Foarte multe școli le-au cerut tabletele copiilor înapoi. Ele zac în depozite, când ar fi putut să participe elevii, cu ele, la ore remediale. „Lăsați-le tabletele elevilor să învețe!” este apelul care vine de la Marcel Bartic, directorul Școlii de Vară gratuite la care s-au înscris 2.000 de copii de la clasa a II-a și până la a VIII-a, organizată de Alianța pentru Educație Remedială. După o lună de pregătire săptămânală la Română și Matematică, coordonatorul celor 50 de profesori care predau în program se declară în favoarea extinderii anului școlar în România, aflată în top 3 țări cu cele mai puține zile de școală în Europa. „Elevii își doresc, pot și reușesc cu succes să lucreze pe vară, într-un orar bine gândit”.
„Mi se pare incredibil că trebuie să ne organizăm sistemul de învățământ în interesul oricui altcuiva în afara copiilor. Îmi este absolut indiferent care sunt problemele hotelierilor, trebuie să ne gândim la interesele și nevoile copiilor”, spune Marcel Bartic, profesor, coordonatorul Școlii Remediale de Vară inițiate de Brio, Kinderpedia și Livresq.
Acesta a povestit într-un interviu acordat EduPedu.ro situația a doi frați care fac în prezent pregătire suplimentară în Școala de Vară și care în prima zi de remediale “lucrau pe un singur telefon. Am sunat și părinții mi-au zis că au un singur telefon și se descurcă așa”. (…) “Cei doi frați care lucrau pe un singur telefon au avut tablete, dar când s-a terminat școala au dat tabletele înapoi. Cât de tare o să sărăcească Ministerul Educației dacă le lasă tabletele pe vară copiilor? Tabletele o să se mai strice, dar multe vor fi folosite de copii la învățat. Lăsați-le tabletele elevilor să învețe! Au nevoie de ele”, transmite Marcel Bartic autorităților.
Cei 50 de profesori din Școala de Vară organizată de Brio, Kinderpedia, Magic School și Livresq predau unor copii care vin atât din școli din cătune, cât și din colegii naționale. Copii care nu și-ar fi permis niciodată meditații, copii care vor să facă performanță, copii din centre de plasament și elevi din Belgia, Italia, Turcia și SUA, a declarat Marcel Bartic pentru EduPedu.ro.
Cum pot copiii și profesorii să facă școală în vacanța mare? Cine reușește să-i țină aproape de cursuri pe elevi, când ceilalți sunt în vacanță? Și se poate face școală serioasă în toiul vacanței mari?
„Eu sunt adeptul unei exigențe și a fermității în sala de clasă. O mămică ne-a întrebat dacă îi lăsăm pe copii să fie creativi și curioși, dacă le lăsăm liber să întrebe în sala de clasă tot ce vor. Și i-am răspuns că școala este un lucru serios, iar dacă 15 copii întreabă tot ce vor, în același timp… La școala remedială, noi am dat dovadă de toată fermitatea de care am fost în stare, pentru că am vrut să înțeleagă că lucrurile sunt serioase, că vrem să rezolve ceea ce le dau profesorii, chiar dacă nu le pun note. Atitudinea noastră a fost foarte fermă și la 3 absențe nemotivate am dezactivat conturile. Am ajuns și în punctul în care am transmis că dacă prezența la o anumită clasă este foarte scăzută, atunci desființez clasa și fac alte selecții. Societatea a pierdut din repere și trebuie să nu dăm dintr-o extremă în alta: să nu plecăm de la profesorul care dădea cu pumnul în masă și să ajungem la părinții care dau cu pumnul în masă”, a declarat Marcel Bartic, pentru EduPedu.ro.
Interviul integral acordat de Marcel Bartic pentru Edupedu.ro:
“Rep.: Ați adunat aproape 2.000 de copii la Școala de Vară, într-o țară aflată în top 3 state cu cei mai scurți ani școlari din Europa, cu Italia având o lună mai multă școală decât elevii din România. Ministrul Educației a anunțat că următorul an școlar va fi mai mare, dar vedem an de an presiunea hotelierilor ca vara să fie cât mai mult exclusiv vacanță. Vocile elevilor, ale profesorilor și ale părinților s-au pierdut în noianul de presiuni financiare. În contextul acesta, Școala de Vară pe care ați organizat-o poate fi privită ca un experiment: pot suporta copiii mai multe zile de școală? Sunt de acord să lucreze și vara?
