Rolul temelor de vacanță este de consolidare a cunoștințelor și de prevenire a pierderilor, “nu de învățare de conținuturi noi”. “Ele nu ar trebui să fie văzute ca un transfer de responsabilitate de la învățător la părinte”, atrage atenția cercetătorul Dacian Dolean. Expert în științele educației, specializat în dezvoltarea alfabetizării timpurii, acesta a vorbit în premieră, pentru Edupedu.ro, despre rezultatele a două studii “în care am măsurat efectul vacanței de vară asupra elevilor care trec din clasa 1 în clasa a 2-a, deoarece aceasta este o perioada sensibilă, în care pot apărea pierderi de cunoștințe și deprinderi”.
La citire, “am măsurat efectul exercițiilor efectuate în caietele de vacanță. Am putut estima acest efect pentru că unii elevi nu au efectuat nicio temă, iar alții au rezolvat mai multe exerciții la citire (având în vedere că acestea au fost opționale). Rezultatele ne-au arătat că aceste teme nu au avut un efect semnificativ. Trebuie înțeles însă că efectele genelor și ale mediului de acasă sunt foarte mari, de aceea câteva sarcini din culegeri date la toți elevii nu vor rezolvă problema. Unii elevi au nevoie de activități remediale intensive pentru a compensa efectele negative ale interacțiunii dintre gene și mediu, iar alți elevi nu beneficiază deloc de temele alocate pe parcursul verii, în schimb pot beneficia mai mult de experiențele inedite oferite de vacanțele petrecute cu părinții sau taberele școlare”, spune pentru Edupedu.ro Dacian Dolean, expert în științele educației, afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România.
“Un aspect interesant însă pe care l-am observat aici a fost interacțiunea dintre volumul paginilor citite raportate de elevi și evoluția vocabularului pe parcursul verii. Rezultatele ne-au sugerat că o activitate benefică pe parcursul verii o reprezintă citirea de cărți potrivite vârstei, această activitate având potențialul de a avea efecte de transfer asupra dezvoltării vocabularului elevilor. Asta înseamnă că elevii nu doar își îmbogățesc vocabularul cu cuvintele întâlnite în text, dar aceste efecte pot fi transferate la cuvinte de vocabular care probabil nu au fost prezentate explicit în textele citite”, precizează acesta.
Cercetătorul atrage atenția că, “în schimb, am observat o ușoară tendință de diminuare a abilităților la matematică la această vârstă. Rezultatele ne-au sugerat că cele 3 luni de vacanță de vară pot avea un efect negativ asupra cunoștințelor și deprinderilor de calcul matematic, iar tema pentru vacanță poate avea un efect benefic prin a stopa declinul pe parcursul verii. Nu îmi este clar de câte exerciții este nevoie, pentru asta avem nevoie de studii foarte bine implementate. Dar se pare că un număr mic de exerciții de matematică pe parcursul verii ar putea avea rezultate benefice. Aici nu mă refer la o temă de vară rezolvată într-o zi-două, ci la câteva exerciții a căror rezolvare ar lua maxim 10 minute zilnic, efectuate de 2-4 ori pe săptămână”.
Amintim că Edupedu.ro a prezentat în urmă cu doi ani rezultatele preliminare ale primului studiu experimental referitor la utilitatea temei pentru acasă, implementat în România. Acest studiu a fost evaluat și publicat într-un jurnal internațional din domeniul Științelor Educației, The Journal of Experimental Education. Am discutat despre rezultatele acestei cercetări cu autorul studiului, Dacian Dolean, cercetător principal la Universitatea Babeș-Bolyai.
Care a fost obiectivul studiului?
“În acest studiu am urmărit măsura în care modificarea volumului temelor pentru acasă poate duce la creșteri substanțiale ale performanței școlare a elevilor din învățământul primar. Mai precis, am dorit să testăm dacă este justificată alocarea unui volum mare de teme pentru acasă sau dacă este justificată limitarea volumului temelor pentru acasă, în special la elevii din învățământul primar”, explică Dolean.
Rep.: Cum ați decis derularea unei asemenea cercetări, care analizează un subiect la prima vedere evident: temele pentru acasă ajută elevii, par să spună toți cei care au trecut prin școală?
