Top 5 măsuri educaționale cu impact. Dragoș Iliescu, expert în testare: Sunt școli care ignoră știința și merg pe o ideologie de genul “să lăsăm copiii să devină ce vor, să nu îi forțăm și anxietăm”

Măsurile care au cel mai mare impact la clasă, în procesul de învățare, și care sunt validate de cercetările științifice ca investiții cu eficiență maximă au fost publicate, ca bază de date cu acces gratuit, de compania fondată de psihologul Dragoș Iliescu. “Feedbackul este de departe intervenția cu cel mai mare impact, cu cea mai mare scalabilitate și cel mai mic cost”, a declarat pentru Edupedu.ro expertul în psihometrie. Acesta a vorbit despre miturile educaționale care contagiază parte din școlile private și a explicat cum îi poate ajuta această bază de date atât pe directorii și antreprenorii care nu știu în ce să investească astfel încât să obțină impact maxim asupra copiilor, cât și pe părinții care caută școli pentru cei mici și nu știu la ce să se uite pentru a evita marketingul gol de efecte.

Social și emotional skills, atât de la modă în prezent, nu prind nici măcar un loc în clasamentul primelor 15 măsuri educaționale cu impact asupra actului de învățare. Ce este pe primul loc, în topul măsurilor cu impact? Feedbackul, urmat de “Relațiile profesor-elev” și de “Strategiile metacognitive“, potrivit rankingului realizat de expertul internațional în științele educației John Hattie, preluat, tradus în limba română și explicat pe platforma Brio Adviser.

Fondator al companiei BRIO, Iliescu a declarat pentru Edupedu.ro că a lansat acest program pentru “educarea publicului și a acelor specialiști care au nevoie de un refresh al informației”. “Este o bază de date cu informațiile științifice despre validitatea intervențiilor în educație. Ce funcționează și ce nu funcționează”, cu acces gratuit, a precizat Dragoș Iliescu, colaborator OECD la parte dintre testările standardizate și directorul Școlii Doctorale de Psihologie și Științele Educației din București.

“Foarte des văd oameni fără background științific închinându-se la intervenții împinse mai degrabă pe considerente de ideologie. Un exemplu: ideologia noastră este una foarte egalitară, la momentul ăsta. Și există foarte mult sens în a nu segrega clasele, cu copii gifted (supradotați) într-o anumită clasă, dar există multă evidență științifică ce spune că nu segregarea pe clase, ci pe activități a copiilor dotați pe care îi pui să lucreze împreună ajută. Nu îi scoți din clasă, dar faci activități cu grupuri mici de copii dotați pe care îi pui să lucreze separat. Nu toate activitățile, ci unele. Ai evidență robustă privind faptul că asta îi ajută pe acei copii. Pot fi făcute grupuri în aceeași clasă, pe lecție: îi împarți pe copii, în funcție de dificultatea temelor pe care le faci cu ei, dar ei rămân în aceeași clasă”, a declarat Iliescu, pentru Edupedu.ro.

Top 5 măsuri educaționale cu impact asupra învățării

Măsurile educaționale cuprinse în baza de date (numite “Intervenții”) pot fi afișate în ordinea descrescătoare a impactului lor la clasă dovedit științifici, prin apăsarea categoriei “Impact”.

Vezi aici clasamentul integral, care cuprinde ierarhizarea a 16 măsuri educaționale în funcție de costuri, impact, dovezi științifice, scalabilitate și ușurința implementării

“Apoi știm foarte bine că testarea educațională repetată ajută, este o formă de feedback. Dar ai școli întregi care, pe ideologie de genul: să lăsăm copiii să devină ceea ce vor ei, să nu îi forțăm și anxietăm – refuză testarea și afli ca părinte abia la final că rezultatele sunt sub rezultatele majorității copiilor de la școlile de stat. Dar ideologia școlii este de un anumit fel și ignoră dovezile științifice“, a avertizat directorul Școlii Doctorale de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București.

Acesta a amintit că “unul dintre cele mai eficiente sisteme educaționale din Europa este cel german. Iar acolo, la sfârșitul clasei a IV-a, ești distribuit pe una dintre cele 3 rute educaționale, pe baza unor teste psihologice și mai ales educaționale. În aceste teste, ei se uită la competențele de literație și numerație și la unele abilități cognitive. Dacă tu nu ești suficient de bun, te trimite într-o rută tehnică din care niciodată nu mai poți face facultate. Îi repartizează, așadar, pe copii pe câte una din aceste 3 rute, de când au 10 ani. Mulți zic că e o vârsta fragedă și nu pledez pentru repartiție de genul ăsta, dar uite teste aplicate la decizii cu impact major. Pentru părinții acestor copii, testarea constantă este foarte importantă și atunci ei de la grădiniță fac astfel de testări, pentru că le pasă de copii și nu vor să zică la final: ce s-a întâmplat, cum am ajuns aici?”

