Sica Șerban, profesoară la sat: Lecția mea din ultimul an a fost să profit de fiecare moment când sunt cu ei față în față, la clasă / Ar trebui făcute evaluări naționale la toate clasele, la finalul școlii online

Incidența de infectare scade tot mai mult, o parte a populației a fost deja imunizată și lucrurile par că încep, într-un final, să se îndrepte spre normal. Dacă revenirea la școală se va face pentru toți copiii în curând, atunci va fi nevoie de o evaluare amplă la nivel național, pe sistemul celor de la a II-a, a IV-a și a VI-a pentru a vedea exact unde sunt lacunele copiilor, este de părere profesoara Sica Șerban, voluntar World Vision, care lucrează de mai bine de 10 ani cu elevi din comunități dezavantajate și care, la fel ca mulți din sistem, a realizat în ultimul an cât este de importantă școala fizică. „Lecția mea din ultimul an a fost să profit de fiecare moment când sunt cu elevii față în față, la clasă, pentru că ne-a luat pe nepregătite pandemia. Noi nu învățăm doar cunoștințe la școală, învățăm și abilități sociale și emoționale de care avem nevoie cu toții, indiferent dacă suntem elevi sau profesori, cu toții avem nevoie unii de ceilalți”, a povestit profesoara într-un interviu pentru Edupedu.ro.

Floriana Sica Șerban a intrat în învățământ în anul 2006, la început a fost profesor suplinitor, ulterior a reușit să se titularizeze pe Religie Ortodoxă și la facultate s-a specializat pe Teologie-Istorie, la Universitatea Andrei Șaguna din Sibiu. Este profesor cu grad didactic I, titulară în două școli din Vâlcea, la sat, iar acum învață și informatică, prin cursuri de reconversie profesională, o materie tot mai importantă și necesară în școli.

A fost voluntar World Vision de acum aproximativ cinci ani, a lucrat mult cu organizația în comunitățile în care predă și pe care le cunoaște foarte bine și a urmat inclusiv cursuri la World Vision. Sica are viziune și înțelege responsabilitatea de a se perfecționa prin formare pe ea, ca profesor, mai întâi, fiindcă totul în sistem pornește de la talentul, motivația, dedicația și competența profesorilor. Nu în ultimul rând, Sica a fost și director al unei dintre școlile în care a predat și acolo a muncit împreună cu World Vision pentru a îmbunătăți situația copiilor din zonă.

„Cunoscând nevoile comunității din Popești, în 2017, când a apărut proiectul Pâine și Mâine în zonă, am aplicat și eu. Așa a ajuns proiectul și în școala noastră. Ca orice comunitate din mediul rural, există vulnerabilități sociale, dar ele sunt diferite. Nu toți au un nivel scăzut de trai, dar au vulnerabilități emoționale, părinții nu sunt lângă ei, sunt plecați în străinătate, avem elevi care provin din familii cu mulți copii, avem familii monoparentale, spre exemplu, deci avem mai multe categorii sociale. În momentul în care am înțeles că proiectul se adresează copiilor din mediul rural cu vulnerabilități de anumite tipuri, mi-am dat seama că ne încadrăm și că este foarte important să intre toți copiii din primar. Nu-mi place să fac diferențe între ei și nu vreau să-i văd marginalizați doar pentru că au nevoi sociale diferite”, a povestit profesoara.

Munca de teren în astfel de comunități este foarte migăloasă, înseamnă să te ocupi și să fii la curent cu situația fiecărui copil și familii în parte. Profesorul de la sat se implică în dezvoltarea educațională și socială a comunității în ansamblul ei, prin munca pe care o face cu elevii și familiile lor. Este mai mult decât un job sau un stil de viață, deja din punctul acesta devine o vocație.

„Am fost la ei acasă, am văzut cum trăiesc, exact în ce condiții, cred că mai bine ca mine nu le știe nimeni. Vorbim de copii care trăiesc mai mulți laolaltă într-un spațiu mic, sărăcăcios. Am scris povestea unei astfel de familii și le-am căutat sponsori de Crăciun, au primit un brad și cadouri, copiii au fost foarte încântați, ei știu să se bucure de orice, au enorm de mult bun simț”, a povestit Sica.

„Ce vă spun părinții că își doresc pentru copiii lor?” „Un viitor mai bun decât al lor”, ne-a răspuns profesoara.