Dacian Dolean: Poate că multora li se pare absolut natural ca temele pentru acasă să joace un rol esențial în dezvoltarea școlară a elevilor, însă rolul lor nu este deloc clar. Problematica utilității alocării temei pentru acasă elevilor este una dintre cele mai dezbătute subiecte din domeniul științelor educației. Profesorii, părinții și cercetătorii au dezbătut această problemă de peste 100 de ani, primul articol pe acest subiect apărând în anul 1908. În ultimii ani, însă, au apărut o serie de studii care au arătat că nu există o corelație între tema pentru acasă alocată în învățământul primar și performanțele școlare ale elevilor.
Deși studiile existente au avut numeroase limitări metodologice, ideea că tema pentru acasă nu are efect în învățământul primar a devenit foarte populară și în multe zone din lume (mai ales SUA) s-au adoptat politici ce interzic alocarea temei pentru acasă elevilor din învățământul primar. La noi în țară a fost dat ordinul de ministru 5893/2016 care limitează timpul pe care elevii să îl petreacă efectuând tema pentru acasă. Cu toate acestea, aceste decizii de limitare sau interzicere a temei pentru acasă nu sunt susținute empiric, de aceea este nevoie de cercetări de bună calitate pentru a ghida politicile educaționale.
Rep.: Cum ați testat dacă tema pentru acasă are efect?
Dacian Dolean: Cel mai convingător mod de a testa efectul volumului temei pentru acasă este realizarea unui studiu experimental, în care elevii primesc teme diferite, pentru o perioadă limitată de timp. În studiul nostru am avut 440 de elevi de clasa a 2-a din 6 școli (17 clase), care au participat la acest experiment. Elevii din fiecare clasă au fost împărțiți aleatoriu în 3 grupe diferite. O grupă a primit mai multă temă la matematică (dar mai puțină la scriere), o altă grupă a primit mai multă temă la scriere (dar mai puțină la matematică), iar o altă grupă a primit un volum moderat / echilibrat de teme atât la scriere, cât și la matematică. Un asemenea design ne-a permis să eliminăm efectul profesorului ca potențială variabilă confundată. Acest experiment a durat aproximativ 6 săptămâni, iar elevii au fost testați cu 2 zile înaintea demarării experimentului, 2 zile după ce s-a finalizat și 4 luni mai târziu.
Rep.: Ce au arătat rezultatele? Are impact asupra performanței elevilor cantitatea de teme pentru acasă?
Dacian Dolean: Rezultatele ne-au arătat că la scriere (învățarea ortogramelor și a punctuației), tema pentru acasă a avut un efect mic dar semnificativ (aproximativ 0.3 dintr-o abatere standard), iar efectul s-a menținut 4 luni mai târziu. La matematică (fluența înmulțirii) rezultatul a fost nesemnificativ (însă trebuie înțeles aici că fluența înmulțirii este legată și de viteza de procesare a informației, care este determinată ereditar în proporție de peste 50%). Comparativ, creșterea performanței elevilor în aceste 6 săptămâni a fost foarte mare (între aproximativ 1.5 și 2 abateri standard), ceea ce ne indică faptul că performanța elevilor a crescut substanțial în această perioadă, dar doar un procent mic a fost explicat de variațiile în volumul temei pentru acasă. Rezultatele ne-au sugerat că experiența școlară a elevilor a avut probabil un impact foarte mare asupra lor, datorită eficienței profesorilor de la clasă.
Aceste rezultate poate nu par foarte mari pentru publicul din România, însă sunt foarte importante pentru comunitatea științifică internațională, având în vedere că este extrem de greu să obții efecte semnificative în studii experimentale care folosesc distribuție aleatorie. În plus, este foarte greu să obții efecte care să fie susținute pe o perioadă mai lungă de timp (așa cum am obținut noi). E important de menționat că este primul studiu riguros care trece printr-un proces de evaluare colegială și publicat într-un jurnal important la nivel internațional care demonstrează empiric faptul că tema pentru acasă poate avea efect asupra performanței elevilor, în anumite circumstanțe.
Rep.: Ați clasificat într-un fel temele primite de copii? Ați observat variații legate de tipul temelor primite?