Marcel Bartic: Absolut. Pot să confirm acum, după mai bine de o lună și jumătate de când am început programul, că elevii își doresc, pot și reușesc cu succes să lucreze pe vară, într-un orar bine gândit. În mod categoric pot. Mi se pare incredibil că trebuie să ne organizăm sistemul de învățământ în interesul oricui altcuiva în afara copiilor. Îmi este absolut indiferent care sunt problemele hotelierilor, trebuie să ne gândim la interesele și nevoile copiilor. Eu sunt cel care publică articolele copiilor la revista școlii și un copil mi-a trimis ieri 4 texte, pe lângă orele pe care le face, pe lângă teme. Copilul a stat acum, în vacanța de vară, și a scris 4 texte. Se poate, sunt absolut convins!
Orele sunt organizate în intervalul 9-13:00. Dimineața este cel mai potrivit să lucrăm cu copiii, sunt mai odihniți și mai atenți. Au 2 ore, cu pauză de 10 minute. Pe viitor, dacă mai facem învățământ online, din ceea ce am observat, recomandarea mea ar fi ca la o zi de 5-6 ore să fie regândit orarul, cu pauze care trebuie să fie mai mari.
Rep.: Care au fost argumentele copiilor care s-au înscris?
Marcel Bartic: Dintre cei care au fost înscriși de părinți, ne-au scris după ce au început cursurile că le place și că nu s-au așteptat să fie orele așa, că au început să înțeleagă mai bine. A fost un elev care a spus că a început să-i placă matematica.
Un copil de clasa a VI-a s-a înscris singur. M-a sunat într-un weekend de 3 ori, spunând că ‘vreau și eu să mă înscriu, cum fac, unde intru?’ Am mai vorbit 2 zile, până când mi-am dat seama că eu am vorbit numai cu copilul, nu am discutat cu părintele deloc.
Avem copii instituționalizați, cu directoarea și referenții care s-au ocupat de înscrieri. Și eu am fost surprins, în prima săptămână a fost un val de telefoane: cum ne conectăm, ce facem? Printre telefoane am dat de un copil care nu se putea conecta, iar când am sunat, de la celălalt capăt am primit răspunsul: nu sunt părintele, sunt directoarea centrului de plasament!
Așa cum avem copii din Belgia, Italia și Turcia, copii care fac acolo școala și remediala la noi. Avem și un copil din SUA la ciclul primar. La testarea inițială, ei nu au ieșit în evidență. Noi am presupus că fac parte din familii care au ținut ca în regim particular copiii să aibă legătură cu programa românească, gândindu-se probabil să nu rămână în urmă când revin în țară. Și atunci, când au auzit de școala de vară, s-au potrivit lucrurile.
Rep.: Ce spun părinții cu privire la prelungirea școlii pe vară? Își pot sacrifica concediile pentru școala copiilor?
Marcel Bartic: Nu cred că e vreun părinte care să nu ne spună, la sfârșitul conversației, că și-ar dori să continuăm și în septembrie. Este mare nevoia părinților de a suplini ce se întâmplă în unele școli. Cei mai mulți copii simt nevoia unei școli remediale care să îi aducă acolo unde simt ei că trebuie, cu materia. Avem câțiva copii care spun că vor să facă performanță, dar cei mai mulți dintre ei au venit cu lacune, ne-au zis: ‘nu am făcut mare lucru în timpul anului școlar, nu am priceput’. Cei mai mulți dintre ei sunt în zona copiilor obișnuiți.
Rep.: Care este opinia profesorilor: cum este, ca profesor, să predai când știi că majoritatea colegilor tăi sunt în vacanță și că tu însuți erai în vacanță, anul trecut?
Marcel Bartic: Am avut șansa de-a găsi o echipă de aproape 50 de profesori, pe care i-am recrutat în mai puțin de o săptămână. Am vrut să le testăm și abilitățile digitale, am avut discuții cu ei. O parte din acești profesori vine de la Magic School, un grup de profesori voluntari care lucrează cu copii din medii vulnerabile, iar ei au o experiență și în zona învățământului online, și în zona voluntariatului. Oamenii ăștia și-au dorit, ei au venit aici pentru că ei își doresc să dea o mână de ajutor.
