Training deschis tuturor profesorilor, pe 29 septembrie, pentru a-i învăța pe elevi să-și consolideze încrederea în ei înșiși. Psihologul Domnica Petrovai, partener în Programul educațional Dove – Ai încredere în tine: Copiii au nevoie să fie sprijiniți să conștientizeze impactul negativ pe care expunerea la mediul online o are asupra încrederii în ei

Tot mai mulți profesori vor să intervină pentru a-și ajuta elevii pe care îi văd că se retrag din activitățile școlare, se izolează în mediul online și, previzibil, au și rezultate mai slabe decât înainte. Ce pot face concret, pentru ca intervenția lor să fie eficientă? „Este important ca profesorii să conștientizeze care sunt factorii care influențează încrederea și că aceștia nu țin doar de anumite metode de învățare sau de accesul la cunoaștere, ci înseamnă și această relație pe care o au adolescentele cu sine, de la felul în care se percep, la cât de conectate sunt cu propriul corp”, a declarat pentru Edupedu.ro psihologul Domnica Petrovai, partener și unul dintre trainerii programului educațional Dove – Ai încredere în tine.

În acest program au fost pregătiți până acum peste 3.000 de profesori pentru a susține ateliere despre încrederea în sine la orele de dirigenție.

• Pe 29 septembrie 2022, Dove organizează un training deschis tuturor profesorilor care doresc să implementeze Programul Dove – Ai încredere în tine la clasă.
• Acest training va fi susținut de Domnica Petrovai, psiholog clinician pr. și psihoterapeut, partener al acestui program educațional, care a pregătit peste 3.000 de profesori pentru a susține ateliere despre încrederea în sine la clasă, pentru elevii lor, dar și pentru a pregăti alți profesori care doresc să organizeze ateliere pe tema încrederii în sine pentru elevi.
• Trainingul are durata de 2 ore, iar participarea este gratuită și deschisă.
• La final, fiecare profesor care participă va primi o adeverință care atestă parcurgerea acestui training, astfel încât să poată susține programul la orice clasă, oricând consideră că este necesar.
• Oricine dorește să participe la acest training se poate înscrie prin formularul de pe acest link și va primi toate informațiile de care are nevoie: https://forms.gle/UPgxmiMoyst4Ehr76

Psihoterapeut cognitiv-comportamental și coordonator al Strategiei Naționale de Sănătate Mentală a Copilului și Adolescentului din România, Domnica Petrovai a precizat că „impactul pe care îl are expunerea la mediul online înseamnă foarte multă comparație socială raportată la standarde nerealiste, ceea ce aduce un sentiment constant de insecuritate, inadecvare, care duce la scăderea încrederii în sine. Copiii au nevoie să fie sprijiniți să conștientizeze impactul negativ pe care expunerea la mediul online o are asupra încrederii în ei. Ar fi necesar ca în mediul școlii să existe aceste contexte în a le oferi conversații și sprijin, apropo de încredere, dar și soluții la nevoile lor de bază, cum ar fi alimentație hrănitoare, mișcare și tot ceea ce înseamnă o conectare sănătoasă cu sine și cu ceilalți”.

„Cred că școala românească are nevoie să își asume responsabilitatea creării unui spațiu de încredere pentru copii, care integrează grija pentru nevoile lor de bază: nevoia de a avea o masă caldă hrănitoare, nevoia de mișcare, nevoia de a avea discuții despre încredere și despre ce anume le influențează adolescenților încrederea, nevoia de a avea conversații despre cum să se protejeze în fața problemelor din mediul online care practic fragilizează încrederea în sine. Nu ne mai putem gândi la școală ca la un spațiu în care copiii vin doar să învețe, nu simt, nu gândesc, nu au nevoi emoționale, nu au experiențe în relațiile cu ceilalți, nu au alte nevoi în afară de învățare, apropo de ideea de fragmentare. Trebuie să integrăm nevoile copiilor și ale adulților în spațiul școlii, unde să fim preocupați de sănătatea lor cu totul: mentală, fizică, a relațiilor, pentru că starea de bine și conectarea sunt abilități care se învață, nu vin de la sine, iar școala este un mediu care e mult mai ușor să fie în controlul unor adulți, astfel încât să poată fi creat în acord cu nevoile de dezvoltare ale copiilor, față de educația exclusiv dață de părinți, unde influența e mai scăzută”, a explicat Domnica Petrovai.