Dacian Dolean: Da, temele primite la matematică au urmărit exersarea unor noțiuni proaspăt învățate în clasă (tabla înmulțirii) și au vizat repetarea automatizată a unor calcule matematice (ex. adunarea repetată), fără să solicite elevilor aplicații ale cunoștințelor (ex. probleme). În această situație, performanța elevilor care au avut de rezolvat timp de 20 de zile 94 de adunări repetate și 239 de înmulțiri (adică în medie 17 exerciții zilnice) a fost echivalentă cu performanța elevilor care au avut de repetat 371 de adunări repetate și 956 de înmulțiri (adică în medie 68 exerciții zilnice).
Acest lucru ne sugerează că situațiile în care elevii primesc teme pentru acasă în care trebuie să rezolve pagini întregi de exerciții nu sunt benefice elevilor și probabil nu vor duce la efectul scontat (ci mai degrabă riscă să ducă la o epuizare inutilă a copiilor).
În schimb, temele primite la scriere le-au solicitat elevilor să aplice noile cunoștințe învățate în clasă (ex. regula de folosire a unor ortograme, cum ar fi s-a/sa, l-a/la) în propoziții diferite. Acest tip de temă pentru acasă probabil a avut efect semnificativ din cauza caracterului aplicativ. Aceasta este însă doar o ipoteză, pe care nu am verificat-o empiric.
Rep.: Ați testat ce se întâmplă cu elevii care nu primesc teme pentru acasă? Este de dorit o școală care promite zero teme pentru copii? Care este volumul optim de temă pentru acasă?
Dacian Dolean: În studiul nostru, toți elevii au primit o foaie (față-verso) cu teme pentru acasă, însă conținutul a fost diferit, în funcție de grupa în care au fost distribuiți. Deci, nu am testat efectul lipsei totale a temei pentru acasă, însă rezultatele ne-au arătat că e posibil ca absența totală a temei pentru acasă să dăuneze elevilor care stau la școală până la ora 12:00. Cu toate acestea, efectul grupei care a avut un volum mediu de temă pentru acasă la scriere (în medie 18 erori de punctuație și 8 exerciții de ortografie zilnice) nu a fost diferit de efectul grupei care a avut un volum mare a temei pentru acasă la scriere (în medie 36 erori de punctuație și 16 exerciții de ortografie zilnice).
Acest lucru ne sugerează că supradimensionarea temei pentru acasă la scriere, în general, nu are efecte pozitive pentru toți elevii (ca grup). Evident, este posibil ca unii elevi să aibă nevoie de mai multe exerciții, dar aceste cazuri trebuie tratate individual, nu colectiv.
Ce am mai găsit interesant în acest studiu a fost că timpul mediu optim petrecut de elevi cu tema pentru acasă la scriere și matematică a fost aproximativ de 20 de minute. Aceste rezultate sunt similare cu recomandările unor organizații din SUA ca elevii să petreacă efectuând tema pentru acasă aproximativ 10 minute pe nivel de școlarizare (ex. 20 de minute în clasa a 2-a, 40 de minute în clasa a 4-a). Aceste estimări temporale susțin de asemenea ordinul de ministru din 2016 de la noi din țară, referitor la reglementarea timpului petrecut de elevi efectuând tema pentru acasă.
Trebuie însă să precizez că variația timpului petrecut de elevi efectuând tema pentru acasă a fost foarte mare (de exemplu elevii unei grupe au petrecut în medie între 9 și 84 de minute efectuând aceeași temă), deci aceste sugestii trebuie interpretate cu precauție. Unii copii au avut nevoie de mult mai mult timp decât alții să efectueze tema. De asemenea, trebuie să înțelegem că nevoile copiilor sunt diferite – unii au nevoie de mai multe exerciții, alții de mai puține. În plus, nu am măsurat efectele temelor la alte materii (ex. lectura suplimentară – despre care știm că are efecte pozitive, mai ales la această vârstă).
Rep.: Ați implementat singur această cercetare sau ați avut colaboratori?