Iar ceilalți pe care i-am găsit sunt profesori care nici măcar nu m-au întrebat de bani, a fost pentru ei o surpriză că vor fi plătiți. Noi am zis că vor fi plătiți, pentru că vrem un angajament serios pe timp de vară. Sunt oameni foarte faini în învățământul nostru și am o cancelarie națională. Am profesori din școli private, din școli de stat, de la colegii naționale, din mediul rural. Avem profesori aflați la început de carieră, așa cum avem directori, inspectori și experți ARACIP. O avem în echipă pe Dana Tufeanu, care este senzațională, mi-aș dori un învățător așa în toate școlile din România. Ei vin din toate colțurile țării. Copiii ne scriau la un moment dat că întâlnesc într-o zi un profesor cu accent de moldovean, a doua zi unul cu accent ardelean și tot așa.
Și copiii sunt din toată țara, la fel cum sunt și profesorii.
Rep.: De pe ce device-uri fac copiii Școala de Vară?
Marcel Bartic: Cei mai mulți copii au device-uri, dar din nefericire am sesizat și 2 frați care lucrau pe un singur telefon. Am sunat și părinții mi-au zis că au un singur telefon și se descurcă așa. Am făcut un sfat al bătrânilor și am găsit un laptop și l-am trimis. Un alt copil am observat că nu avea microfon, doar scria după chat. Imediat după oră am sunat părintele și i-am spus că elevul trebuie să aibă și microfon, noi trebuie să îl auzim, el să răspundă, nu doar să scrie la ore. Ne-a zis că nu au microfon și le-am trimis unul. Colegul meu de la Kinderpedia a trimis un laptop, zilele trecute, la Sibiu. Ne-a trimis copilul o poză, cu multă bucurie, pentru că avea un laptop foarte vechi.
Profesorii, cei care au ales să vină, au avut minimal tehnologia pentru a susține aceste cursuri. Singurele probleme au fost legate de conexiunea la net, dar în rest au cam avut tot ce le trebuie. Ce am putut noi să le oferim a fost infrastructura: cei de la Kinderpedia, care ne-au ajutat fantastic și unde au avut zona de comunicare cu elevi și părinții, zona de evaluare cu testele BRIO, lecțiile digitale de la Livresq.
Rep.: Lucrul cu copiii, în clase atât de numeroase cât este permis în România, duce la erodare semnificativă a personalului, a profesorilor. Pe de altă parte, vacanța mare este unul dintre principalele puncte criticate de părinți, atunci când se vorbește despre cariera de profesor. Prelungirea anului școlar sau înființarea masivă a unor asemenea Școli de Vară duce la o extenuare și mai mare a profesorilor sau este o cale de relaxare a activității acestora în timpul anului școlar și de revalorizare a profesorului și muncii lui, de către societate?
Marcel Bartic: Categoric a doua variantă. Înclin să cred că nu din cauza numărului de ore sau din cauza programului sunt profesorii extenuați la sfârșitul anului școlar. Sunt și eu de acord că anul școlar ar trebui mărit și nu ar păți nimeni nimic.
Poate atmosfera din școli, cea din cancelarie, felul în care colaborează profesorii cu conducerea – acestea sunt lucruri care te extenuează, care te apasă. Acolo unde în cancelarie te simți ok și unde managementul transmite clar ce anume vrea, acolo există predictibilitate. Și unde te simți bine, nu mai simți extenuarea. Atmosfera e cea care te epuizează. Printre profesorii mei sunt unii care, pe perioada verii, din când în când au mai pus o oră de la ei, în plus, pentru pregătirea copiilor. Doamna Tufeanu a simțit nevoia să aprofundeze ceva la clasa a IV-a și a adăugat 3 ore, fără să îi spunem noi. Un alt profesor a spus: ce-ar fi să facem un club de performanță la matematică, sunt în jur de 12 copii. Și nu îl văd obosit, a făcut-o de drag.
Despre starea de bine în învățământul românesc se vorbește amuzat, dar poate ar trebui să o luăm mai serios, pentru că omul când se duce liniștit la școală și de drag, rezultatele sunt cu totul altele.
