„Suntem educați într-un sistem în care accentul nu cade exclusiv pe elev și pe nevoile lui, un sistem în care elevii nu dau teste pentru a vedea ce și cât știu, ci învață pentru a da teste”, spune Georgiana Prisăcaru, elevă care a terminat anul acesta clasa a XII-a, într-o opinie, trimisă pe adresa redacție@edupedu.ro, la argumentele aduse de o învățătoare din Bacău care a lansat o petiție prin care cere renunțarea la festivitățile de premiere publice.
Georgiana Prisacaru are 19 ani, a terminat clasa a XII-a la Colegiul Național Ferdinand I din Bacău, a fost reprezentant al elevilor atât în Consiliul Școlar(președinte), cât și în cel Județean (vicepreședinte). O preocupă sistemul de educație și vrea să devină profesor.
Aceasta susține că festivitățile de premiere nu reprezintă o modalitate de a umili elevii, ci ele „conferă cadrul în care elevii să fie recunoscuți pentru meritele lor, pentru munca pe care au depus-o”. Premiantă din clasa a V-a până într-a XII-a, Georgiana vorbește despre cum „noi, oamenii, am transformat procesul educațional într-o continuă fugă după calificative maxime”.
„Deși afirmăm cu tărie că școala nu ar trebui să fie despre note, noi, oamenii, am transformat procesul educațional într-o continuă fugă după calificative maxime. Încă nu înțelegem că fiecare copil e valoros în felul lui”, mai scrie absolventa în mesajul său în care își exprimă opinia că „încercarea de a elimina festivitățile de la finalul anului școlar ar avea ca efect uniformizarea, alinierea pe același nivel a tuturor elevilor, indiferent de aptitudinile pe care le au”.
Redăm mesajul Georgianei Prisăcaru:
„A venit sfârșitul de an școlar și totodată au apărut postările, comentariile sau discuțiile legate de medii, de note, de sistem, de frustrări, supărări etc.
Da, suntem educați într-un sistem în care accentul nu cade exclusiv pe elev și pe nevoile lui, un sistem în care elevii nu dau teste pentru a vedea ce și cât știu, ci învață pentru a da teste.
Mi se pare că a devenit un trend să lansăm petiții pentru orice idee care ne vine, la un moment, dat în cap. Fie ea fondată sau nu, documentată, dezbătută, etc. petiția trebuie să existe și să strângă cât mai multe like-uri, poate și semnături. Aștept ziua în care să lansăm petiții pentru schimbări concrete, necesare, nu pentru a încerca să ne rezolvăm frustrările personale. Sunt multe lipsuri în momentul actual, probleme mult mai grave decât premierea publică a elevilor în curtea școlii.
Cu toate astea, deși afirmăm cu tărie că școala nu ar trebui să fie despre note, noi, oamenii, am transformat procesul educațional într-o continuă fugă după calificative maxime. Încă nu înțelegem că fiecare copil e valoros în felul lui. Că nu coronița de la finalul anului sau media 10 sunt unicele dovezi ale performanței. Că o medie de 9 nu face diferența între un copil deștept și unul mai puțin deștept. Nu înțelegem că notele de 10 nu sunt din oficiu, ci au în spate multe ore de muncă, pe lângă capacitatea de înțelegere, de memorare, de sinteză și creativitatea. Nu înțelegem că nu învățăm pentru profesor sau pentru a demonstra ceva, ci învățăm pentru a ști, pentru a cunoaște, pentru a ne integra în societate.
A cui consider că este vina? Vina e a fiecăruia dintre noi, o vină pe care nu ne-am asumat-o niciodată și pe care o pasăm de fiecare dată când avem ocazia asupra sistemului, ministrului sau profesorilor. Nu, nu e vina lor…E vina celor care pun presiune pe copii, care le insuflă credința că inteligența se măsoară în note, care cred că o medie de 9 anulează orice reușită anterioară. Nu suntem perfecți, iar viața nu poate fi întotdeauna la superlativ.
Festivitățile de premiere nu reprezintă o modalitate de a umili elevii, nici de a-i descuraja, și, cu atât mai puțin, de a le arăta că nu sunt buni. Ura și invidia nu există în copii. Ele apar doar în momentul în care le sunt insuflate de către cineva. Iar aici intervine educația de acasă, nu cea de la școală. În schimb, festivitățile de premiere conferă cadrul în care elevii să fie recunoscuți pentru meritele lor, pentru munca pe care au depus-o. „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, nu?