Dacian Dolean: Cercetările de calitate iau mult timp, solicită resurse financiare și e nevoie de colaboratori competenți pentru a le implementa corespunzător. Eu am beneficiat e un grant național (printr-un concurs organizat de UEFISCDI) care m-a ajutat să culeg datele acestui studiu. În acest grant am colaborat cu colega Laura Visu-Petra, conferențiar la Departamentul de Psihologie de la UBB. Chiar dacă nu a fost co-autor al acestui studiu, sprijinul ei a fost enorm pe tot parcursul implementării acestui proiect. Apoi, am avut șansa să colaborez cu 17 profesori de învățământ primar care au avut deschiderea să lucreze în acest proiect. Nu a fost ușor, deoarece implementarea lui a necesitat o anumită flexibilitate a planificărilor (și nu toți profesorii pe care i-am invitat să participe la acest proiect au avut această deschidere).
Apoi, trebuie să menționez că inițial am trimis articolul spre publicare la un jurnal important ca autor unic, însă deși am fost invitat să retrimit articolul după câteva modificări, am fost respins ulterior din cauză că cei trei evaluatori nu au căzut de acord asupra tipului de analiză statistică potrivită. În consecință, l-am invitat drept co-autor pe profesorul Arne Lervag de la Universitatea din Oslo să refacă analiza statistică (care a indicat aceleași rezultate) și am retrimis articolul la The Journal of Experimental Education, unde a fost acceptat după câteva modificări minore. Din fericire, colaborarea cu profesorul Lervag este continuă și în prezent este susținută de un grant finanțat de EEA Grants (operator de program UEFISCDI), pe care îl derulez cu scopul investigării îmbunătățirii nivelului de alfabetizare a elevilor din România.
Rep.: Numeroși profesori argumentează că nu pot aplica teme diferite copiilor din aceeași clasă pentru că nu îi pot nota ulterior prin raportare fidelă la același standard. Ce spun studiile de specialitate: pot fi aplicate eficient sarcini de lucru pentru acasă diferențiate, în funcție de rezultatele de moment ale elevilor?
Dacian Dolean: Ideal, elevii ar primi teme diferențiate, în funcție de nevoile lor, însă acest lucru nu este fezabil. Este imposibil, ca profesor a 25-30 de elevi, să evaluezi zilnic nevoile individuale ale elevilor si să aloci teme în mod diferențiat pentru fiecare elev în parte. Însă, este posibil să aloci volume diferite de teme pentru acasă, în funcție de performanțele elevilor testate ocazional. De exemplu, unii elevi pot primi o temă mai puțin voluminoasă dacă au performanțe bune la un test, în care au demonstrat că au înțeles foarte bine conținutul predat.
Rep.: Ce este cel mai indicat să facă un părinte în privința temelor copilului, în primar? Să îi lase responsabilitatea totală copilului? Să îi ceară seara caietul la verificat? Sa facă tema împreună cu copilul?
Dacian Dolean: Ideal, copilul ar trebui să poată rezolva singur tema. Însă e foarte important ca părintele să participe activ și să o verifice, deoarece implicarea părinților în viața școlară a copiilor lor este un predictor important al succesului școlar. Practic, tema are un rol foarte mare în a facilita comunicarea dintre școală și părinte (Uite, asta facem noi la școală acum) și a-l ajuta pe părinte să evalueze cunoștințele copilului (Aha, deci mai trebuie să exersezi tabla înmulțirii cu 8).
Apoi depinde și de conținutul temei. Unii elevi (și părinți) se plâng pe bună dreptate că elevii primesc teme care le solicită rezolvarea unor probleme care nu s-au predat în clasă. Această practică nu este echitabilă, deoarece profesorul deleagă responsabilitatea predării altor persoane. Unii copii se descurcă la aceste tipuri de sarcină deoarece părinții îi pot ajuta (sau își permit să plătească profesori care să le dea meditații). Alții nu au acces la aceste resurse. În plus, nu este responsabilitatea părintelui să îl învețe pe copil conceptele noi. În experimentul pe care l-am dezvoltat, toate temele s-au bazat pe conținuturi care au fost deja predate la clasă. În plus, la matematică elevii au avut exemple care conțineau un model de rezolvare, în așa fel încât părintele să poată înțelege cerința dintr-o singură privire.
Rep.: Cât de mult este prea mult, în ceea ce privește tema de vacanță de vară? Ați cercetat această problemă?