Eu sunt adeptul unei exigențe și a fermității în sala de clasă. O mămică ne-a întrebat dacă îi lăsăm pe copii să fie creativi și curioși, dacă le lăsăm liber să întrebe în sala de clasă tot ce vor. Și i-am răspuns că școala este un lucru serios, iar dacă 15 copii întreabă tot ce vor, în același timp… La școala remedială, noi am dat dovadă de toată fermitatea de care am fost în stare, pentru că am vrut să înțeleagă că lucrurile sunt serioase, că vrem să rezolve ceea ce le dau profesorii, chiar dacă nu le pun note. Atitudinea noastră a fost foarte fermă și la 3 absențe nemotivate am dezactivat conturile.
Am ajuns și în punctul în care am transmis că dacă prezența la o anumită clasă este foarte scăzută, atunci desființez clasa și fac alte selecții. Societatea a pierdut din repere și trebuie să nu dăm dintr-o extremă în alta: să nu plecăm de la profesorul care dădea cu pumnul în masă și să ajungem la părinții care dau cu pumnul în masă.
Nu poate să vină oricine să-și dea cu părerea despre cum trebuie să se întâmple lucrurile în școală. Feedback-ul este mai mult decât binevenit, dar el nu trebuie să înlocuiască expertiza oamenilor școlii. Și atunci ar trebui să îi încurajăm pe profesori să aibă o voce mai auzită, bazată pe expertiză.
Rep.: Ar fi cazul să facem activități remediale în vacanțe sau s-ar rezolva problema dacă am prelungi anul școlar?
Marcel Bartic: Anul școlar ar trebui prelungit oricum. Dar ar trebui să avem și activități remediale, pentru a reduce inechitățile. Unii dintre copiii aceștia nu și-ar fi permis niciodată meditații. Or învățământul online e exact cel care ar putea diminua starea de fapt. Am copii din Vaslui, din Botoșani, din Iași, din cătune, care fac cursuri cu noi aici, cu profesori de la Sfântul Sava sau de la colegii de prestigiu din alt oraș. Este o ocazie fantastică. Eu, când i-am înscris pe copii, nu i-am împărțit după vreun criteriu pe clase, iar pentru un copil dintr-un cătun să se trezească coleg cu copii de la colegii naționale este o șansă fantastică. Segregarea în ‘clase bune’ și ‘restul’ e toxică pentru copii. Nu înseamnă că nu încurajez performanța. Soluția ar fi ca profesorii să poată să lucreze cu adevărat în funcție de particularitățile copilului.
Sălile de clasă nu ar mai trebui să aibă niciodată 30 de copii. Nu ai cum, fizic. Dacă ar fi redimensionate la cel mult 25 de copii, ar fi rezonabil.
Rep.: La școala de vară, profesorii fac învățare personalizată?
Marcel Bartic: Categoric. Când am făcut clasele, și am în jur de 80-90 de clase, nu am vrut mai mult de 15 copii de clasă. Media este de 10-15 copii în clasă, tocmai pentru ca profesorii să se poată ocupa de fiecare, să aibă răgazul să le dea sarcini de lucru specifice (teme în funcție de nivelul fiecăruia și de necesitățile lor, pentru a atinge obiectivul de învățare) și feedback.
Rep.: Sunt elevi asediați în vacanța aceasta de teme foarte multe. Culegeri reeditate astăzi în forma unor caiete de lucru sunt pe birourile multor copii de gimnaziu. Uitarea de vacanță e un fapt. Ce vă spun părinții: sunt astfel de cazuri de teme multe pe timpul vacanței? Și oare de ce?
Marcel Bartic: Am auzit, știu că sunt copii care pe perioada vacanței de vară au foarte mult de lucru. Din punctul meu de vedere, faptul că în orice vacanță copilul își alocă un timp pentru lucru, pentru a citi o carte, nu e rău. Dar ce trebuie să înțelegem noi, profesorii, și părinții e că nu cantitativ rezolvi lucrurile, ci calitativ. Copilul nu trebuie să stea la 1 milion de lucruri, ci să își dozeze timpul ca să înțeleagă. Trebuie să ai exercițiul cât mai des, fie și în vacanță. E ok că lucrează în vacanță, să îi încurajeze profesorii și părinții să citească, dar nu zeci de culegeri, ci dozat efortul în așa fel încât copilul să nu ajungă la extenuare.
Rep.: Școala online a fost catalogată de ministrul Educației drept un “dezastru”. Și dvs., la Școala de Vară, pregătirea o realizați tot online. Cum faceți să nu fie un dezastru predarea online?
