Montarea obligatorie în școli a camerelor de supraveghere audio-video și monitorizarea permanentă a elevilor și cadrelor didactice, plus a celorlalți angajați, fără consimțământul acestora, este o îngrădire a drepturilor acestora, spune Daniela Cireașă, președintele Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor și Data Protection Officer (DPO) certificat internațional. Într-un punct de vedere oferit la solicitarea Edupedu.ro, Daniela Cireașă atrage atenția că metoda anunțată la începutul săptămânii de ministra Educației, Ligia Deca, inclusă în proiectul de ordonanță de urgență publicat în dezbatere de Ministerul Educației, de introducere a camerelor de supraveghere în toate spațiile școlilor, pentru combaterea violenței, prin decizia conducerii acestora, nu respectă Regulamentul GDPR.
Redăm punctul de vedere integral:
„Asociația Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor a reacționat încă din luna ianuarie 2024 printr-o Scrisoare deschisă la ideea instalării de sisteme de supraveghere audio video în sălile de clasa din școli. Dacă în acel moment se discuta despre obținerea consimtamantului părinților, ultimele declarații ale ministrului Educației, ridică și mai multe probleme legate de protecția datelor cu caracter personal. Introducerea obligației legale că temei al prelucrării date personale, fără posibilitatea exercitării dreptului de acces prevăzut în Regulamentul UE 2016/679 (GDPR), fără o evaluare de impact asupra protecției datelor personale, de asemenea obligatorie conform Regulamentului, cu pasarea responsabilității respectării legislației în domeniu către conducerea unităților școlare complet nepregătite și lipsite de resursele necesare unei implementări corecte și legale a unei astfel de decizii, deschid calea sigură către breșe de securitate.
Trebuie să ținem cont de faptul că persoanele vizate supravegheate prin intermediul acestor sisteme sunt două categorii vulnerabile: minori și angajați. Simpla declarație că imaginile nu vor fi utilizate în scopul monitorizării cadrelor didactice nu face ca în practică acest lucru să nu se întâmple.
Consider această decizie o îngrădire a drepturilor persoanelor vizate cu multiple consecințe de ordin juridic, dar și una cu potențial de afectare a psihicului celor supravegheați permanent. În scrisoarea deschisă am arătat inclusiv că la nivelul jurispridentei CEDO acest tip de supraveghere a fost declarat mult prea intruziv în viață privată a profesorilor, iar la nivel european autoritățile de supraveghere a prelucrărilor de date au recomandat supravegherea video exclusiv în spațiile perimetrale și de acces în școli, specificând clar că în sălile de clasa nu se instalează astfel de sisteme de supraveghere.
Am solicitat atunci și punctul de vedere al ANSPDCP, iar răspunsul a fost citat pe larg în scrisoarea deschisă, Autoritatea pronunțându-se în sensul că modificările legislative constând în introducerea de sisteme de supraveghere audio-video în sălile de clasa nu respectă Regulamentul UE 2016/679.
Menționez și că în acest moment există un proiect de lege pentru modificarea art. 66 din Legea învățământului preuniversitar prin care se intenționează instalarea de sisteme de supraveghere audio-video în creșe și grădinițe unde nivelul de intruziune este, dacă putem spune așa, mult mai ridicat decât în sălile de clasa: acces permanent al părinților la înregistrări în condițiile în care cei mici sunt inclusiv schimbați de haine în acele spații.
Am făcut recomandări de implementare a altor soluții în școli înainte de a lua decizia instalării unui astfel de sistem. Înțelegem necesitatea unei soluții de acest tip în unitățile școlare unde există un istoric de violente sau alte incidente dar în școlile unde nu au fost niciodată probleme, este o decizie extrem de intruzivă. Această trebuie luată după întocmirea unei Evaluări de impact asupra protecției datelor personale dar și a unei Analize de risc fizic care iau în considerare istoricul, riscurile dar și măsurile tehnice și organizatorice care trebuie luate înainte de instalarea sistemelor de supraveghere.