Rep: Contează imaginea pe care o au adolescentele despre ele însele? Modelează impresia de sine și încrederea în modul în care arată comportamentul lor școlar?

Domnica Petrovai: Da. Cred că ce este important de înțeles este faptul că încrederea este un proces, care implică mai multe aspecte. Uneori e văzută în alb și negru, am sau nu am încredere, și este asociată cu un singur aspect: rezultatele școlare sau cum mă simt în corpul meu astăzi. Firesc că încrederea în sine integrează și conectarea cu propriul corp și imaginea pe care o au adolescentele despre ele însele, așa cum contează rezultatele pe care le au și sunt doi factori care se influențează reciproc. În momentul în care nu mă simt bine în corpul meu și imaginea mea despre mine este negativă, aceste lucruri au impact asupra felului în care am eu încredere în mine în rezolvarea problemelor, în procesul de învățare legat de teama de eșec și cu efecte asupra rezultatelor școlare. Ca să sumarizez, în momentele în care o adolescentă își pierde încrederea în ea și imaginea ei de sine este una negativă, asta se va vedea din păcate și la nivelul performanțelor academice care funcționează ca un feedback negativ asupra încrederii în sine, ceea ce amplifică imaginea corporală negativă.

Aici aș puncta relația pe care o avem noi cu corpul nostru și felul în care noi, adulții, profesori și părinți, negăm sau minimalizăm importanța conectării cu propriul nostru corp și cât de confortabil ne simțim în propriul corp, apropo de rezultatele academice. Minimizarea nevoii de a avea o anumită imagine corporală confortabilă duce la o creștere a vulnerabilității adolescentelor față de eșecuri școlare sau nemulțumiri în zona școlară academică. Important ar fi să conștientizăm și să ne asumăm faptul că sprijinul adolescentelor în a se simți bine în propriul corp este parte din a le sprijini să aibă încredere în ele din punct de vedere academic, fără să mai existe această ruptură sau divizare între corp și minte sau între încrederea asociată unui singur factor, rezultatele școlare. Putem observa adolescente care au rezultate mulțumitoare, satisfăcătoare, dar nu se simt în bine în corpul lor și, în timp, faptul că imaginea de sine este una negativă duce la scăderea performanțelor școlare.

Este important ca profesorii să conștientizeze care sunt factorii care influențează încrederea și că acești factori nu sunt doar cei care țin de anumite metode de învățare sau doar accesul la cunoaștere, ci și această relație pe care o au adolescentele cu sine, de la felul în care se percep, la cât de conectate sunt cu propriul corp. Dacă și din partea profesorilor apare acest mesaj constant de conexiune între conectarea la propriul corp și rezultatele școlare sau dezvoltarea academică, le va fi mai ușor adolescentelor să nu lase cele două aspecte rupte și fragmentate. Ideal ar fi ca școala să nu mențină această ruptură, ci să integreze lucruri ce țin de felul în care ne simțim, cum avem grijă de noi, cum învățăm, felul în care relaționăm la școală și nevoia de reconectare, nu de divizare sau fragmentare. În școală a existat în trecut, unori, o opinie puternică legată de scopul pentru care copiii vin la școală, acela de a învăța. Însă învățare înseamnă mai mult de atât, înseamnă această redescoperire, dezvoltare personală în contextul relațiilor cu ceilalți copii, dar și cu adulți. Școala ar putea să ofere acest cadru al unei educații integrate. Cât de important este, de exemplu, să integrăm practici ale stării de bine cu, de exemplu, practici din zona de învățare sau accesul la cunoaștere.

Cred că școala românească are nevoie să își asume responsabilitatea creării unui spațiu de încredere pentru copii, care integrează grija pentru nevoile lor de bază: nevoia de a avea o masă caldă hrănitoare, nevoia de mișcare, nevoia de a avea discuții despre încredere și despre ce anume le influențează adolescenților încrederea, nevoia de a avea conversații despre cum să se protejeze în fața problemelor din mediul online care practic fragilizează încrederea în sine. Nu ne mai putem gândi la școală ca la un spațiu în care copiii vin doar să învețe, nu simt, nu gândesc, nu au nevoi emoționale, nu au experiențe în relațiile cu ceilalți, nu au alte nevoi în afară de învățare, apropo de ideea de fragmentare. Trebuie să integrăm nevoile copiilor și ale adulților în spațiul școlii, unde să fim preocupați de sănătatea lor cu totul: mentală, fizică, a relațiilor, pentru că starea de bine și conectarea sunt abilități care se învață, nu vin de la sine, iar școala este un mediu care e mult mai ușor să fie în controlul unor adulți, astfel încât să poată fi creat în acord cu nevoile de dezvoltare ale copiilor, față de educația exclusiv dață de părinți, unde influența e mai scăzută.