“Sunt foarte mulți părinți hipercompetitivi, cu așteptări nerezonabile. Testarea îți reglează tirul, îți reglează așteptările. Dacă testarea este subiectivă, tu ai o cale de ieșire. Vei spune că a avut ceva profesorul cu copilul, vei găsi o cale de ieșire din rezultat. Dar dacă testări repetate făcute obiectiv îți arată același lucru, o să-ți reglezi așteptările”, a explicat Dragoș Iliescu.

Acesta a adăugat că “foarte puțini copii sunt buni la toate. Tipic pentru părintele hipercompetitiv este să aștepte performanță maximă pervazivă, pe toate materiile. Și se întâmplă că fix acolo unde copilul ar putea fi cel mai bun din țară, el ratează, pentru că tu vrei ca el să fie bun și la înot, și la balet, și la toate materiile”.

Iliescu a precizat că “BRIO este un business de cauză”, iar baza aceasta de date accesibilă gratuit, cu măsuri educaționale cu impact, o “facem pentru părinții și educatorii din România”.

“Ce ar fi să avem clase mai mici? Asta e o intervenție. Ce ar fi să facem training de metacogniție la copii? Ce ar fi să grupăm copiii în funcție de abilități? Sunt lucruri pe care le poți face, pentru a duce la performanță. Toate aceste intervenții au fost deja studiate și sunt oameni care nu au habar de ele și mai nenorocesc o generație de copii prin experimente care nu au nicio șansă să funcționeze, neglijând de fapt intervențiile despre care știm că sunt eficiente“, a declarat Dragoș Iliescu, pentru Edupedu.ro.

Expertul în psihometrie (ramură a psihologiei care se ocupă cu testarea, măsurarea și cuantificarea fenomenelor psihice – sursa)  a afirmat că “ce facem noi este să culegem, din literatura științifică serioasă, dovezile care vorbesc despre impactul sau lipsa de impact a unei anumite măsuri în educație, studii care vorbesc despre scalabilitate, despre costuri, despre ușurința implementării. Uneori, știm că o intervenție nu are deloc impact, iar aici ar trebui să se termine discuția. Alteori, știm că o intervenție cu foarte mare impact are costuri foarte mari sau are costuri de scalabilitate – asta e o informație importantă pentru cei care ar dori să o implementeze”.

“Cel mai important indicator folosit în ierarhizarea intervențiilor este eficiența, dar ne uităm și la puterea evidenței științifice și vedem și cât de mare este costul, cât de ușoară este scalabilitatea. În acest moment, avem 15 intervenții ierarhizate, dar vom merge spre 200, cu o descriere a intervenției, unde ți se explică despre ce este vorba (definiție, descriere) și care sunt punctajele obținute la un număr de indicatori. Metodologia este foarte transparentă și oricine o poate urmări“, a explicat fondatorul platformei.

“Classroom design – ce ar fi să organizăm clase altfel decât la noi? Dar are sens să băgăm bani în firme de mobilă sau în utilarea claselor cu tablete? Are sens, dar nu atât de mult precum crede lumea – alte intervenții sunt mai eficiente (și mai ieftine). Lista asta îți ghidează intervenția. Ești directorul unei școli și cineva îți face o donație de 100.000 de euro, numai să faci ceva cu impact. În ce bagi banii? Cumperi computere? Asta are impact mediu. Dar pentru ca să obții cel mai mare impact îmbunătățești sistemele de feedback“, a continuat Iliescu.

Care sunt măsurile cu cel mai mare impact la clasă și cum poți investi în Feedback?

Dragoș Iliescu a declarat, pentru Edupedu.ro că “feedbackul este de departe intervenția cu cel mai mare impact, cu cea mai mare scalabilitate și cel mai mic cost”.

“Nu există nici un alt lucru pe care să îl poți face față de un copil, și care să aibă eficiență mai mare, decât să îi spui ce a făcut bine, unde a greșit și ce are de făcut pe viitor ca să obțină rezultatul dorit și ca să nu repete aceleași greșeli. Feedbackul are scalabilitate foarte bună, pentru că aproape cu aceeași resursă cu care dai feedeback unui copil, dai de fapt feedback întregii clase. Costul pe care îl implică feedbackul este pentru a imagina o metodologie de a da feedback și pentru a forma profesorul să dea feedback“, a explicat acesta.