A premia public elevii nu reprezintă sub nicio formă o încălcare a GDPR-ului. Încercarea de a elimina festivitățile de la finalul anului școlar ar avea ca efect uniformizarea, alinierea pe același nivel a tuturor elevilor, indiferent de aptitudinile pe care le au. La ce bun? Să ne gândim cum s-ar simți un elev cu premiul 1 sau 2, știind că este privit la fel ca cel care a avut ultima medie din clasă. Nu e vorba de competiție aici, nici de a demonstra ceva, ci de a recunoaște meritele, valoarea, în funcție de efortul depus. Și dacă stăm bine să ne gândim, viața însăși e competiție, în care trebuie să știi și să câștigi, și să pierzi, iar școala ar trebui să formeze copiii pentru a fi adulți care să se descurce în viață.
Da, eu am fost un elev care a avut media 10 încă din clasa a V-a. Dar asta nu înseamnă că nu am avut și note de 8 sau de 9. Dar, fiecare notă a însemnat o motivație în plus pentru a învăța mai mult, pentru a ști și a descoperi. Am făcut-o pentru că am vrut și pentru că mi-a plăcut, nu pentru a demonstra ceva. Nu m-am considerat niciodată diferită de colegii care poate nu au avut media 10. Mai mult, am cunoscut elevi care nu aveau note maxime, dar care se remarcau în alte domenii sau activități.
Cred ca asta ar trebui să înțelegem toți, elevi și părinți.
Așa că, nu vă supărați dacă în catalog, la finalul anului, există și medii mai mici de 10. Important e ce știți, ce vreți și în ce spirit vreți sa creșteți!”
Ștefan Lefter
Redacția
Alexa Stănescu
15 comments
Scopul primar școlii este în principal de a asigura cunoștințe de bază pe care elevul să construiască o carieră viitoare. O altă țintă ar trebui să fie stimularea excelenței printr-un sistem competitiv. O națiune se ridică cu oameni pregătiți, iar suprimarea clasamentelor pentru a nu se simți rușinați cei care fie nu au capacitatea, fie nu sunt interesați de carte poate duce la demotivarea celor care încă mai sunt stimulați de părinții lor să urmeze drumul foarte dificil al dezvoltării intelectuale. Probabil de aceea trec aproape neobservați olimpicii, dar sunt popularizate nulitățile mai nou denumite influencers. Cine nu vrea să se simtă jenat de nota de la evaluarea națională sau BAC să pună mâna să învețe. În țările asiatice (China, Japonia, Coreea) evaluarea cunoștințelor absolut necesare pentru trecerea în anul următor de studiu se face la mijlocul și sfârșitul anului școlar, la toate materiile, iar punctajul elevilor este publicat la nivel național. Clasele se reorganizează în școli la începutul fiecărui an în ordinea punctajului. De ce? Pentru că îi interesează să stimuleze competiția. Vrei să fii într-o clasă bună, înveți să te menții pe poziții fruntașe. Rezultatele unui astfel de sistem: procent de alfabetizare ridicat, specialiști competitivi, creștere economică pe măsură. Cu elevi prost pregătiți nu avem șanse de mai bine ca națiune.
Dar pentru ce se dau premii și coronițe? Evident că pentru note. Cum sunt luate acele note și ce reflectă? Zic că o parte dintre note sunt date pe lucrări unde elevii copiază, o alta parte dintre note se dau încă pe “caiet” chiar și în clasele mari(stupefiant știu dar se poarta încă), alte note de dau pentru memorare și nu pe gândire. Toate acestea reflectă calitatea slabă și învechită a sistemului care din păcate (demonstrat științific prin testările PISA) produce în mare parte analfabeți funcționali. Rezultatele bune, premii, loc la licee de top, medii mari la bac le au și le iau elevii în care părinții investesc,încă de mici, sume considerabile în meditații. In mare parte rezultatele copiilor nu sunt date de muncă profesorului de la clasa cu de cea a celui de la meditații. Trist dar adevărat, liceele de top se mândresc cu rezultatele lor care de fapt sunt ale meditatorilor. Câți elevi au rezultate foarte bune fara a apela la meditații? Extrem de puțini. As fi curioasa daca are cineva din sistem o statistica macar pt o clasă de a XII a sa vedem câți copii iau meditatii in particular. Noi nu avem un sistem functional, avem în schimb părinți dispuși să plătească profesori în privat că sa ii învețe pe copii ceea ce ar trebui sa învețe la școală. Ne învățăm cu apa rece din păcate pt noi și pt viitorul copiilor.
Felicitări tinerei absolvente pentru opinie și rezultate! Succes la examenele viitoare!
Dacă la școală faci chimie și nu-ți place chimia, ce ar trebui să faci? Să te axezi pe note și teste ca să n-ai probleme cu părinții (adică o copiuță, ceva) sau să înveți și să înțelegi materia pentru că, cine știe, o să îți fie de folos în viața?