Impactul pe care îl are expunerea la mediul online înseamnă foarte multă comparație socială raportată la standarde nerealiste, ceea ce aduce un sentiment constant de insecuritate, inadecvare, care duce la scăderea încrederii în sine. Copiii au nevoie să fie sprijiniți să conștientizeze impactul negativ pe care expunerea la mediul online o are asupra încrederii în ei. Ar fi necesar ca în mediul școlii să existe aceste contexte în a le oferi conversații și sprijin, apropo de încredere, dar și soluții la nevoile lor de bază, cum ar fi alimentație hrănitoare, mișcare și tot ceea ce înseamnă o conectare sănătoasă cu sine și cu ceilalți.

Suntem în punctul în care am devenit din ce în ce mai conștienți, cu toții, că sănătatea emoțională și fizică este o prioritate pentru toți adulții și ea se construiește prin ceea ce le oferim copiilor zi de zi. Nu ne mai putem uita la sănătate doar din pespectiva absenței bolilor, ci a creșterii resurselor pentru ca ei să devină din ce în ce mai încrezători, să aibă granițe sănătoase apropo de cât timp stau pe telefon și să înțeleagă cu adevărat cât de mult mai mult mă ajută să mă împrietenesc cu colegi de școală și să petrec timp cu ei în afara școlii.

Rep: Ați realizat mai mult de 10 traininguri de formare. Care sunt cel mai des întâlnite întrebari venite de la profesori în cadrul trainingurilor?

Domnica Petrovai: În primul rând, majoritatea profesorilor au resimțit nevoia unui astfel de training și unui astfel de sprijin pentru că sunt în contact cu dificultățile pe care le au adolescentele, fiind multă îngrijorare asupra faptului că se izolează, cu consecințe negative de tipul anxietății sau depresiei. Pe de o parte, întrebările lor vin din zona asta a cum să îi sprijine pe adolescenți și ce pot să facă ei, și aici programul ajută pentru că le oferă aceste instrumente, și al doilea set de întrebări ale profesorilor vine din situațiile în care observă deja adolescente care au încredere scăzută în ele, care s-au retras, izolat, nu mai participă la multe activități din școală și întrebarea este: cum pot eu să ofer sprijin acestor adolescente? Ceea ce arată, pe de o parte, că suferința și disconfortul lor este văzut de către profesori, că profesorilor le pasă și vor să știe care este sprijinul pe care îl pot oferi și dacă acest sprijin este unul care ajută, pentru că uneori există sentimentul de neîncredere și nevoia de a vedea că efortul profesorilor duce la rezultate pozitive, chiar dacă uneori familia nu oferă un sprijin adolescentelor. Și feedbackul foarte des pe care l-am obținut din partea profesorilor este că atunci când au observat un astfel de moment și au sprijinit adolescenta, datorită relației de încredere și a încrederii oferite adolescentei, ea a depășit momentul de nesiguranță și și-a recăpătat încrederea, ceea ce înseamnă că adolescenții au nevoie să conștientizeze, să recunoască faptul că au această neîncredere, să nu se identifice și să spună: așa sunt eu, ci: am o nesiguranță pe care o pot depăși. Al doilea lucru important este că pot să cer ajutor, pot să vorbesc cu un profesor și mă pot proteja. Un lucru valoros este că adolescenții au învățat să se protejeze, să știe cum și când și în ce fel să petreacă timp pe rețele în așa fel încât să nu le submineze încrederea în sine. Dacă urmăresc o anumită persoană și asta mă face să mă simt din ce în ce mai prost, pot opri acest aflux de informație.

