Precizam în prima parte a acestui articol că, în conformitate cu legislația specifică în vigoare și cu regulamentele în uz, structura anului școlar preuniversitar în România este stabilită (nu negociată, dezbătută sau supusă consultării publice!) de către Ministerul Educației Naționale care îndeplinește funcția de administrare și autoritate de stat în domeniul învățământului (cf. art. 94, alin. (2), litera r) din Legea nr.1/2011/Legea educației naționale și art. 3, alineatele b) și e) din Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale) și că ”dialogul” cu asociațiile de elevi al unui minister al educației amenințat mereu cu darea/chemarea în judecată de către principalii săi beneficiari – elevii – nu seamănă nicidecum nici a dezbatere, nici a consultare, fiind, mai degrabă, un spectacol al exersării utopice a unei democrații ea însăși analfabetă funcțional.
Mai spuneam că, dacă e vorba de consultări, ele pot fi benefice numai dacă se fac de către profesioniști și cu profesioniști. În cazul concret al stabilirii structurii anului școlar viitor, fiind vorba, așadar, de un document și de o decizie de importanță națională, acești profesioniști ar trebui să fie reprezentanții Institutului de Științe ale Educației, alți experți de prestigiu din educație, profesorii și cercetătorii din preuniversitar și din universitățile noastre de elită.
Am lansat apoi propunerea conform căreia structura anului școlar preuniversitar nu ar trebui discutată și aprobată anual, ci pe termen lung, termen egal măcar cu durata învățământului obligatoriu.
Adaugăm acum propunerea experimentării structurii unui an școlar în care, indiferent de data începerii lui pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic al școlii (august sau septembrie), cursurile să înceapă nu în 1 sau 15 septembrie, ci în prima zi de luni sau în a treia zi luni a lunii septembrie etc. (oricum, întotdeauna într-o zi de luni a săptămânii), evitând astfel situațiile în care ar fi nevoie de modificări successive, pentru că data de 1 sau de 15 septembrie ar putea să cadă într-o zi de vineri a calendarului, spre exemplu. Respectând algoritmul, ultima zi de cursuri a anului școlar va fi, ca regulă, o zi de vineri și nu o altă zi a săptămânii.
Ar fi necesar apoi să se țină cont de proprietatea termenilor folosiți, cu atât mai mult cu cât este vorba de Ministerul Educației, minister care ar trebui să aibă statutul de fanion și în ceea ce privește corectitudinea și proprietatea limbii și a terminologiei folosite.
Concret, dacă ordinul de ministru spune că anul școlar este împărțit în două semestre, acestea ar trebui să fie chiar semestre (semestru însemnând șase luni) și nu trei luni și jumătate (din 9 septembrie până în 20 decembrie), ca în acest an școlar! Facem precizarea că în structura anului școlar sunt cuprinse și vacanțele școlare. Prin urmare, ele trebuie cuprinse și în structura semestrelor, pentru că, altfel, semestrele propuse nu mai sunt semestre!
Tot pentru a respecta proprietatea termenilor, vacanțele școlare ar trebui separate de zilele libere și de sărbătorile naționale, zile/perioade în care toată lumea e liberă, nefiind, așadar, nici în concediu (părinții elevilor), nici în vacanță (elevii, studenții), ci în zi/zile libere la nivel național. Și tot pentru proprietatea termenilor/sintagmelor folosite (dar nu numai!), evaluarea națională și examenul de bacalaureat ar trebui desfășurate în intervalul dintre perioada terminării cursurilor la aceste clase și data la care toții elevii intră în vacanța de vară, știindu-se că este deja o tradiție la noi ca elevii din clasele a VIII-a și a XII-a să termine cursurile cu o săptămână, respectiv cu două săptămâni mai repede decât celelalte clase. Ar mai fi necesar ca cei din domeniu, respectiv cei care se pricep, să analizeze formele și variantele și să găsească soluții pentru ca și elevii și profesorii din învățământul profesional și tehnic să beneficieze de aceeași vacanță de vară ca ceilalți elevi și profesori din învățământul liceal.
Să vedem acum dacă aceste propuneri și observații sunt sau ar putea fi reflectate în structura propusă de Ministerul Educației și Cercetării pentru anul școlar 2020-2021.