Dacian Dolean: Am derulat 2 studii în care am măsurat efectul vacanței de vară asupra elevilor care trec din clasa 1 în clasa a 2-a, deoarece aceasta este o perioada sensibilă, în care pot apărea pierderi de cunoștințe și deprinderi. Nu am publicat încă aceste rezultate. Într-un studiu, elevii nu au avut teme de vacanță. Din fericire, am observat că, în general, elevii nu au avut pierderi la citire (așa cum literatura de specialitate documentează fenomenul de „summer reading loss”). O posibilă explicație este faptul ca elevii români sunt avantajați de limba pe care o vorbim, care are o ortografie transparentă, și care are puține excepții de la regulile de scriere și citire.
Într-un alt studiu am măsurat potențialul declin al învățării pe parcursul verii și măsura în care acesta ar putea fi compensat de temele de vacanță. Din nou, nu am văzut un declin la citire. Apoi am măsurat efectul exercițiilor efectuate în caietele de vacanță. Am putut estima acest efect pentru că unii elevi nu au efectuat nici o temă, iar alții au rezolvat mai multe exerciții la citire (având în vedere că acestea au fost opționale). Rezultatele ne-au arătat că aceste teme nu au avut un efect semnificativ. Trebuie înțeles însă că efectele genelor și ale mediului de acasă sunt foarte mari, de aceea câteva sarcini din culegeri date la toți elevii nu vor rezolvă problema.
Unii elevi au nevoie de activități remediale intensive pentru a compensa efectele negative ale interacțiunii dintre gene și mediu, iar alți elevi nu beneficiază deloc de temele alocate pe parcursul verii, în schimb pot beneficia mai mult de experiențele inedite oferite de vacanțele petrecute cu părinții sau taberele școlare. Acest lucru se explică prin faptul că înțelegerea textului citit se bazează pe dezvoltarea limbajului, care este dependent de vocabularul și cunoștințele generale ce se formează prin tot felul de experiențe de învățare, mai mult sau mai puțin formale.
Un aspect interesant însă pe care l-am observat aici a fost interacțiunea dintre volumul paginilor citite raportate de elevi și evoluția vocabularului pe parcursul verii. Rezultatele ne-au sugerat că o activitate benefică pe parcursul verii o reprezintă citirea de cărți potrivite vârstei, această activitate având potențialul de a avea efecte de transfer asupra dezvoltării vocabularului elevilor. Asta înseamnă că elevii nu doar își îmbogățesc vocabularul cu cuvintele întâlnite în text, dar aceste efecte pot fi transferate la cuvinte de vocabular care probabil nu au fost prezentate explicit în textele citite.
În schimb, am observat o ușoară tendință de diminuare a abilităților la matematică la această vârstă. Rezultatele ne-au sugerat că cele 3 luni de vacanță de vară pot avea un efect negativ asupra cunoștințelor și deprinderilor de calcul matematic, iar tema pentru vacanță poate avea un efect benefic prin a stopa declinul pe parcursul verii. Nu îmi este clar de câte exerciții este nevoie, pentru asta avem nevoie de studii foarte bine implementate. Dar se pare ca un număr mic de exerciții de matematică pe parcursul verii ar putea avea rezultate benefice. Aici nu mă refer la o temă de vară rezolvată într-o zi-două, ci la câteva exerciții a căror rezolvare ar lua maxim 10 minute zilnic, efectuate de 2-4 ori pe săptămână.
Trebuie să precizez că e nevoie de mai multe studii care sa cerceteze această problemă, pentru a trage concluzii ferme. E important de investigat care elevi ar beneficia de asemenea teme și ce volum este suficient de mare pentru a avea un impact pozitiv semnificativ. Însă e important să înțelegem rolul temelor de vacanță – și anume, acela de consolidare a cunoștințelor și de prevenire a pierderilor, nu de învățare de conținuturi noi. Ele nu ar trebui să fie văzute ca un transfer de responsabilitate de la învățător la părinte. Dacă există documentate pierderi pe parcursul școlii (de exemplu, cauzate de pandemie), ele trebuie remediate prin oferirea de programe compensatorii pe parcursul vacanței de vară, organizate de școală sau alte organizații specializate în așa ceva. Este și o problemă etică aici, deoarece nu toți părinții sunt pregătiți sau au timp la dispoziție să își ajute elevii cu temele pentru vacanță.