Rezultatul este că ei își selectează persoanele pe care le urmăresc, deci ei iau o decizie în funcție de impactul pe care îl are expunerea asupra lor, adică de modul în care îi face să se simtă: mai încrezători sau să simtă mai multă tristețe, comparație socială, respingere, nonacceptare. Faptul că au această conversație deschisă despre încredere îi face să conștinetizeze cât de mult contează să se deschidă în relația cu prietenii. Ce oferă programul este un context în care adolescenții vorbesc despre un subiect care îi preocupă pe toți, dar pe care nu îl abordează singuri pentru că nu au acest ghidaj. După acest ghidaj, ei zic: aaa, putem împărtăși lucruri care par inconfortabile și chiar dacă mi-e teamă de judecată, observ că nu se întâmplă acele consecințe negative pe care mintea noastră le anticipează, ci se creează și mai multă apropiere și acceptare de la colegi. Noi le oferim modelul: putem vorbi de subiecte inconfortabile, fără să ducă la dezbinare, ci la mai multă apropiere. E modelarea unei experiențe de vulnerabilitate.

Foarte mulți au această temere că dacă aș fi văzut cu adevărat, oamenii nu m-ar mai accepta. În momentul în care ești văzut cu adevărat, împărtășești o insecuritate, o frică, o temere, constați că o au și colegii tăi. Asta îți dă mult mai multă încredere să te deschizi, iar faptul că te deschizi te apropie de colegi cu care să ai relații reale, nu să te mai protejezi în spatele telefonului. Nevoia este de conectare, atunci când stai pe telefon, doar că este o cale nepotrivită și e nevoie ca ei să învețe strategii potrivite care să ducă la rezultatul conectării. Asta încearcă adolescenții, când petrec timp pe telefon: să fie apreciați, văzuți, să fie în legătură cu ceilalți.

Rep: Sunteți psiholog clinician, psihoterapeut, ați coordonat Strategia Națională de Sănătate Mentală a Copilului și Adolescentului din România. Ce v-a determinat pe dvs să faceți pasul în acest proiect al cărui partener ați devenit și să pregătiți concret peste 3.000 de profesori pentru a susține ateliere despre încrederea în sine la clasă, pentru elevii lor?

Domnica Petrovai: În primul rând, faptul că sunt mamă a două fete și experiența mea ca mamă și femeie cumva m-a motivat să susțin acest proiect care are o misiune în care cred foarte mult: aceea de a sprijini tinerele, fetele și femeile de a redeveni încrezătoare în ele. Am experiența foarte multor familii, femei din procesul terapeutic care trăiesc cu foarte multă durere, foarte multă nesiguranță, neîncredere în ele și practic cumva asta duce la o viață netrăită cu bucurie și satisfacție, pentru că durerea și frica sunt mult mai puternice. Cred foarte mult că femeile și fetele au nevoie de sprijinul de a-și recăpăta puterea printr-un proces de reclădire a încrederii în sine și în noi. Mă refer la încrederea pe care ne-o putem oferi, ca relațiile dintre fete să redevină relații de încredere, nu de competiție, care să nu aibă la bază invidia, comparațiile, suspiciunea, ci încrederea reciprocă.

A fi puternic înseamnă a fi vulnerabil. A-ți asuma riscul onestității personale, a învăța cum să îți construiești relații în care să te simți în siguranță, nu izolat și deconectat de tine și de ceilalți. A rezultat mult mai mult curaj în rândul femeilor, mai ales că vedem foarte multă furie, frustrare, critică, invidie, ură de sine, victimizare în rândul femeilor și al tinerelor. Ne putem sprijini una pe cealaltă, nu suntem în competiție.

Adolescentele sunt influențate de mesaje din culturi individualiste, în care ce contează e să ai succes și succesul e mai degrabă tradus prin performanțe în care nu contează ceilalți, ci doar să răzbești tu. Este și ideea foarte mult promovată de femeie independentă, fete independente care sunt și perfecționiste, iar independența și perfecționismul au fost mult timp văzute ca valori, pe când ele exprimă mai degrabă o suferință, o deconectare, o frică foarte puternică, pentru că noi avem de fapt nevoie să colaborăm, să fim împreună, să fim prezenți în viețile noastre.

Citisem la un moment dat că soluția la burnout nu este grija față de sine, ci să avem grijă unii de ceilalți. În școală avem nevoie să îi învățăm pe copii să conteze unii pe ceilalți. Mesajele, din păcate, sunt adesea că nu poți avea încredere în nimeni sau încrederea este văzută ca naivitate, pe când trebuie de fapt să conștientizăm că încrederea este un proces și implică considerații dese despre momentele de vulnerabilitate și despre cum putem fi sprijn unii pentru ceilalți.

