Tendințele care transformă Educația, identificate de Comisia Europeană. A învăța să înveți devine cea mai importantă aptitudine

Educația se schimbă, iar tendințele mondiale arată o personalizare și o continuitate a învățării, precum și importanța crucială a alfabetizării digitale, potrivit unei publicații a Comisiei Europene. Documentul analizează 10 tendințe prin care educația se va transforma.

Analiza intitulată “10 trends transforming education as we know it” este realizată de Centrul European de Strategie Politică (European Political Strategy Centre – EPSC), un think tank al Comisiei Europene aflat în subordinea directă a președintelui Comisiei.

Primele 5 tendințe mondiale în educație:

1. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine

Educaţia preşcolară dezvoltă abilităţile cognitive, psihologice şi sociale. Impactul educaţional al grădiniţei este deja evident la vârsta adolescenţei: tinerii de 15 ani care au urmat în copilărie grădinița timp de un an sau mai mult au obţinut rezultate mai bune la PISA decât cei care nu au acest an.

Educaţia timpurie are şi alte beneficii sociale: creşte predispoziţia către un stil de viaţă sănătos, micşorează rata criminalităţii şi reduce costurile sociale generale ale sărăciei şi inegalităţii. Favorizează câştigurile viitoare: educaţia “full time” de la creşă şi programele de grădiniţă de la naştere până la împlinirea vârstei de 5 ani au fost corelate cu creşteri viitoare ale câştigurilor cu până la 26% pentru copiii care provin din familii cu venituri mici.

Educaţia timpurie poate scădea inegalităţile prin faptul că le dă posibilitatea mamelor să revină la serviciu, să muncească şi să îşi sprijine bugetul familiei cu un al doilea venit. În majoritatea ţărilor, participarea femeilor la piaţa muncii este clar legată de vârsta copiilor lor. În Europa, 20% dintre femei declară ca principalul motiv pentru care nu muncesc ar fi responsabilităţile familiale – în special că nu au în grija cui să lase copiii, mai ales când aceștia sunt mici, potrivit unui studiu al Comisiei Europene.

Investiţia în educaţia preşcolară este una dintre acele politici rare care sunt în acelaşi timp corecte din punct de vedere social şi eficiente din punct de vedere economic. Dar asta doar dacă educaţia oferită este una de calitate, notează documentul citat.

2. Absolvirea şcolii nu este sfârşitul învăţării – a învăţa să înveţi este cea mai importantă aptitudine dintre toate

Cei mai mulţi copii care intră acum la şcoală cel mai probabil vor avea la maturitate joburi care încă nu există. Oamenii schimbă locurile de muncă – şi chiar profesiile – mult mai des decât cu o generaţie în urmă. Angajatul european mediu a ajuns de la o meserie şi un job pe viaţă la mai mult de 10 locuri de muncă într-o carieră.

Într-o societate aflată în îmbătrânire, cu o forţă de muncă din ce în ce mai redusă, europenii vor fi nevoiţi să lucreze până la vârste mai înaintate. Asta înseamnă că cei care au peste 40 de ani vor avea nevoie de foarte multe oportunităţi pentru reînnoirea aptitudinilor şi calificărilor.

Mai puţin de 11% dintre europenii cu vârste între 25 şi 64 de ani participă la programe de învăţare de-a lungul vieţii. În România, procentul e cel mai mic, doar 0,9%. În medie, în Uniune, doar 6% din lucrătorii cu vârste între 55 şi 64 de ani participă la cursuri de formare.

Cererea pentru competențe este într-o continuă evoluție. Investiția în învățarea pe parcursul vieții, inclusiv prin mai multe cursuri la locul de muncă, este cea mai bună promisiune pentru a maximiza angajabilitatea în viitor. Angajatorii sunt deja cei mai mari contributori la educația adulţilor, fiind responsabili pentru 50 la sută din toate cheltuielile în acest domeniu. Inovația la locul de muncă este cheia prin care noile aptitudini pot fi învățate şi dobândite. Instituțiile de învățământ trebuie de asemenea să predea avantajele învățării continue și să fie mult mai atractive mai deschise, mai incluzive, să găsească căi prin care să aducă oamenii aflați în diferite faze ale vieții lor profesionale înapoi spre educație.

