Universitățile tehnice trebuie să își actualizeze și să-și flexibilizeze curriculumul, să se dezvolte global, cu activități de predare și cercetare în care să implice atât studenți străini, cât și mediul de afaceri, spune profesorul Dan Micu, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Dublu licențiat în matematică și energetică industrială, Fulbright senior-profesor la University of Florida, profesor la Beijing Jiatong University în China și cu peste 50 de stagii de cercetare și predare la universități din străinătate, Micu propune implicarea specialiștilor din cercetare-dezvoltare din industrie direct în predare.
„Ce am văzut în alte universități și ce nu este la noi? Implicarea celor din cercetare-dezvoltare, din industrie în programa școlară, în curriculumul universitar. Nu numai să vină să dea idei, dar să vină și din 14 cursuri, patru să le țină ei, cu mine prezent și cu interacțiune și cu debate, dar să vină ei să le țină. Asta n-am văzut-o la noi, dar se practică în Statele Unite, unde vine partea regională. Asta înseamnă să creăm o punte mai sustenabilă între noi“, a declarat profesorul Dan Micu în cadrul conferinței „Viitorul universităților tehnice“ organizate vineri, 25 aprilie 2024, alături de profesorii Mircea Miclea și Attila Simo.
Dezbaterea are loc cu o lună înainte ca la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN) să se desfășoare alegerile pentru funcția de rector, funcție la care Dan Micu ar urma să candideze, potrivit surselor Edupedu.ro.
Alte propuneri pentru dezvoltarea universităților tehnice, avansate de Dan Micu sunt înființarea de birouri ale companiilor în universități și doctoratele în cotutelă cu companiile. „Puncte de lucru n-am văzut în România, în străinătate există punctele de lucru ale companiilor în birouri. Au o persoană care stă în universitate și îi ține la curent cu tot, cu curricula, cu studenții, merge la cursuri, vede studenții buni, participă la ședințe, e un fel de angajat al companiei în universitate. Și merge fantastic. În unele universități din Europa se practică, în Germania cel mai mult“, explică profesorul.
Dan Micu este profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, unde predă Metode numerice, Complemente de matematici, Electromagentics (curs în engleză) și Clădiri verzi la Facultatea de Inginerie Electrică. În perioada 2017-2018 a fost Fulbright senior-profesor la University of Florida, Electrical and Computer Engineering, SUA, din 2019 până în 2023 a fost profesor la Beijing Jiatong University în China. Este dublu licențiat în Matematică (la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca) și în Energetică Industrială (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), cu doctorat în Inginerie Electrică cu stagii de cercetare la Vrije Universiteit Brussel. A fost implicat în 18 proiecte de cercetare internaționale, dintre care director al 8 proiecte Horizon, a fost manager de proiect în 7 granturi de cercetare naționale și membru în 20 de proiecte cu mediul economic. Din 2023 este cofondator al Energy Advisor Start-up, din 2020 este președintele Comisiei de Cercetare din Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, iar din 2010 este directorul Energy Transition Research Center. A efectuat peste 50 de stagii de cercetare și predare la universități din străinătate, printre care University of Chicago, SUA, Ecole Normale Superieure Lyon, Franța, Oita University, Japonia. Descarcă de aici CV-ul integral al profesorului Dan Micu
Cele mai importante declarații făcute de profesorul Dan Micu, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în dezbaterea „Viitorul universităților tehnice“:
- „Parteneriatele cu industria într-adevăr există: studenții merg la practică, există intershipuri plătite, există foarte multe lucruri care se fac, se implică în cercetare. Noi avem în centrul nostru de cercetare proiecte în care am implicat companiile. Aici sunt colegii mei de la Energobit, am scris proiecte internaționale împreună, așteptăm să iasă și să putem lucra. Dar ce am văzut în alte universități și ce nu este la noi? Implicarea celor din cercetare-dezvoltare, din industrie în programa școlară, în curriculumul universitar. Nu numai să vină să dea idei, dar să vină și din 14 cursuri, patru să le țină ei, cu mine prezent și cu interacțiune și cu debate, dar să vină ei să le țină. Asta n-am văzut-o la noi, dar se practică în Statele Unite, unde vine partea regională. Asta înseamnă să creăm o punte mai sustenabilă între noi. Antreprenoriatul inovativ aici este destul de greu să-l facem. În universitate trebuie să optimizăm niște mecanisme procedurale. Nu mă pricep încă. Poate o să mă pricep. Sunt niște mecanisme procedurale destul de greoaie, care cred că s-ar putea optimiza.