Informații de background

• Organizatorii atelierelor încurajează orice director de școală sau profesor care vrea să aducă atelierele din programul Dove – Ai încredere în tine elevilor săi să scrie la adresa de e-mail contact@aiincredereintine.ro, pentru a afla care sunt pașii necesari implementării programului.
• Materialele Dove pot fi consultate și descărcate de pe site-ul Dove.com/încredere.

Începând din 2004, Dove implementează la nivel global programul educațional Dove – Ai încredere în tine, un program care își propune să crească și să consolideze încrederea în sine a copiilor și adolescenților.

Până în prezent, proiectul a ajuns la peste 69 de milioane de tineri din 150 de țări, iar începând cu 2021 este implementat și în România.

După doi ani de implementare, programul Dove a ajuns la peste 20.000 de adolescenți din țară, cu ajutorul partenerilor World Vision și Wellbeing Institute și peste 3.000 de profesori din întreaga țară au beneficiat de trainiguri în cadrul acestui program.

Începând cu toamna anului trecut, programul este sprijinit de către Ministerul Educației pentru a putea fi implementat la nivel național.

Toate resursele programului și mai multe detalii despre acesta sunt disponibile pe site-ul Dove, în secțiunea Programul Dove – Ai încredere în tine (dove.com/încredere), astfel încât toți cei interesați, profesori, părinți și copii să le poată accesa și descărca.

În cadrul programului sunt realizate traininguri periodice pentru profesorii din toată țara, astfel încât cât mai mulți dintre cei care predau la gimnaziu și liceu să poată să includă în discuțiile lor cu adolescenții și temele din program, cu scopul de a susține creșterea încrederii în sine a adolescenților.

Programul Dove – Ai încredere în tine a plecat de la insight-ul^[1] potrivit căruia tinerii au o stimă de sine extrem de scăzută:

• 7 din 10 fete (cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani) și 8 din 10 femei (cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani) nu au o încredere de sine ridicată
• 6 din 10 sunt atât de îngrijorate de felul în care arată încât aleg să nu participe la activități de viață obișnuite – sport, înot, școală, petreceri;
• 5 din 10 fete nu mai țin cont de mesele regulate atunci când își pierd încrederea în propriul corp;
• 63% dintre fete resimt o presiune prea mare pentru felul în care ar trebui să arate;
• 8 din 10 fete și femei din România nu își dau seama de frumusețea lor naturală.
• 76% dintre fetele care au o încredere scăzută în propriul corp stau cel puțin două ore pe zi pe rețelele de socializare

Încrederea de sine în era selfiurilor:

• 11 ani este vârsta de la care fetele din România încep să folosească filtre și programe de editare a pozelor pentru postările pe care le fac în social media
• 74% dintre fetele cu încredere de sine scăzută folosesc aplicații de editare foto pentru a schimba felul în care arată în poze, iar mai mult de jumătate dintre fete folosesc filtre pentru a le face „să arate mai bine”
• 76% dintre fete compară felul în care arată în fotografii cu pozele prietenilor apropiați și mai mult de jumătate dintre fete se raportează la influenceri și la celebrități din perspectiva felului în care arată în poze, dar și a numărului de like-uri și comentarii. 
• Faptul că își compară fotografiile cu ale altor persoane, are un efect negativ, 62% dintre fetele cu încredere de sine scăzută folosesc filtre deoarece nu consideră că arată la fel de bine fără aplicarea acestora.

Date studiu Dove realizat de Ipsos în februarie 2021 pe un eșantion format din 297 de fete (10-17 ani) și 300 de femei (18-55 ani) din România.

Programul are dezvoltate toate resursele de informație necesară pentru a putea fi predat în școli, cu materiale special dezvoltate pentru copii și profesori, dar și pentru părinți, fiind abordate teme extrem de actuale, precum: relațiile de familie și de prietenie, cum te descurci cu tachinarea și cu bullyingul pe tema aspectului fizic, respectul și grija de sine, celebritățile și mass media – abordându-se tema standardelor nerealiste, construirea stimei de sine și importanța relațiilor, dar și un ghid ce îi ajută pe părinți să clădească încrederea copilului în propriul său corp. Toate resursele sunt dezvoltate de experți de renume din domeniul psihologiei, al sănătății și al imaginii corporale.

[1] Romania Beauty Confidence Report, 2018