Rutina, indolența, educația primită în sistemul de învățământ și corupția locală au contribuit la atitudinea autorităților în cazul de la Caracal, spune sociologul Barbu Mateescu într-un interviu pentru Edupedu.ro
De altfel, în general, modul în care reacționează românii la situații de violență se trage din sistemul de educație. Generație după generație, populația a fost învățată să fie cuminte, să nu vorbească neîntrebată, să nu ia inițiativă de teamă că va fi prinsă cu lecția neînvățată, să nu se bage în treburile de familie ale altuia chiar dacă văd violențe și agresiuni, să fie obedinetă. O moștenire a modului în care societatea comunistă își educa cetățenii.
Din fericire, sistemul este disfuncțional și nu toți care trec prin el ajung să fie intoxicați complet, oamenii au început să vadă că se poate și altfel, dar această schimbare vine lent.
Barbu Mateescu, pentru Edupedu.ro:
- „De la sistemul de educație pornesc foarte multe pentru că sistemul învață orice copil din România să nu aibă inițiativă, să vorbească doar atunci când vrea profesorul să vorbească. A lua inițiativă este ceva foarte stresant pentru că se întâmplă doar atunci când trebuie să spui lecția. În sistemul nostru educațional nu vrei să ridici niciodată mâna dacă nu înțelegi ceva pentru că o să pari prost și profesorul care trebuie să predea un volum mare de materie în 45 de minute nu are timp să-ți răspundă.”
- „Sunt și multe componente ale programei care creează o mare parte din mentalul colectiv, perspectiva cetățenilor acestei țări. Problema este cum te poziționezi față de tine, față de autoritate, față de reguli. Din fericire, fiindcă este un sistem disfuncțional, sistemul de educație dă și rateuri, nu poate să convertească pe toată lumea în roboței și de aceea reușim să supraviețuim ca societate.”
- „Sistemul ar produce ceva și mai toxic, de fapt, dar nu poate fiindcă este ineficient. Fiecare generație care iese din sistemul educațional începe tot mai mult să-și dea seama că există și alte valori, e ca și cum societatea devine tot mai imună la otrava și toxinele pe care le introduce sistemul educațional românesc în copii.”
- „Cazuri ca acesta au mai fost, dar atunci nu reacționam. Acum începem să ne trezim, dar dacă vrem niște cetățeni mai responsabili și mai ales oameni responsabili angajați la stat și ceva mai orientați către cetățean, atunci cu sistemul de educație trebuie să începem, nu cu altceva, nu cu o lege, cu un politician care ne zâmbește la televizor sau cu demisii.”
- „Foarte greu se schimbă lucrurile în bine fără un sistem de educație care să așeze lucrurile cum trebuie. Acum, datorită unor schimbări legate de România, nu de sistemul educațional, lucrurile o iau într-o direcție bună. Însăși faptul că ne indignăm este un pas înainte față de cazurile similare din trecut.”
Mai jos, interviul integral cu sociologul Barbu Mateescu:
Edupedu: Cum se ajunge la o asemenea situație?
B. Mateescu: Sunt aspecte care țin de instituții disfuncționale, lente, ineficiente, care nu sunt orientate asupra cetățeanului. Asta nu este o maladie care să fie prezentă doar în Caracal sau doar în Oltenia. Sunt și niște aspecte care țin de specificul zonei. Spre exemplu, nu există infrastructură ca să ajungi dintr-un loc în altul și de aceea se apelează la mașini de ocazie.
Edupedu: De ce nu se implică românii în situații de violență?
B. Mateescu: Instituția fundamentală pentru foarte mulți români este familia și acest lucru are și niște conotații care nu sunt așa de plăcute. Mă refer la normele pe care le-am aplica în alte circumstanțe și nu le aplicăm atunci când vine vorba de familie, de relațiile dintre sexe, de violența la adresa femeilor. Sunt niște modele de comportament care există bine mersi de foarte mult timp în România. Nu mai au aceeași amploare pe care o aveau în trecut, pentru că societatea se schimbă, dar nu se schimbă la fel peste tot și în foarte multe privințe este evident că nu se schimbă suficient de repede.
Edupedu: De ce autoritățile au tratat familiile victimelor în felul în care au făcut-o? De unde vine această nepăsare înfiorătoare?
B. Mateescu: Rutină. Dacă vorbiți cu polițiști veți vedea că atunci când în România are loc o crimă comisă de soții femeilor dispărute, ei nu mai sunt interesați să găsească urma persoanei repective pentru că implică un efort internațional colosal. S-a scris deja destul de mult în privința unor rețele de proxenetism și trafic de persoane, care există în acea zonă. Dacă este adevărat, atunci vorbim de ceva mult mai grav, vorbim de o cultură, de un lanț, de un business cu ramificații evident și în rândul instituțiilor menite să protejeze cetățeanul.
