Doi profesori de la London School of Economics (LSE) se alătură vocilor care insistă că testarea aleatorie a populației, pe un eșantion reprezentativ și indiferent de existența simptomelor, este sențială în combaterea pandemiei de coronavirus. Într-un amplu studiu referitor la Covid-19, consultat de EduPedu.ro, profesorii de economie Paolo Surico și Andrea Galeotti, argumentează de ce asimptomaticii joacă un rol-cheie atât în răspândirea infecțiilor, cât și în dezvoltarea de politici și măsuri pentru combaterea epidemiei și chiar pentru protejarea economiei.
Este citat, în raportul celor doi profesori de la LSE (împărțit pe capitole aici), un articol din revista Science, potrivit căruia “estimăm că 86% dintre toate infecțiile nu au fost documentate, înainte de aplicarea restricțiilor de călătorie (din China – n.red.) din 23 ianuarie 2020. Per persoană, rata de transmisie a infecțiilor nedocumentate a fost de 55% dintre infecțiile documentate, dar, dat fiind numărul lor mai mare, infecțiile nedocumentate au fost sursa de infecție pentru 79% dintre cazurile documentate”.
Această perspectivă, arată studiul LSE, are o serie de consecințe:
1. “Veste bună”: estimările existente referitoare la numărul de decese raportat la cazuri pot fi supraestimări
2. “Veste bună”: un anumit nivel de imunitate există deja în sistem
3. “Veste proastă”: Se pare că, în momentul când au început să fie luate măsuri în Europa și SUA, virusul era deja larg răspândit. Estimările rezultate din simulari, referitoare la măsura în care acțiunile de suprimare vor aplatiza curba pe termen scurt ar putea fi prea optimiste
Rezultatul este că, în fața epidemiei, oamenii dezvoltă acum politici de acțiune bazate pe dovezi și informații profund incomplete.
De aceea, autorii fac “o propunere simplă”: testarea aleatorie, analiza și supravegherea statistică a populației. O astfel de măsură, spun ei, oferă date corecte și permite analize statistice extinse care pot salva multe vieți. Un obiectiv principal, aici, este prevenirea unui al doilea vârf de infecții și aplatizarea curbei care ar putea apărea din nou în toamna acestui an.
Propunerea profesorilor de la LSE urmează trei pași:
1. Testarea unui eșantion reprezentativ din populație, independent de prezența simptomelor, cu înregistrarea caracteristicilor sociale, economice, demografice și de locație ale gospodăriilor
2. Folosirea unor metode statistice standard pentru a stabili care dintre aceste caracteristici pot prezice cel mai bine dacă cineva e infectat sau nu, la nivel de populație
3. Dezvoltarea de strategii de supraveghere bazate pe informația rezultată la punctul 2, precum distanțarea socială pentru grupuri bine delimitate, trasarea contactelor la nivel național.
Studiul îl citează pe Marcel Slaathe, epidemiolog la Institutul Federal de Tehnologie din Lausanne, potrivit căruia “în acest moment, 100% dintre națiunile care au reușit să țină situația sub control au făcut acest lucru pe baza testărilor, trasarea contactelor, izolare și carantină”.
Studiul argumentează că măsurile luate de guverne pentru aplatizarea curbei epidemiei, precum cele de distanțare socială și izolare, funcționează pe termen scurt. Acest timp limitat, spun autorii, trebuie folosit inclusiv pentru “testarea unui eșantion reprezentativ de populație, pentru colectarea unor informații de încredere despre prevalența Covid-19, analiza statistică extinsă în interiorul țărilor aflate în faze diferite, dezvoltarea de strategii de supraveghere pe baza acestor informații de încredere”.
Autorii studiului pun problema:
După ce este aplatizată actuala curbă, cum pot fi relaxate măsurile de distanțare socială, relaxare vitală social și economic, fără o nouă creștere a infecțiilor?
Răspunsul lor: o singură opțiune există – identificarea rapidă a celor infectați, izolarea lor și trasarea contactelor până la sursă. Pentru aceasta, e nevoie de o abordare în trei pași:
1. Creșterea treptată a numărului de teste disponibile
2. Dezvoltarea unor simulări pentru a stabili o strategie optimă de testare
3. Stratificarea testelor la nivelul întregii populații, pentru identificarea caracteristicilor-cheie, ce pot fi observate, ale modului cum se răspândesc infecțiile
Controlul sporit asupra răspândirii epidemiei și asupra măsurilor de prevenție influențează perturbările la nivel de furnizor și consumator în economie. Iar efectele generale asupra economiei, în absența unor instrumente de control, riscă să intre într-o fază ciclică:
1. Perturbările la nivel de furnizori și numărul potențial mare de victime generează nesiguranță și panică pentru gospodării și afaceri.
2. Nesiguranța crescută și panica duc la o scădere a consumului și investițiilor
3. Scăderea masivă a cererii (consumului) taie fluxul de bani pentru companii și cauzează falimentul unora
4. Concedierile și falimentul unor firme generează creșterea șomajului
5. Veniturile din muncă scad semnificativ și cresc împrumuturile neperformante, ceea ce slăbește cerea și sporește și mai mult nesiguranța – se revine la punctul 2 pentru un nou ciclu.
Aceste efecte, estimează studiul citat, pot fi foarte ample, dar nu sunt lipsite de precedent, la nivel istoric. Iar un cost macroeconomic major este asociat stragtegiei de suprimare adoptate pentru soluționarea actualei crize de sănătate.
Ștefan Lefter
R.P.
Raluca Pantazi
Remus Pricopie
Daniel Funeriu
Sorin Semeniuc
1 comment