Incearca sa inveti, vezi ce se intampla.. s-ar putea sa fii apreciat, sau chiar sa iti placa. Da-ti o sansa, trebuie sa descoperi la ce esti bun, altfel nu ai de unde sa stii.. nici macar daca nu iti place nu stii inca. Daca totusi nu ai succes, mergi pe medie de trecere, oricum invatatura e ceva bun in comparatie cu alte lucruri, iar varsta tanara e singura la care poti sa acumulezi, creierul absoarbe mult mai usor si e pacat sa nu il “hranesti”. Scoala are rolul sa iti ofere o sansa la educatie, la alegerea unei directii in viata, descoperindu-ti potentialul pe care il ai.
Succes!
Toți sunteți deștepți nemaipomeniți… toți aveți idei…apropo știți cum se numesc oamenii cu idei???
Vă deranjează adevărul?
Cine e de vina ca elevii “nu dau teste pt a vedea cat si ce stiu, ci invata pt a da teste”? Elevii sunt cei care pun accentul pe note si mai putin pe cunoastere, nu profesorii.
Notele trebuie sa dea indicatii despre potentialul elevului, despre aptitudinile sale. Nu trebuie sa existe o goana dupa note, ceea ce e echivalent cu minciuna si frauda.
Felicitari autoarei pentru părerile mature si corecte, cu atat mai mult cu cat este proaspata absolventa de liceu!
Cu sau fara note si coronite in invatamantul preuniversitar? Poate o varianta de mijloc in care elevii unei clase sunt impartiti in 3 grupe echilibrate este o solutie buna. Notele pot fi folosite pentru aprecierea elevilor insa ele nu vor fi comunicate acestora dar media notelor va da nota grupului. Cu alte cuvinte lucrarile de verificare se vor da individual ca si pana acum insa ascultarea poate sa se faca si lasandu-i pe membrii grupului sa se consulte intre ei. In acest fel se pot impleti competitia intre grupuri cu colaborarea elevilor in cadrul grupului. Iar pe viitor cind se va invata intr-un singur schimb si “scoala dupa scoala” va fi un program generalizat, elevii vor putea conlucra mult mai usor in cadrul grupului pentru rezolvarea temelor si a proiectelor.
At fi total atipic si utopic.
profesorii noștri au studiat ca si noi, in clase in care exista un singur premiant si mulți alții considerați ratați. Ei nu fac decât sa transmită mai departe unicul mod de predare pe care îl cunosc.
Sa le cerem sa facă grupe si sa amestece elevii ar fi experimental si probabil imposibil de aplicat la scala larga.
Trist, adevarat, dar putin inexact.
Exact ar fi fost “nu MAI dau teste pentru a vedea ce și cât știu”. Dar este explicabil, in cazul acestei eleve, avand in vedere ca ultimii 12 ani (de fapt, aproape ultimii 25 de ani) au fost marcati de afirmatia ei.
Altfel spus, scoala, prin mijloacele specifice, ar trebui sa alimenteze curiozitatea. Ar trebui sa activeze incapatanarea, in sens pozitiv: o incapatanare alimentata de curiozitate. Curiozitatea de a identifica probleme diferite de cele predate, incapatanarea de a cauta o cale spre solutii ale acestor probleme, chiar daca aceste solutii nu rezulta direct din ceea ce s-a predat.
Din pacate, la sfarsitul clasei a XII-a, se constata ca majoritatea elevilor sunt lipsiti de aceste doua caracteristici: nu mai au nicio curiozitate, iar cei care sunt, totusi, curiosi, atunci cand sunt pusi in fata unei probleme ‘altfel’, nu mai au incapatanarea de a-i cauta o rezolvare. Nu e deloc rezultatul dorit, dupa 12 ani (+1) de scoala. Fara curiozitate+incapatanare, esecul unei societati bazata pe cunoastere si inovare este la un singur pas.
>> Festivitățile de premiere nu reprezintă o modalitate de a umili elevii
Festivitatille astea de tip intrecere socialista la note ar putea fi reinventate. Si in alte tari se premiaza cei care merita, insa sunt mai multe premii si foarte diverse: de la cel mai bun maturator voluntar al curtii scolii pana la cel care a castigat un concurs de geografie. In felul asta fiecare elev are sansa sa ia un premiu.
>>Notele
NU EXISTA NICI O CORELATIE INTRE NOTELE SI MEDIILE DIN SCOALA SI SUCCESUL IN VIATA!
Felicitări autoarei pentru pertinența punctului de vedere și pentru argumentare!
Oare cum o fi corect?
” Că o medie de 9 nu face diferența ÎNTRE un copil deștept și unul mai puțin deștept. ”
sau
” Că o medie de 9 nu face diferența DINTRE un copil deștept și unul mai puțin deștept. ”
(ceea ce ma duce cu gandul la anticul banc referitor la ‘diferenta dintre un crocodil’ — evident, un banc absurd, pentru care si enuntul trebuia sa fie absurd)