“Avem super dovezi că feedbackul bate orice altă intervenție. Orice temă pentru acasă, orice lucrare, orice teză, dacă este însoțită de feedback, are mult mai mult sens pentru performanța viitoare. Dacă îi spui copilului doar că a luat 3, nu îi spui nimic. A doua zi ia tot 3, dacă îi dai același test, pentru că el a primit nota fără explicații, fără să știe ce a greșit și ce are de făcut ca să nu mai facă aceleași greșeli”, a continuat Iliescu.

“Feedbackul corectează. Nu există copil care vrea să facă rău. Dar ajută-l să facă bine”, a atras atenția expertul în psihometrie.

Ce este metacogniția și de ce are un impact semnificativ asupra învățării?

Feedbackul este urmat, ca impact, de metacogniție. “Metacogniția este gânditul despre gândit. Este o competență a copilului care se formează, nu este înnăscută, și care vorbește despre capacitatea copilului de a se gândi la felul în care învață. Un copil cu metacogniție are self reflection (auto-reflecție), din care rezultă self knowledge (cunoașterea de sine), și are self regulation (autoreglare)”., a explicat Dragoș Iliescu, pentru Edupedu.ro.

“Deci mă gândesc: oare învăț eficient când învăț o poezie de unul singur? De ce nu am reușit să o învăț, deși am stat atâta timp cu ochii pe ea? Nu, învăț mai eficient când învăț cu alții. Ce ar fi să îi chem, atunci, pe prietenii mei să vină cu mine și să învățăm împreună? Gândurile astea și acțiunea țin de faptul că mă cunosc, că mă gândesc frecvent la ce fac bine și la ce greșesc. Autoreglarea este parte din metacogniție, pentru că atunci când simt că mă plictisesc, de exemplu, mă motivez suplimentar prin alte pârghii, punând matematica deoparte pentru jumătate de oră și revenind după ce mă odihnesc sau făcând ceva ce este eficient pentru mine”, a afirmat psihologul.

Acesta a punctat că, “pe lângă aceste intervenții, classroom design-ul nu pare atât de eficient. Ce fac? Dau bani unei companii care să îmi remobileze clasele sau pentru alte măsuri care dezvoltă capacitățile cognitive, pentru a le dezvolta copiilor creierul și felul în care gândesc? Aici este o bază de date în care ai și informațiile din spate”.

În zona școlilor private, există inițiative cu erori grosolane aplicate la clasă, dacă le evaluăm prin această grilă?

“Văd greșeli masive întâmplându-se zi de zi, de multe ori și în școlile private. Sigur, pentru o școală privată care rezistă în piață de mulți ani am putea argumenta că succesul vorbește de la sine, căci business-ul este neiertător. Însă nu e chiar așa. În business, dacă nu îți iese, te nenorocești cel mult pe tine. Dar când faci o școală, indicatorul de reușită nu este simplul fapt că părinții îți dau bani, indicator de succes nu este profitul. Și atunci ai școli care fac tâmpenii incredibile, dar care sunt în business. Calitatea educației este indicatorul la care ar trebui să ne uităm”, a atras atenția Dragoș Iliescu.

“Văd mulți oameni care fac management educațional, dar care nu au background educațional. Eu mă aștept la mai multe rateuri decât în orice altă zonă. Și știu că avem foarte multe rateuri acolo”, a punctat Iliescu.

La ce să se uite un părinte, atunci când caută o școală pentru copilul său?

“Unui părinte în situația asta îi dau sfatul să facă același lucru pe care l-am făcut eu, când am căutat pentru fiul meu o altă școală. În școlile de stat se face cam același lucru (sigur, mai bine sau mai puțin bine). Dar în școlile private este o foarte mare variabilitate. O posibilitate este să iei lista asta, să alegi cele mai influente intervenții și să întrebi:

• Dar voi cum dați feedback?
• Dar cum predați metacogniția?

O să găsești mulți oameni în școală care te vor întreba: ce e aia metacogniție? Atunci știi, nu ai ce căuta acolo”, a explicat, pentru Edupedu.ro, Dragoș Iliescu.