Iată această structură:
- Semestrul I – 17 săptămâni de cursuri (14 septembrie – 29 ianuarie 2021);
- Semestrul al II-lea – 17 săptămâni de cursuri (8 februarie -18 iunie 2021);
- Vacanța de iarnă (23 decembrie 2020 – 10 ianuarie 2021)
- Vacanța intersemestrială (30 ianuarie – 7 februarie 2021)
- Vacanța de primăvară
- – Paștele Catolic (2 – 11 aprilie)
- – Paștele Ortodox (30 aprilie – 9 mai)
- Vacanța de vară (18 iunie 2021 – 11 septembrie 2021)
Prin excepție de la prevederile anterior menționate pentru clasele terminale din învățământul liceal, anul școlar are 32 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 4 iunie 2021. Pentru clasele a VIII-a, anul școlar are 33 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 11 iunie 2021, în timp ce pentru clasele din învățământul liceal – filiera tehnologică, cu excepția claselor terminale și pentru clasele din învățământul profesional, anul școlar are 37 de săptămâni de cursuri.
Se observă cu ușurință că răspunsul la întrebarea noastră retorică de mai sus este categoric nu.
Propunem următoarele modificări minimale: Vacanța de primăvară: 5 – 18 aprilie 2021. De Sărbătorile Pascale elevii beneficiind, împreună cu părinții lor, de zilele libere la nivel național.
Fracționarea vacanței de primăvară în structura propusă de minister ”pentru a permite familiilor reunite, inclusiv membrilor din diaspora, să celebreze împreună”, dincolo de o fragmentare periculoasă a semestrului II și a vacanței de primăvară propriu-zise, ar însemna și scoaterea elevilor din ritmul școlar și pierderea efectivă a lunii aprilie și a primei jumătăți din luna mai 2021, la care s-ar adăuga și situația neplăcută și inedită în care unii dintre cei mai buni elevi ai noștri ar trebui să se deplaseze din localitățile de domiciliu în centrele de desfășurare a olimpiadelor, tocmai în săptămânile dedicate Sărbătorilor Pascale.
Cunoscând și respectând principiile pedagogice și psihologice ale învățării eficiente, trebuie să se țină cont de faptul că, în mod natural, psihologia și comportamentul specific vacanțelor școlare se instalează cu anticipație de câteva zile (până la o săptămână) în clasele de elevi, persistând și în prima jumătate a săptămânii de după vacanță. Ceea ce înseamnă că fragmentarea vacanței de primăvară pe criteriile Paștele Catolic (2 – 11 aprilie), Paștele Ortodox (30 aprilie – 9 mai) ar putea avea efecte negative cu urmări greu de anticipat, dacă ținem cont că din cea de-a doua parte a vacanței fragmentate de primăvară s-ar intra în ultima lună de școală pentru clasele terminale. Pe de altă parte, creștini fiind și noi, credem, totuși, că ministerul exagerează cu fragmentarea vacanței de primăvară pe motive religioase, așa cum a făcut, de altfel, și atunci când a introdus religia în trunchiul comun la toate clasele, în ciuda faptului că ”Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă” (art. 29 (1) din Constituția României), dând apoi posibilitatea părinților și/sau elevilor majori să poată solicita retragerea de la aceste ore, o situație unică în învățământul din întreaga lume prin care o materie este obligatorie și benevolă în același timp, de la clasa pregătitoare, până la clasa a XII-a.
Suntem convinși că, dacă se doresc cu adevărat schimbări în bine, cu ajutorul experților și prin ieșirea din comoditatea copy paste-ului, prin analiza variantelor și a alternativelor posibile, gândind pentru viitor și nu pentru un minister sau altul, pentru o confesiune sau alta, pentru diaspora, se poate finaliza o structură a anului școlar viitor în care inclusiv examenele naționale (probele scrise la bacalaureat, competențele fiind programate pe parcursul semestrului II) să fie finalizate până în 18 iunie 2021, în așa fel încât vacanța mare să fie vacanță pentru toți, inclusiv pentru profesori. Ceea ce înseamnă că și calendarul ulterior al examenelor naționale ar trebui raportat la această structură, cu renunțarea la a doua sesiune de bacalaureat, care ar putea fi programată (dacă se dorește cu insistență menținerea ei) în vacanța intersemestrială a anului școlar viitor ca sesiune extraordinară plătită, absolvenții claselor a XII-a având dreptul să se prezinte gratuit doar la examenele ordinare de bacalaureat din luna iunie a următorilor doi ani școlari. Desigur, fiind în vacanță, și profesorii solicitați la aceste sesiuni extraordinare ar trebui plătiți dublu față de participarea la sesiunea ordinară de bacalaureat din luna iunie, perioadă în care profesorii evaluatori sau supraveghetori sunt oficial în activitate.
Ar trebui să avem curajul să propunem, să gândim și să experimentăm asemenea propuneri sau să rămânem la mult evocatele dezbateri și consultări publice în urma cărora nu se schimbă nimic?!
___
Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.