Atrag atenția că nici în prezent sistemul de învățământ din România nu respectă minimul necesar atunci când vine vorba despre dispozițiile GDPR, pornind de la adresele de e-mail utilizate de școli, lipsa desemnării (obligatorii) a unui Responsabil cu protecția datelor, comunicarea de date personale ale minorilor prin canale de comunicare nesigure și multe, multe alte exemple de neconformități. Venim acum, pe acest fundament și adăugăm o nouă obligație în cârca școlilor fără a avea nicio garanție de implementare corectă a acestor măsuri”.
La începutul săptămânii, Ligia Deca a anunțat că pot fi instalate camere audio-video în sălile de clasă, fără să fie necesar acordul părinților și al profesorilor: „Am considerat necesară modificarea cadrului legislativ, pentru ca școlile să poată decide instalarea sistemelor de supraveghere audio-video, pentru asigurarea bazei și protecției persoanelor și a bunurilor, precum și ca măsură de prevenție a actelor de violență ce pot apărea în spațiul școlar.”
Psihologul Ioana Podină este de părere că „introducerea camerelor de supraveghere în școli poate schimba modul în care elevii și profesorii interacționează”, după cum a transmis pentru Edupedu.ro. „Anxietatea poate crește în rândul elevilor când știu că sunt supravegheați, mai ales în momentele de evaluare”, a precizat aceasta.
Instalarea unor sisteme de supraveghere audio-video în toate școlile, „fără discriminare, fără acordul celor implicați”, reprezintă o măsură „clar neproporțională și în contradicție cu articolul 8 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, care protejează dreptul la viață privată”, a apreciat Bogdan Manolea, director executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet (ApTI).
Cum justifică Ministerul Educației această modificare a legii:
În nota de fundamentare a actului normativ eliminarea acordului persoanelor supravegheate și introcuderea camerelor de supraveghere audio-video în spațiile școlare este justificată astfel: „Având în vedere că se impune realizarea unui echilibru între cele două drepturi ale persoanei, dreptul la siguranță și dreptul la protecția datelor, cunoscând că dreptul la siguranță este un drept fundamental, absolut, în timp ce dreptul la protecția datelor nu este un drept absolut (punctul 4 din preambulul RGPD) propunem modificarea art.66 și completarea lui inclusiv cu prevederi care să reglementeze supravegherea audio video a
concursurilor/examenelor naționale.
Având în vedere faptul că interesul superior al elevului presupune asigurarea cu prioritate a unui mediu educațional sigur şi sănătos, precum şi luarea în considerare a impactului tuturor actelor/faptelor asupra dezvoltării armonioase a copilulu,
Știind că demersurile întreprinse de unitățile de învățământ trebuie să conducă la prevenirea şi reducerea activităţilor şi comportamentelor care încalcă sau favorizează încălcarea normelor de moralitate/conduită, în orice formă de manifestare, atât ca violenţă verbală, fizică, psihologică – bullying,
Având în vedere că efectele faptelor de violenţă verbală, fizică, psihologică – bullying, indiferent de subiectul de drept implicat, se produc în timp, nu sunt de regulă reclamate de persoanele vătămate și au un impact negativ asupra dezvoltării armonioase a beneficiarului direct, este imperios a se lua toate măsurile pentru asigurarea mediului educațional sigur și
sănătos, punând interesul superior al elevilor înaintea altor considerente,
Neluarea măsurilor propuse prin prezentul act normativ, respectiv supravegherea audio-video a procesului educațional poate afecta în mod direct atingerea potenţialului de dezvoltare al fiecărui beneficiar primar al educaţiei, atât din punct de vedere cognitiv, socioemoţional, profesional, civic,
Totodată, știind că învăţământul preuniversitar constituie prioritate naţională, este domeniu de interes public existența acestei măsuri de prevenire prin care să se garanteze securitatea beneficiarului direct, dar și al angajaților unității de învățământ, măsuri care garantează demnitatea omului, libera dezvoltare a personalităţii umane, onoarea, fără a reprezenta o ingerință în viaţa particulară a persoanei, se impune luarea de urgență a normelor propuse prin prezentul act normativ”.