Edupedu: Cum ați descrie modul în care s-a purtat conversația de la 112 din partea autorităților?
B. Mateescu: Cred că și la opertaoarea de la 112 veți găsi aceeași aproblemă de rutină, multe telefoane false, această problemă de „Petrică și lupul”, exact ca la poliție. Dacă atâtea cazuri sunt de fapt minore, probabil că și acesta va fi un caz minor. Evident că din când în când nu este așa și asta este o problemă majoră.
Unde văd eu conexiunea cu incendiul de la Colectiv – sunt niște boli cronice în această țară care se activează în situații de criză, fie că este vorba de un apel la 112, sau de un eveniment medical grav. Să nu aveți iluzia că nu vom descoperi ceva similar în câțiva ani, fie că vorbim de un bloc care cade fiindcă a fost făcut pentru profit și nimeni nu a luat autorizații, fie că vorbim despre un tren care are un accident și mor oameni sau de un avion prăbușit.
Nu mai contează alegerile, statul român creează probleme, poate să fie și dumnezeu premier, nu contează cine este la putere. Haideți să vedem dacă peste o lună s-au luat măsuri astfel încât, un polițist din Botoșani să știe ce să facă atunci când primește un asemenea apel. Nu mă interesează cine și-a dat demisia, poate să-și dea demisia și patriarhul, nu contează.
Ce facem noi ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple în viitor? Ce înțeleg polițiștii care se uită acum la ecran, ce înțeleg despre ce se întâmplă în tot sistemul acesta? Obțin ei informațiile necesare ca să acționeze mai bine? Schimbăm procedurile? Asta mi se pare a fi miza. Evident, trebuie să dăm și pedepse, dar mă tem că avem reflexul să mergem doar spre pedepse și nu spre rezolvarea problemei. Nu este vorba doar de 112, sunt mai multe sisteme de acest tip care așteaptă o brichetă, metaforic vorbind.
Edupedu: S-a discutat mult zilele acestea despre faptul că PSD a știrbit puterea de intervenție a autorităților prin măsurile dezastruoase pe care le-au luat în ultimii ani. Mă refer la modificarea legilor justiției, a codului penal.
B. Mateescu: A avut loc o demoralizare și o ciuntire a activității polițiștilor, în sensul în care ei au devenit conștienți că există entități politice care practic scot de la închisoare oamenii pe care ei i-au băgat la închisoare. Vorbim de mai multe infracțiuni, nu doar de corupție. Este corect ce spuneți, dar mai vorbim de o inefieciență care are cauze mai profunde decât doar o guvernare sau un partid, sunt niște lucruri care durează de foarte mult timp.
Edupedu: Este vindecabilă problema aceasta?
B. Mateescu: Da, dar în timp. De la sistemul de educație pornesc foarte multe pentru că sistemul învață orice copil din România să nu aibă inițiativă, să vorbească doar atunci când vrea profesorul să vorbească. A lua inițiativă este ceva foarte stresant pentru că se întâmplă doar atunci când trebuie să spui lecția. În sistemul nostru educațional nu vrei să ridici niciodată mâna dacă nu înțelegi ceva pentru că o să pari prost și profesorul care trebuie să predea un volum mare de materie în 45 de minute nu are timp să-ți răspundă.
De asemenea, munca nu depinde de grup, dacă se face o echipă este doar în doi, cu colegul de bancă. Sunt și multe componente ale programei care creează o mare parte din mentalul colectiv, perspectiva cetățenilor acestei țări. Problema este cum te poziționezi față de tine, față de autoritate, față de reguli. Din fericire, fiindcă este un sistem disfuncțional, sistemul de educație dă și rateuri, nu poate să convertească pe toată lumea în roboței și de aceea reușim să supraviețuim ca societate. Sistemul ar produce ceva și mai toxic, de fapt, dar nu poate fiindcă este ineficient. Fiecare generație care iese din sistemul educațional începe tot mai mult să-și dea seama că există și alte valori, e ca și cum societatea devine tot mai imună la otrava și toxinele pe care le introduce sistemul educațional românesc în copii.
Cazuri ca acesta au mai fost, dar atunci nu reacționam. Acum începem să ne trezim, dar dacă vrem niște cetățeni mai responsabili și mai ales oameni responsabili angajați la stat și ceva mai orientați către cetățean, atunci cu sistemul de educație trebuie să începem, nu cu altceva, nu cu o lege, cu un politician care ne zâmbește la televizor sau cu demisii. Foarte greu se schimbă lucrurile în bine fără un sistem de educație care să așeze lucrurile cum trebuie. Acum, datorită unor schimbări legate de România, nu de sistemul educațional, lucrurile o iau într-o direcție bună. Însăși faptul că ne indignăm este un pas înainte față de cazurile similare din trecut.