- Iar o chestie importantă: punctele de lucru n-am văzut în România, în străinătate există punctele de lucru ale companiilor în birouri. Au o persoană care stă în universitate și îi ține la curent cu tot, cu curricula, cu studenții, merge la cursuri, vede studenții buni, participă la ședințe, e un fel de angajat al companiei în universitate. Și merge fantastic. În unele universități din Europa se practică, în Germania cel mai mult.
- Doctoratele în cotutelă cu companiile sunt o chestiune foarte importantă. Am și început-o acum cu un doctorand de-al meu care lucrează la ei în companie. E plătit și are și bursă de doctorat, lucrează și la companie, face și un „joint adventure“ cum îmi place mie să spun.
- Am zis că după 25 de ani să mă implic și eu în administrație și am preluat șefia Departamentului de Electrotehnică și măsurări. Am văzut afară și am început să-i chem pe oameni să discut cu ei despre planurile lor de carieră. Ce-i planul meu de carieră, întrebau oamenii? Bun, tu ești asistent astăzi. Peste 5 ani ce vrei să fii? Păi, șef de lucrări! Bun, ce-ți trebuie ție ca să fii șef de lucrări? Pentru ca să existe o transparență și o predictibilitate a promovărilor. Să știe omul pentru ce face ceea ce face și ce anume îi trebuie. Trebuie făcut cu toți. Și este extrem de importantă recunoașterea rezultatelor. Adică dacă într-o universitate ai niște grupuri bune, recunoaște-le! Adică nu că scrii asta, nu, domnule! Recunoaște-le, dă-le premii! Cheamă-i în fața Senatului și dă-le o diplomă! Ai un om extraordinar de bun, atunci cheamă-l și recunoaște-l. De ce? Pentru ca să mai facă. Pentru că dacă nu-i dai, nu mai face.
- În Florida era bătaie pe cursurile de formare profesională. Toți se înscriau, toți și încă nu erau locuri. Veneau și spuneau: lasă-mă pe mine să mă duc la cursul ăsta! Și nu erau numai cursuri de perfecționare în domeniul tehnic. Erau cursuri de digital skills, de managementul proiectelor, de cognitiv comportal […]. Vreau să fiu șef de departament, rector. Du-te atunci la un curs de leadership și vezi ce se întâmplă! Du-te la un curs de managementul proiectelor. Cursuri despre cum să te porți, cum să știi să vorbești, cum să știi să interacționezi cu oameni.
