„Un control asupra terenurilor agricole înseamnă, de fapt, un control asupra hranei populației”. Aceasta este premiza de la care au pornit cercetători de la Universitatea Babeș-Bolyai, când au realizat studiul „Land Use Policy”, unde au analizat funcția socială a unor mari tranzacții cu terenuri din perspectiva securității alimentare, transmite UBB într-un comunicat.
Între 2009 și 2012, insecuritatea alimentară a început să fie tot mai prezentă în Uniunea Europeană în ansamblul său, au arătat autorii studiului de la Facultatea de Știință și Ingineria Mediului și Facultatea de Business.
„Acapararea terenurilor reprezintă vânzarea, concesionarea sau arendarea de mari suprafețe de teren. Pentru că este vorba de suprafețe foarte mari de pământ la nivelul unei țări, consecințele se răsfrâng asupra unui număr semnificativ de persoane, în special asupra celor care trăiesc din agricultură. Având în vedere că până în 2050 se așteaptă ca cererea mondială de hrană să se dubleze pentru a susține 9 miliarde de oameni, iar țările cu economii emergente determină creșterea producției alimentare, preocupările legate de securitatea alimentară sunt considerate drept factori majori ce stimulează interesul pentru tranzacțiile cu mari suprafețe de teren”, se arată în comunicat.
Zonele unde se manifestă cel mai intens fenomenul de acaparare a terenurilor sunt Asia și Africa, însă devine tot mai extins și în Europa, în țările din partea Centrală și de Est. Referitor la investitorii activi din acest sector, studiul arată că că pentru terenurile agricole din Rusia, România și Ucraina, majoritatea investitorilor provin din Europa de Vest.
După Rusia, Ucraina este a doua țară ca întindere a terenurilor agricole din Europa, însumând 41,5 milioane de hectare de teren agricol, care reprezintă aproape 70% din suprafața totală a țării, spun cercetătorii UBB.
„Din cele 190 de tranzacții analizate în estul Europei, 106 au privit terenuri în Ucraina, ceea ce reprezintă 55,78% din totalul tranzacțiilor din cele cinci țări și 6,35% din terenul agricol al țării respective. Pe locul doi, cu mai mult de un sfert din numărul contractelor încheiate în cele cinci țări, s-a aflat România”, potrivit studiului.
Autorii studiului avertizează că dacă tendința ascendentă a tranzacțiilor funciare continuă, se poate presupune că, în următorii 10-15 ani, Europa de Est se va confrunta cu o adevărată criză de legitimitate și participare la luarea deciziilor privind gestionarea terenurilor, care va avea consecințe fundamentale în toate sferele civilizației europene.