Rep.: Ce măsură vedeți a fi aplicată urgent de Ministerul Educației, ca urmare a realității pe care acest studiu a arătat-o? Există lucruri pe care trebuie sa le remediem rapid?
Dacian Dolean: În primul rând, e important să se aducă la cunoștință profesorilor că extremele în alocarea temei pentru acasă nu sunt benefice elevilor. Aici mă refer la situații de supradimensionare a temelor pentru acasă sau la eliminarea completă a acestora.
Apoi, cred că e foarte important să se înțeleagă cât mai repede că politicile educaționale trebuie să se bazeze pe cercetări de genul acesta, care arată o relație de cauzalitate între fenomenul investigat (în acest caz, volumul temei pentru acasă) și performanța elevilor. În România multă lume își dă cu părerea referitor la ce trebuie făcut în educație, fără să poată oferi argumente bazate pe studii empirice. Din păcate, în România multă lume încă nu face diferența între opinii și date validate științific. De aceea, consider că e util să se accelereze stimularea cercetării de calitate în domeniul științelor educației, domeniu la care România stă foarte slab, și creșterea alfabetizării științifice.
În al treilea rând, programele de formare a profesorilor trebuie să depășească nivelul excesiv de teoretic la care sunt acum (și au fost de zeci de ani de zile) și să includă cursuri care să pregătească profesorii să înțeleagă relațiile dintre variabilele care influențează performanța școlară și să estimeze mărimea efectului fiecărei decizii pe care o iau. Profesorii trebuie formați să diferențieze între rezultatele unui studiu experimental cu distribuție aleatorie care folosește variabile latente, publicat într-un jurnal internațional cu evaluare colegială riguroasă, și un studiu făcut pentru lucrarea de gradul 1.
Fără această formare, mulți profesori nu vor înțelege utilitatea unor studii de genul celui pe care l-am făcut noi și nu le vor putea diferenția de alte studii slabe din punct de vedere metodologic sau de opinii. De exemplu, vor exista profesori care vor considera absurdă ideea că elevii de clasa a 2-a ar putea să aibă mai puțin de 10 pagini de teme zilnice, din 2 culegeri și 3 caiete speciale. Unii profesori operează pe principiul ”cu cât lucrezi mai mult, cu atât vei ști mai mult”. Profesorii care au această opinie presupun că există o relație liniară între volumul temei pentru acasă și performanța școlară, ceea ce este fals (așa cum se desprinde atât din experimentul nostru și așa cum a fost estimat și în alte studii).
Însă dacă încerci să afli care este raționamentul din spatele supradimensionării temei pentru acasă, răspunsul acestor profesori nu va fi argumentat științific (ex. să explice mărimea efectului pe care cred că îl vor obține cu cele 8 pagini de teme pe care le dau în plus copiilor sau să estimeze procentul dintr-o abatere standard pe care cred că îl vor obține pe parcursului unui an școlar la o materie administrând un volum mare de temă pentru acasă), ci mai degrabă se vor invoca raționamente care se bazează pe tradiție (”Dintotdeauna s-a dat temă elevilor”), pe experiență personală (”Păi eu lucrez de mulți ani cu copiii”), modelare (”Așa se face la noi la școală”), conformare la expectanțele sociale (”Părinții elevilor se așteaptă să le dau teme multe”) sau paralele cu alte domenii care nu au legătură cu dezvoltarea cognitivă (”Atleții de performanță trebuie să facă antrenamente zilnice”).
Aceste tipuri de răspunsuri reprezintă indicatori ai pregătirii științifice precare a unor profesori – și nu este vina lor că formarea inițială și continuă nu pune accent pe aceste aspecte. În plus, nu țin minte să fi citit în vreo carte de pedagogie în care se precizează cum trebuie alocată tema pentru acasă, câtă temă pentru acasă este necesară la unele materii, din ce cauză și la ce efecte ne putem aștepta. De aceea consider că este necesar ca Ministerul Educației să prioritizeze formarea profesională de calitate a formatorilor de profesori.
__________
Cine este Dacian Dolean
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.