- În 2010 am început foarte timid și am creat un laborator de cercetare. Cu 6-7 oameni am început să lucrăm împreună cu mediul economic, am început să facem proiecte, am câștigat proiecte naționale și a mers, eram pe linia de plutire. Dar eram 7 oameni și când mai încercam să mai aducem încă 2-3 doctoranzi… ne scufundam. Și am zis: nu se poate! Așa am început plecările mele în străinătate. M-am întors în 2015 și am spus că nu se mai poate face cercetarea pe grupuri mici – pe grupuri foarte bune, de altfel, – și nici doar în universitate, trebuie interdisciplinaritate. Trebuie să ne unim toți cei care vin acum pe diverse linii, pe diverse domenii. Noi eram pe energie și am spus: hai să vedem care-s grupurile din universitate care performează mai mult sau mai puțin în domeniul ăsta și să ne unim, să facem cum am văzut eu în străinătate, să facem un centru de cercetare transdisciplinar în Universitatea Tehnică. Și asta a fost în 2014-15, când s-au lansat programele Horizon 2020 și atunci am mers și am discutat cu oamenii, efectiv m-am pus la masă și le-am spus: Oameni buni, vrei să intrați într-un consorțiu și să încercăm să intrăm în consorțiile europene? Nu puteai să intri în consorțiile europene doar prin relații interpersonale, așa cum era la început: adică eu mă duceam la o conferință, făceam cunoștință cu un profesor care lucra și propuneau ei. Noi încă nu puteam propune. Și acum e greu să fim noi lideri. Și atunci am fost chemați într-un prim consorțiu. În 2015 ne-am dus ca echipă mare din UTCN. Acum, după 10 ani, suntem un grup, se numește întreg Energy Transition Research Center (EnTReC), în care momentan după 10 ani avem 11 grupuri de cercetare cred că din toate facultățile, din cele 9 facultăți din Cluj-Napoca și mai avem și la Baia Mare, să nu uităm partea de științe, și avem 74 de oameni în momentul de față. Am finalizat aproape 20 de proiecte europene și momentan avem pe rol 9 proiecte europene cu care ne mândrim și care merg înainte, aducem plus valoare, aducem bani universității, angajăm tineri doctoranzi, cercetători și cu asta reușim să mergem înainte.
- Acum, Andrei Ceclan [inginer cercetător la UTCN], prietenul meu, este la Târgul European de Tehnologie din Hanovra, și mi-a spus câtă căutare au universitățile de tehnologie acolo și sfatul a fost ca de acum să încercăm să trimitem universitățile tehnice din România, să trimitem grupuri de cercetători acolo, oameni care au proiecte. Un grup format din cinci oameni care să meargă la târgurile astea pentru partea relațională, pentru partea de inspirație în proiecte, să fim prezenți. El s-a dus așa, de unul singur, să vadă.
- Noi facem cercetare inginerească, dar pe lângă cercetarea inginerească există cercetarea științifică și noi avem cercetarea științifică la Baia Mare. Dacă astea două nu merg mână în mână, n-o să reușim. Noi vedem acum în proiectele internaționale pe care le avem. Trebuie să lucrăm împreună. Cercetătorul științific are mai mare libertate. Nu-i presat de bani, are timp, pe când specialiștii din cercetarea inginerească nu au timp. Noi trebuie să facem inovație rapid și atunci grăbim procesul“.
- „Văd o universitate tehnică a viitorului ca un radio cu trei butoane secundare și un buton principal, butonul de on-off. Un buton ar fi calitatea educației, diversificarea ofertei educaționale, conlucrarea cu mediul economic. Al doilea buton secundar este calitatea cercetării într-o universitate și al treilea este butonul globalizării sau al internaționalizării, care e un punct extrem de important, o dimensiune fantastică. Universitățile nu mai pot rămâne la dimensiunea locală, nici la cea regională, nici la cea națională. Trebuie să trecem la dimensiunea internațională.