Studiu de caz: O echipă de design de la Universitatea Stanford a lucrat cu sute de studenți și administratori ca să afle și să găsească răspunsuri despre cum poate fi reinventată educația superioară. Ca să rezolve această potențială disfuncționalitate creată de învățarea online și să răspundă astfel nevoilor în schimbare și așteptărilor viitorilor angajați și studenți. Viziunea lor asupra universității viitorului a constat în următoarele:

Universitatea în buclă: în locul limitării accesului către un parcurs academic în tinerețe, să ofere oportunități adulților pentru a se reîntoarce la cursuri și a avea „cariere pivot” prin care să se reconecteze cu comunitatea.

Educaţie pe ritmul fiecăruia: în loc să existe facultăţi standard de trei-patru ani, structurate pe semestre și bazate în special pe cursuri, să ofere stagii de învățare interactivă de diferite dimensiuni temporale, bazate pe nevoile studenților.

Învățare cu un scop: studenții vor fi rugați să înceapă o misiune, nu o obligație atunci când încep studiile. De exemplu, în loc să spună că studiază biologie un student ar trebui să spună că studiază biologia pentru a vindeca cancerul sau dependența de droguri. Bazându-se pe aceste lucruri facultăţile și studenții ar ataca provocări sociale.

Hub-uri de competență: în loc să separe departamentele academice și predarea să fie bazată pe discipline, universitățile ar putea crea competențe multidisciplinare amestecate într-o singură facultate, cercetători și studenți la un loc în clase. La terminarea cursurilor, absolvenții ar primi un fel de diplomă de aptitudini care ar rezuma capacitățile lor, talentele, abilitățile de a învăța și de a lucra pe proiecte și în echipă, abilități care ar putea fi folositoare potențialilor angajatori mai degrabă decât o foaie matricolă.

3. Digitalizarea este noua alfabetizare

Aptitudinile digitale devin componente de bază ale alfabetizării, iar tinerii sunt avantajați de acest lucru. Astăzi, 93% dintre locurile de muncă din Europa au „atașate” computere de tip desktop și aproape că nu există job care să nu aibă printre cerințe cel puțin competențe digitale de bază.

Pentru a ilustra asta, în 2016 jumătate dintre muncitori în construcții din Europa aveau nevoie de competențe digitale de bază ca să-și facă munca, potrivit studiului Comisiei Europene „ICT for Work: Digital Skills in the Workplace”.

Pentru prima dată în istorie, tinerii sunt mult mai buni în privința unei anumite aptitudini față de adulți. Iar acest lucru poate avea implicații profunde pentru piețele muncii, piețe care sunt în continuare bazate în mare parte pe vechime și experiență.

Accesul inegal la competențele digitale și tehnologie adesea se suprapune cu fisurile cunoscute ale sistemului de protecție socială. Și odată cu extinderea e guvernării, a cumpărăturilor online, a internet banking-ului și a mobilității smart, lipsa competențelor de bază digitale poate izola indivizii nu nu mai în afara locurilor de muncă, dar de asemenea și în afara societății.

Așa cum a socoti și a ști alfabetul sunt aptitudini fundamentale pentru fiecare cetățean, indiferent de profesia sa, așa sunt și competențele digitale. Vor deveni necesare pentru a avea succes în societatea din prezent și pe piața muncii unde conectivitatea ubicuă este noul normal.

Studiu de caz: Nativii digitali din Polonia

Ca parte din strategia digitală a Poloniei, această țară a alocat 170 milioane de euro până în 2020 pentru a dezvolta și promova aptitudinile digitale ale tuturor polonezilor, de toate vârstele. Strategia vrea să ajungă la oameni aflați în risc de excluziune digitală, adică persoane cu vârsta de peste 50 de ani, din zonele rurale sau cu dizabilități. Asta în timp ce susține elevii și studenții talentați în domeniul tehnologiei, programatori, prin programul e-Pionier care organizează competiții de dezvoltare a soluțiilor inovative care aduc valoare pentru societate sau politici publice. În plus, toți elevii începând cu primul an al educației primare au deja lecții de programare obligatorii incluse în programa, în timp ce toate școlile din Polonia au fost conectate la internet de bandă largă până la finalul anului 2018.

Polonia are al patrulea cel mai mare nivel de absolvenți de științe din Uniunea Europeană și o forță de muncă care este pregătită digital, sau altfel spus este în stare să facă față joburilor cu cerințe digitale. Sectorul IT din Polonia a crescut foarte repede în ultimii ani, iar disponibilitatea profesioniștilor calificați a atras foarte multe companii multinaționale din zona IT-ului. Estimările arată că Polonia și-ar putea crește valoarea adăugată a economiei sale cu 13-22% datorită digitalizării, așa că investiția în aptitudinile digitale ale populației este o alegere foarte inteligentă pentru viitor.

4. Oamenii nu sunt singurii care învață

Avansul tehnologiei face posibilă o revoluția a inteligenței artificiale în care mașinile pot învăța și pot asimila sarcini din ce în ce mai complexe.

Pe măsură ce oamenii vor fi tot mai des nevoiți să concureze cu roboții – și nu vor mai exista astfel de competiții pe sarcini de rutină și locuri de muncă slab calificate – sistemele de educație trebuie să se reinventeze și să se uite la aptitudinile și competențele care au marcat succesul speciei umane încă de la început: creativitatea, rezolvarea problemelor, negocierea, adaptabilitatea, gândirea critică, munca în echipă, empatia și emoțiile și comunicarea interculturală.

Studiu de caz: Tehnologiile moderne devin ubicue în domenii tradiționale

Dispozitivele inteligente cum ar fi roboții și dronele pot ajuta fermierii să reducă pierderile în agricultură provocate de dăunători și boli, asta în timp ce scad folosirea chimicalelor mulțumită unei mai precise identificări a acestor „dușmani ai recoltelor”, ducând la o aplicare mai precisă a pestcidelor sau ierbicidelor. Cercetătorii prognozează că dronele pe care există camere speciale multi-spectrale ar putea decola în fiecare dimineață, înainte ca fermierii să se trezească, pentru a identifica problemele de pe câmp pe care apoi agricultorul să le rezolve imediat. În mod similar, dispozitivele de purtat, cum sunt brățările sau ceasurile inteligente care urmăresc sănătatea umană sau mișcările de la sală, sunt deja folosite pentru a monitoriza fertilitatea vacilor și a detecta din timp semnalele unei eventuale afecțiuni, alertând fermierul direct pe telefonul sau mobil. Pe măsură ce aceste tehnologii se dezvoltă, vor îmbogăți și rolul fermierului, dar vor cere și noi aptitudini, printre care și competențele digitale.

5. De la standardizare la customizare

De la educația în masă din era industrială, către o educație individualizată, personalizată și către căi de învățare digitale, aceasta este a cincea tendință identificată de specialiștii Comisiei Europene. Era industrială cerea foarte mulți muncitori cu un nivel de calificare mediu care să poată deprinde competențele standard în sistemele de educație standard. Dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere a dus la creșterea ponderii ocupațiilor cu aptitudini foarte dezvoltate și la scăderea celei de joburi cu specializări de nivel mediu.

Economiile moderne sunt construite din ce în ce mai mult în jurul capitalului uman, în locul industriilor, așa că este nevoie mult mai mare de maximizarea potențialului fiecăruia. O singură măsură care să încapă pe toată lumea este o strategie care probabil nu va funcționa în acest nou mediu. Învățarea individualizată poate ajuta elevii, studenții și mai apoi muncitorii să-și dezvolte talentele înnăscute și capacitatea de a le pune în aplicare.

Personalizarea învățării cere însă o schimbare majoră în organizarea și livrarea educației la locul de muncă. Până acum, costul foarte mare era considerat un obstacol insurmontabil pentru a duce astfel de abordări la o scară mai mare. Asta ar fi însemnat, pentru companii, să angajeze un număr semnificativ de profesori și de traineri. Datorită dezvoltării noilor tehnologii nu mai e cazul. Învățarea poate fi transformată într-o experiență personalizată, unde indivizii rezolvă probleme în felul lor, asimilând cunoștințe și competențe în felul lor, amplificând astfel rezultatele nu numai pentru cei mai talentați elevi, dar ajutând astfel și pe cei care de obicei rămâneau în urmă, să crească mai repede.

Studiu de caz – Învățarea personalizată în clasă folosind analiza datelor: cazul Singapore

Cu o medie a elevilor într-o clasă primară de 40 de persoane, învățătorii au avut probleme reale în a personaliza învățarea pentru fiecare elev. Guvernul din Singapore testează folosirea tehnologiilor pentru a îmbogăți experiența de învățare și a stimula calitatea predării astfel încât fiecare să-și atingă potențialul maxim. Un rol cheie îl are învățarea personalizată folosind analiza, în care datele referitoare la elevi – prezența la școală, rezultatele testelor, participarea la ore, ca și autoevaluările și evaluările profesorilor – sunt adunate și combinate pentru a arăta care sunt problemele cruciale pe care elevii le au în învățare. Scopul este să ajute profesorii să construiască programe pedagogice mult mai bune, să-i facă pe elevi să participe la învățare, să țintească elevii aflați în risc, prin intervenții personalizate, și să evalueze factorii care afectează terminarea studiilor și rata de succes a absolvenților.

Foto: Pexels.com