Marcel Bartic: Eu sper că domnul ministru s-a referit la maniera la care s-a derulat școala online, că învățământul online nu are nicio vină. E mai degrabă modul în care l-am pus noi în practică de vină. De 10-15 ani, profesorii fac tot felul de cursuri și toți avem 2-3 certificate pe acolo, dar lucrul ăsta nu s-a văzut.
Școala online este foarte utilă și cu elemente pe care ar trebui să le folosim și în sala de clasă tradițională. Copii care dintr-un motiv sau altul nu se pot prezenta la școală, cât de fain ar fi să îi avem online și să îi auzi și pe ei. Sunt copii care din motive medicale stau luni întregi prin spitale, școala românească nu mai întreabă de ei, motivează absențe la final, dar nu întreabă nimeni dacă copilul acela a învățat. Învățământul online ar putea să îl țină aproape de școală. Copiii din zonele sărace ale țării ar putea beneficia de ce a adus școala online.
Foarte multe dintre școlile din România le-au cerut tabletele copiilor înapoi. Și eu sunt convins că tabletele alea zac într-un depozit prăfuit, când ar fi putut să le lase copiilor și o parte dintre ei poate ar fi putut participa la programe cum este cel al nostru, gratuit, de școală remedială. Cei doi frați care lucrau pe un singur telefon au avut tablete, dar când s-a terminat școala au dat tabletele înapoi.
Cât de tare o să sărăcească Ministerul Educației dacă le lasă tabletele pe vară copiilor? Tabletele o să se mai strice, dar multe vor fi folosite de copii la învățat. Lăsați-le tabletele elevilor să învețe! Au nevoie de ele.
Rep.: Câți elevi au început cursurile Școlii de Vară și de când?
Marcel Bartic: Am avut 2000 de copii care s-au înscris. Lansarea programului a avut loc pe 12 iulie, iar primele cursuri au fost pe 13 iulie.
Rep.: Cum se desfășoară cursurile, concret? Copiii primesc teme, note?
Marcel Bartic: Eu am împărțit copiii pe clase, ca școală, pentru că am gândit că este important să le creăm contextul cu care ei sunt obișnuiți. Au 2 ore pe săptămână de Română și 2 ore de Matematică. Pentru că vrem să profităm la maxim de concentrarea și atenția copiilor, sunt 2 ore într-o zi și 2 ore într-o zi.
Orarul este fix, cu orele de dimineață, și am considerat că prezența este foarte importantă, chiar dacă sunt cursuri gratuite în cadrul unei școli de vară. Încă din primele săptămâni le-am transmis părinților, fie colectiv, fie individual, ai căror copii aveau 3 absențe nemotivate, că este importantă prezența fizică, i-am întrebat ce se întâmplă, de ce nu participă copiii, să înțeleagă că este un lucru foarte serios și dacă noi oferim seriozitate, cerem la fel.
Rep.: Ce clase sunt copiii care urmează Școala de Vară?
Marcel Bartic: Noi avem copii de la clasele a II-a până la clasele a VIII-a. Clasele de primar sunt în număr mai mic, cele de gimnaziu sunt cele mai numeroase.
În 2 luni, nu ai cum să recapitulezi toată materia dintr-un an, dar eu i-am rugat pe profesori să facă un „sfatul bătrânilor” între ei și să aleagă cele mai importante conținuturi din anul școlar trecut, pe care să le eșalonăm pe aceste 2 luni. Orele respective sunt nu ca la școală, ci așa cum ne dorim noi să fie la școală: copiii primesc temele, sunt evaluați, chiar dacă nu cu note, ca la școală, dar e o formă de evaluare în care cea mai importantă parte sunt testele BRIO. Faptul că BRIO ne-a acordat tot suportul a fost pentru profesori un lucru excepțional. Testele sunt foarte bune.
Am dat un test inițial ca să ne dăm seama pe unde sunt copiii și, în linii mari, am atins curba lui Gauss; am avut copii cu punctaje slabe și copii cu punctaje foarte bune. Vom mai da un test BRIO la final, pentru că e important să vedem contribuția pe care am avut-o în aceste 2 luni. Profesorii cu conturi BRIO au avut posibilitatea să mai dea câte un test. Testele nu sunt musai cu note, ci la finalul testului primești un raport pe competențe, care îți spune: acolo te-ai descurcat bine, acolo mai puțin bine. O notă este mult prea vagă, pe când testele BRIO ne-au ajutat fantastic.