- Butonul on/off sunt oamenii universității, începând de la studenți, continuând cu doctoranzii, cu asistenții, până la cei care lucrează pentru la serviciile auxiliare, administrativ, toți au o pondere pe care trebuie să o regleze în angrenajul ăsta mare al universității. Fiecare om pus în poziția pe care el și-o dorește și la care el performează. Am transpus acum viziunea mea ca inginer. Dar jumătatea mea de matematician vine cu o metaforă matematică. Deci avem cele trei variabile, care sunt educația, cercetarea, internaționalizarea. Avem o funcție multicriterială de optimizare. Noi trebuie să le alocăm acestora trei câte o pondere, pentru că la final trebuie să avem un rezultat optim, dar în regim dinamic. Și atunci noi trebuie să reglăm ponderile acestea în funcție de ce ne dorim, de ceea ce vrem să avem la ieșire. Noi ponderile astea le reglăm în funcție de context. Trebuie să găsim soluții contextuale. […]
- La calitatea educației, la ce m-am gândit? Actualizarea curriculei, pe care trebuie să o facem flexibilă și accesibilă. Asta e foarte important, să existe accesibilitate, să existe centrarea pe student, să existe mediul economic care să fie cu noi. Avem discipline fundamentale în universitățile tehnice, matematică, fizică, unii vin cu un background mai slăbuț, unii vin cu un background mai bun din licee, noi scalăm pe cine avem în față. Apoi, foarte important, pe lângă discipline fundamentale, avem discipline de specialitate. Aici trebuie să lucrăm cu mediul economic, să existe atractivitate, să existe monitorizare continuă a acestor fișe de disciplină, a acestor programe. Și aici avem de-a face cu fetișizarea curiculumului, așa cum a spus Mircea [Mircea Miclea – n.red.]. Ce înseamnă fetișizarea curriculumului? Păi, noi avem fișele disciplinelor în care scriem: capitolul 1, fac aia, capitolul 2 predau într-un anumit fel, fac așa… Și vin cei de la ARACIS și spun: „Domnule, stai un pic, aici trebuie să faci aia, ai, aia“. Eu răspund: „Nu, domnule! Mă opresc, mă uit la generația de studenți de acum și analizez cui mă adresez. Le văd competența și atunci mă poziționez altfel. Predau altfel, în funcție de cui predau. Ca exemplu propriu, într-un singur an am predat în Statele Unite un semestru, am venit, am predat jumătate de semestru în China și am venit în România. Mi-am schimbat cursul de trei ori, pentru că nu era același auditor, deși predam aceeași materie cum predau și aici, cum predau în universitățile tehnice. […]
- Eu la Inginerie electrică predau Metode numerice. Înainte de a face metoda numerică și de a le-o scrie pe tablă matematizat, eu le spun studenților unde o folosesc. Calculul integralelor definite îl folosesc la calculul energiei consumate. Dau exemplu practic, concret, clasic. Am timp, deci dau exemplu concret ingineresc. Asta e o chestie foarte importantă. Și acum îmi place atitudinea cu care predăm [referință la analizele realizate de Mircea Miclea – N.Red.]. Dacă predai cu sictir, cu indiferență, asta transmiți. Dacă predai cu emoție, cu atitudine, îl faci pe student curios, îl faci să se uite entuziasmat. […] Ce am creat aici? Am creat o memorie emoțională și sunt copii care își aleg joburile lor după profesori. E foarte important asta. Deci o predare excelentă este ca un act de iubire [o nouă referire la declarațiile făcute de Mircea Miclea – N.Red.]. Câteodată nici nu știi de ce o iubești pe persoana cu care stai, dar totuși o iubești. Nici nu știi de ce predai, dar totuși predai. Deci ne-am luat angajamentul față de studenții noștri și față de noi înșine să fim foarte bine pregătiți în ceea ce predăm, să fim ancorați la realitățile prezentului. Dar mai este un lucru foarte important: trebuie să le cultivăm studenților noștri și nouă imaginația creativă. Lipsește! Citim-expunem, citim-expunem. Nu, domnule! Trebuie să-l înveți pe student să aibă imaginație creativă, să aibă curaj în dezvoltarea lui și încredere în el, încredere în propria lui dezvoltare și în propria lui reușită. Bineînțeles, pe lângă asta trebuie să creăm și meta-competențe. […]
- Pe studenții noștri, dacă sunt foarte buni, trebuie să-i premiem. În China, îi premiază pe studenții foarte buni, de față cu toată lumea. Și mai este un lucru foarte bun: acțiunile remediale. Dacă vezi că studentul are probleme, faci acțiuni remediale, care pot fi de mai multe tipuri. În State, era un coworking space în care veneau studenții mai buni sau asistenții și îi mentorau puțin pe cei slabi. E un lucru foarte bun care s-ar putea face. Sau studenții buni se strângeau și lucrau, se face și la noi“.
VIDEO Declarațiile integrale din cadrul dezbaterii „Viitorul universităților tehnice“: