene la finalul clasei a VIII-a: evaluarea națională pentru toți și admiterea la liceu pentru câțiva, dar cu subiecte concepute tot de stat. În condițiile în care vorbim în ultimii ani tot mai despre evaluare, experți în evaluare, teste PISA și aderarea României la OCDE, Ministerul Educației nu poate realiza o calibrare a subiectelor de examen, astfel încât pe baza acelei testări să se realizeze și admiterea la liceu? Sau vrea ministerul neapărat și populist să îi mângâie pe cap pe toți părinții și să le spună: stai liniștit, și copilul tău e deștept, uite, a luat 8, 9, 10 la Evaluarea Națională! Lasă admiterea la liceu, aia e grea, noi le-am făcut ușoare la Evaluare ca să fiți toți bucuroși de note mari. Îi e frică Ministerului să conceapă subiecte dificile și notele de la examene să reflecte în mod real rezultatele învățării, ceea ce vedem la PISA o dată la 3 ani?

Apoi, ce se întâmplă cu elevii care vor da admiterea la liceu și vor pica cu 9.80, 9.50? Vor fi distribuiți pe locurile rămase libere după Evaluarea Națională? Sunt pregătiți directorii din Minister ca propriii copii să treacă prin emoția: colegiu sau profesional, în urma unui examen care nu ia în considerare nimic, absolut nimic din prestația copilului în cele 9 clase?

De remarcat că după 9 ani de școală (clasa pregătitoare – clasa a VIII-a), Ministerul Educației șterge cu buretele toată prestația școlară a copilului, astfel că nimic din performanțele sale nu contează în nota de admitere la liceu. Parcursul educațional al elevului de 14-15 ani este decis, la final de clasa a VIII-a, exclusiv prin modul în care se descurcă acesta în timpul unui examen. De ce mai vedem în lege obligativitatea de a avea atunci standarde naționale de evaluare pe care profesorii să le aplice în evaluarea pe parcurs? Știm că învățarea este influențată în mare măsură de examinare, așa se construiește un curriculum paralel, în care nu mai contează decât cele 2 materii de examen. Suntem oameni compleți la 14 ani dacă învățăm numai română și matematică? Legea educației în vigoare astăzi prevede, de 12 ani, examene transdisciplinare la final de gimnaziu, o lege mai vizionară decât cea propusă astăzi de Ligia Deca și care ar trebui să formeze realitatea pentru copiii României pentru următorii 10 ani cel puțin.

În mod corect, Ligia Deca propune un capitol distinct în lege care vorbește despre evaluare. De ce atunci, la final de gimnaziu, avem cele două tururi de examene? Ministerul nu își asumă responsabilitatea organizării unui examen corect calibrat, care să ne arate nivelul real pe care îl vedem la PISA din 3 în 3 ani?

De ce Evaluările Naționale de la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a sunt concepute în spirit transdisciplinar, la limbă și comunicare, matematică și științe, dacă la final de gimnaziu examinarea se face clasic, pe disciplină? Ce anume îi va impulsiona pe profesori să predea transdisciplinar, când examenul care contează nu este așa?

Ministerul acordă o atenție foarte mare identificării elevilor „capabili de performanță înaltă“, dar nu vedem finalitatea acestui proces care altminteri pune în mișcare „echipe formate din specialiști în domeniu, psihologi, pedagogi, profesori“. „În procesul de identificare se utilizează profiluri psihocomportamentale, studii de caz, ghiduri de nominalizare, chestionare, teste psihologice de aptitudini școlare, individuale și colective, de inteligență, de creativitate, de aptitudini speciale, analiza activității și a rezultatelor școlare, precum și alte instrumente și procedee elaborate de specialiști”, prevede Ligia Deca la articolul 107.

Vedem o clamare a performanței cu includerea acesteia și în lista de atribuții a Ministerului. Paradoxal, Legea propusă de Ligia Deca își propune să asigure „cadrul organizatoric pentru selecționarea și pregătirea adecvată a elevilor capabili de performanță înaltă“, însă nu vedem pe un palier similar eforturi de identificare a elevilor cu lacune grave, care sunt în urma obiectivelor curriculumului, și de asigurare de cursuri remediale. Asta nu se regăsește ca atribuție a Ministerului care caută doar performanța, la preuniversitar.

Activitatea directorilor școlilor de stat nu doar că nu este fluidizată pe modelul de la privat, dar este îngreunată. Prin proiectul său, Deca aduce și mai multă putere sindicatelor din educație, pe care le introduce în rândul instituțiilor cu care directorii și consiliile de administrație trebuie să conlucreze, alături de consiliul profesoral, comitetul de părinți și autoritățile administrației publice locale [care erau și până acum – N.Red.] și de nou-introdusele Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității, Comisia pentru Formare și Dezvoltare în Cariera Didactică, consiliul elevilor [Art. 123].

Ligia Deca propune eliminarea din lege a posibilității ca profesorii școlii să îi poată propune consiliului de administrație, prin consiliul profesoral, inițierea procedurii legale în cazul cadrelor didactice cu performanțe slabe. Se poate iniția procedura doar pentru „încălcări ale eticii profesionale“, nu și în cazul performanțelor slabe, cum este în prezent în Legea din 2011 [Art. 124 alin.2].

O modificare de bun-augur, care trebuie urmărită însă pe traseul pe care Legea ar urma să-l aibă în Parlament, este că reprezentantul primarului, respectiv reprezentantul desemnat al președintelui consiliului județean în consiliul de administrație și reprezentanții consiliului local, consiliului județean „nu pot avea calitatea de personal didactic de predare, de conducere, îndrumare și control, personal didactic auxiliar sau administrativ în unitatea de învățământ respectivă“. [Vezi cazul învățătorului Șerban de la Iași – N.Red.].

Un element bun este introducerea capitolului cu privire la susținerea școlilor să participe în programe ale Uniunii Europene, unde se prevede că rezultatele învățării obținute de către profesorii care participă la mobilități cu scop de învățare în proiectele finanțate prin programele UE în domeniul educației vor fi recunoscute și echivalate, la fel și rezultatele elevilor care participă la aceste mobilități.

Nu înțeleg, totuși, de ce un ministru al educației ar lăsa prin lege posibilitatea ca profesorii care coordonează proiectele europene la nivel de școală să NU fie plătiți pentru această activitate. „(8) Cadrele didactice care coordonează implementarea proiectelor europene la nivel de unitate de învățământ dar nu sunt remunerate pentru această activitatea pot beneficia de o reducere a normei didactice de la 18 la 16 ore/săptămână“, propune la articolul 126 Ligia Deca.

Apare prin lege o nouă instituție în subordinea Ministerului, numită Unitatea Executivă pentru Suport, Mentenanță și Asistență Tehnică pentru Digitalizare (UESMATD), care trebuie să asigure, „direct sau prin servicii externe, integrarea, dezvoltarea și mentenanța platformelor strategice ale Ministerului Educației“. De remarcat că această unitate poate externaliza activitatea la platformele strategice ale Ministerului, platforme care vor conține date sensibile, date personale, educaționale, de profil psiho-educațional, de carieră ale elevilor și profesorilor din întreaga țară, deși nu știm din cuprinsul legii care sunt exact platformele strategice ale Ministerului, pentru a căror gestiune Unitatea a fost înființată. Lista cu platformele strategice ale Ministerului Educației și cu „metodologiile privind gestionarea bazelor de date aferente“ ar urma să fie aprobată după ce Legea este în vigoare, „prin ordine ale ministrului educației, în maximum 120 de zile de la intrarea în vigoare“ a legii.

De remarcat că eliminarea responsabilității explicite a Ministerului de a înființa și gestiona Biblioteca Școlară Virtuală și Platforma școlară de e-learning, precum și disiparea sub formă de legislație subsecventă a platformelor strategice ale Ministerului vin în contextul în care Ministerul nu a reușit nici măcar în 12 ani să finalizeze Biblioteca Școlară Virtuală, prevăzută explicit încă din corpul Legii educației naționale, nu prin acte normative de rang inferior. În proiectul Legii Deca, se face referire în trecere la bibliotecile „virtuale“, care ar urma să fie doar „susținute“ de Ministerul Educației [Art. 91]. Amintim că Biblioteca Școlară Virtuală este un proiect european de 47 de milioane de euro, care nu a fost finalizat nici astăzi, iar Cezar Hâj, soțul ministrei Educației Ligia Deca, a lucrat acum doi ani și anul trecut la Trencadis, una dintre companiile care au câștigat licitația pentru Biblioteca școlară virtuală și al cărui manager a fost consultant al lui Klaus Iohannis (detalii aici).

Promisiunea celor 6% din PIB pentru educație prevăzută în Legea 1/2011 și niciodată îndeplinită s-a transformat în legea propusă de ministrul care a reușit să atragă 2,1% din PIB pentru Ministerul Educației în 15% din cheltuielile bugetului general consolidat pentru „finanțarea cheltuielilor pentru educație“. Deca reușește să dizolve astfel un deziderat clar, transformându-l în țintă difuză.

Un buget proxi incert, într-o lege proxi și la fel de confuză, propusă după consultări proxi cu politicienii, înaintea dezbaterilor politice din parlament, de către un ministru proxi pentru un președinte care vrea doar coroana, plus acoperire legală pentru postul de titular – adică, ocupat tot prin profesori proxi – pe care îl păstrează și după 25 de ani de detașare (ahem) în politică.