În timpul școlii online ne-am descurcat cum am putut, dar de data asta am avut Brio, platformă senzațională, Kinderpedia, unde totul a zbârnâit și unde orice problemă de conectare s-a rezolvat în câteva minute. Credeți-mă, mi-aș fi dorit să am așa la școală. Am beneficiat de lecțiile digitale de la Livresq și eu nu mă întorc la toamnă la școală fără cont Livresq. De pe această platformă am beneficiat de conținut și de posibilitatea de a ne face noi propriile lecții, în format dinamic, înlocuind PowerPoint-ul.
Știți ce a mai fost foarte fain? Și o spun ca un om care a făcut asistență la lecții, care a ținut foarte aproape cu educația online: am avut baftă să găsim profesori senzaționali. Eu fac recrutare de ani buni, dar nu am avut niciodată șansa să găsesc într-un timp atât de scurt profesori atât de buni. Probabil că profesorii au fost atrași de ideea faină, de parteneriatul cu Livresq, cu Brio, cu Kinderpedia.
Am văzut la ore: poți să ai mama lecțiilor digitale și a platformelor, dacă nu ai un om care să inspire puțină emoție copiilor, degeaba.
Mă uit la feedbackul dat de elevi și părinți și este incredibil: aproape în fiecare zi primim mesaje de la copii și părinți că vor și la toamnă să continuăm. Ne-a trecut prin cap să facem o revistă a școlii și au început copiii să ne scrie, iar o parte din articolele respective sunt dedicate profesorilor cu care lucrează și asta spune foarte mult. Copiii sunt efectiv în situația de a vorbi liber despre profesori. Dacă ar fi putut să îi critice, ar fi făcut-o fără ezitare. Asta a fost un indicator foarte important pentru mine.
Este imperativ nevoie de feedback. Când ne vom elibera de angoasele și de spaimele noastre de profesori care fac lecțiile cu ușile zăvorâte, ne vom da seama cât e de bine este. Kindepredia a lansat un concurs pentru cei care oferă cel mai eficient feedback cu privire la ce am făcut noi în perioada asta. Pentru că vrem să îi încurajăm pe copii să spună ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, ce nu le-a fost de folos, ca să știm cum îmbunătățim. Mi-aș dori ca lucrul ăsta să le dea de gândit și altor profesori din țară.”
__________
Cine este Marcel Bartic
Marcel Bartic este absolvent al Universității “Al. I. Cuza” din Iași și profesor din 2004. Primii opt ani din carieră i-a petrecut în școli din mediul rural. A stat în gazdă, a făcut naveta pe jos, a predat în săli de clasă încălzite la sobă și a interacționat cu copii din medii sociale vulnerabile. O experiență care a contribuit esențial la formarea lui profesională și i-a întărit convingerea că educația trebuie să fie un drept accesibil tuturor elevilor, indiferent de mediul de proveniență. În 2008, a susținut examenul de titularizare în București, obținând cea mai mare notă și singurul post vacant din acel an, urmat de promovarea, cu nota zece, a gradului didactic II precum și a gradului didactic I, cu o lucrare dedicată comunității evreiești din București din perioada 1940-1944.
Vreme de câțiva ani, a fost directorul unei școli private, lucru care i-a oferit perspectiva unui sistem educațional dinamic și inovator și l-a convins că bunele practici existente în mediul privat trebuie și pot fi extinse și în școlile publice. A făcut parte din echipa de profesori care au obținut autorizarea și acreditarea școlii de către ARACIP și din comisia de debirocratizare organizată de Ministerul Educației. În afara responsabilităților de profesor și director, Marcel Bartic s-a implicat și a inițiat numeroase proiecte educaționale dedicate copiilor aflați în medii vulnerabile. Este fondatorul unui grup de inițiativă numit Magic School, format din aproape o sută de profesori din toată țara, care fac ore gratuite online cu copii cu boli cronice grave sau din medii defavorizate.
În prezent, este coordonatorul Școlii Remediale de Vară, un proiect inițiat de trei startup-uri din domeniul educației digitale (Brio, Kinderpedia și Livresq) care oferă cursuri gratuite pentru două mii de copii din toată țara. Este creator de conținut educațional în cadrul unei emisiuni de televiziune și, de câțiva ani, editorialist pe probleme legate de învățământ și activism civic.
Redacția
Advertorial