Directorul Școlii Doctorale de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București a avertizat că “o școală care înțelege că metacogniția este mai importantă decât social și emotional skills, care îți spune că și acestea sunt importante – dar impactul lor pe învățare este mai mic decât al metacogniției, este pe drumul cel bun. Metacogniția e mai importantă decât social și emotional skills, dar despre ele se vorbește atât de mult! Și apoi, nu doar să o abordeze prin cursuri directe, ci să infuzeze această abordare critică în toate cursurile”.

“Și emotional skills apar și la istorie. De exemplu: cum se simțea Napoleon când… ? La fel ca gândirea critică, ele sunt competențe transversale. Cum să le predai ca materie unică?“, a continuat Iliescu.

Psihologul a precozat că “metacogniția te învață cum să te înveți. Să ai capacitatea să te analizezi, sa vezi de ce nu înveți bine și să îți reglezi tirul. Metacogniția este o competență, nu este numai despre actul efectiv de învățare”.

Sursa informațiilor sunt cercetările publicate de John Hattie [expert în științe ale educației, cunoscut pentru cercetările și statisticile făcute asupra impactului pe care îl au la nivelul elevului diferite metode de predare și învățare, reunite în volumul “Învățarea vizibilă” – n.red.]. Lucrarea cea mai cunoscută a acestuia, “Visible learning”, a fost tradusă și în limba română, însă nu complet.

“În versiunea engleză, cartea are o anexă, care are indici meta-analitici (care reies din meta-analiză) și, practic, chiar John Hattie personal mi-a dat ideea asta. Ce am făcut noi a fost să mergem pe lista lui John Hattie și să facem accesibile publicului din România cele mai eficiente intervenții în educație”, a explicat pentru Edupedu.ro psihologul Dragoș Iliescu.

Exemple de măsuri educaționale eficiente, dar greu scalabile

“Avem mai multe inițiative acum de coding, care a devenit hit. Să-i înveți pe copii să codeze este o intervenție fundamental nescalabilă. Avem un ONG care învață 1.000 de copii să codeze. Dar codingul se învață 1 la 1, cu feedback constant și direct. Câți bani îți trebuie pentru a scala această intervenție la 3 milioane de copii? Nu ai cum să automatizezi așa ceva”, a afirmat Iliescu.

Acesta a atras, însă, atenția că “sunt multe alte intervenții ușor scalabizabile. Dacă am face evaluările naționale să se bazeze pe un sistem care să dea feedback direct copiilor, cu ce au făcut bine, care sunt întrebările la care au greșit, cum se rezolvă corect exercițiile acelea și ce trebuie să facă pe viitor ca să nu repete aceleași greșeli, asta ar fi o intervenție cu impact maxim și costuri minime. Investești o dată într-o soluție IT care te ajută apoi să scalezi intervenția la întreaga populație școlară”.

“Toate intervențiile care sunt gândite pentru profesori sunt mai ușor scalabile: nu adresezi 3 milioane de copii, ci doar zeci sau sute de mii de profesori”, a continuat psihologul.

Fondatorul BRIO a explicat pentru Edupedu.ro că “scalabilitatea este importantă nu când vorbești despre grupul tău de 20 de copii. Ci atunci când ai în vedere extinderea aplicării măsurii care se dovedește a avea efect. Dacă ai stabilit că o intervenție are succes într-o clasă, pasul următor este să o scalezi la nivelul întregii școli. Și apoi să te gândești dacă poți să diseminezi această cunoaștere la nivelul întregii țări, că țara întreagă suferă, nu doar clasa mea”.

“Eu sunt cătrănit când văd finanțatori care investesc în câte un ONG să testeze eficiența unei intervenții, care chiar dacă ar fi super-eficientă, ar fi nescalabilă. Evident ca va avea impact asupra celor 200 de copii din școala respectivă. Dar are vreo șansă să schimbe țara asta? Nu – și atunci de ce arunci banii în acea direcție?”, a declarat Dragoș Iliescu, pentru Edupedu.ro.

“Noi nu spunem: intervenția asta este o prostie! Dar pentru oamenii care vor să citească cifrele, ele îi pot ajuta să nu facă erori masive, investind în lucruri care nu au șanse să aibă efecte”, a precizat acesta.

Iliescu a declarat că baza de date vine în ajutorul profesorilor și al părinților. “Am dubii că policy-makers vor fi interesați, pentru că ei de obicei își cheamă experții, care le explică ce e bine și ce nu – nu caută ei înșiși prin baze de date. Dar de acum înainte, având resursa aceasta la îndemână, chiar și pentru policy-makers va fi ușor să verifice dacă consilierea primită cadrează cu datele științei sau nu”, a afirmat Dragoș Iliescu.