„La clasele mici, copiii vin spre noi să ne îmbrățișeze, au nevoie de acest contact fizic tot timpul și anul acesta nu s-a mai putut”

Ultimul an a fost unul foarte dificil. „I-am întrebat cum se simt acasă, ce fac acasă și mi-au spus că le este foarte dor de colegii lor. Atunci când ne-am întors la școală erau triști că nu se pot îmbrățișa, că nu pot să-și dea masca jos și că nu se pot vedea așa cum trebuie. Într-un cuvânt, triști. Ne este greu și nouă, profesorilor, la clasele mici, copiii vin spre noi să ne îmbrățișeze, au nevoie de acest contact fizic tot timpul și anul acesta nu s-a mai putut. La orele online le-a lipsit spațiul, aveam elevi care intrau din aceeași încăpere câte doi-trei copii și nu puteau să participe la ore pentru că dacă își deschideau microfonul era un haos acolo și nu se mai înțelegea nimic. Mi s-a întâmplat și mie la oră, nu mă auzea copilul și s-a scuzat că nu reușește să țină pasul fiindcă sunt mai mulți în aceeași încăpere care încearcă să urmărească online orele. Vara este altfel fiindcă pot sta afară, dar iarna fac economie de căldură și chiar nu au, am familii care locuiesc într-o singură cameră cu cinci copii de la pregătitoare, la gimnaziu… e foarte greu. Mai mult decât atât, o parte din părinți au trebuit să stea lângă copiii mai mici fiindcă aceștia nu se descurcau cu tehnologia”, a spus profesoara lor.

Dispozitive de pe care să intre la ore au avut, fie de la autoritățile locale, fie din donații sau de la părinții lor, însă lipsa de pregătire a sistemului și înapoierea tehnologică a educației din România s-a simțit foarte mult în special la sat. Pentru a vedea cât de mult s-a pierdut în timpul pandemiei, Sica spune că ar trebui făcute evaluări naționale în stilul celor de la a II-a, a IV-a și a VI-a, dar la finalul tuturor claselor, pentru a avea o imagine completă a sistemului.

„Cred că trebuie evaluați copiii din fiecare clasă pentru a se vedea exact unde sunt lacunele. Practic ar fi nevoie de o evaluare națională pe toate planurile și la toate clasele pentru a primi un prognostic realist. Este nevoie de o evaluare obiectivă, clară, concisă, să se vadă care sunt pierderile pe care le au copiii în momentul în care s-a terminat învățământul online. Eu am văzut aceste pierderi la copiii mei și abia când au revenit fizic la școală s-au mai ameliorat din ele, dar asta doar la elevii din primar și din clasele terminale, ce facem cu ceilalți care au aceleași probleme și care nu au putut reveni la școală”, a explicat profesoara.

Cele mai mari dificultăți întâmpinate în ultimul an au fost cauzate de sărăcie. „Copiii sunt deschiși la nou, au învățat partea asta digitală repede ținând cont că nu au avut o pregătire anterioară și lucrurile ne-au luat pe nepregătite pe fiecare dintre noi. Cred că cei mici se confruntă mai degrabă cu problemele de acasă acum. Lecția mea din ultimul an a fost să profit de fiecare moment când sunt cu ei față în față, la clasă, pentru că ne-a luat pe nepregătite pandemia. Faptul că am stat în mediul online, copiii mi-au lipsit atât de mult, îmi vine și să plâng. Noi nu învățăm doar cunoștințe la școală, învățăm și abilități sociale și emoționale de care avem nevoie cu toții, indiferent dacă suntem elevi sau profesori, cu toții avem nevoie unii de ceilalți. Este destul de greu să revii la școală și să reiei de unde ai lăsat lucrurile, dacă nu ne-am fi văzut deloc în toată perioada aceasta ar fi fost foarte grav. Au fost copii care s-au adaptat foarte bine la mediul acesta online, au prins din mers, au acumulat cunoștințe, dar aceștia reprezintă mai puțin de jumătate din ei”, a povestit Sica.

Despre ea, profesoara spune că s-a descurcat și tocmai fiindcă îi place să învețe lucruri noi, s-a dus la cursuri de informatică. „La momentul în care m-am înscris, mi s-a părut că acesta va fi viitorul, deși nu începuse pandemia, și am vrut să învăț mai multe lucruri, să stăpânesc mai multe metode ca să pot să-i atrag pe copii la ore și nu numai în mediul online fiindcă eu am început să mă folosesc de laptop și de aplicații dinainte să înceapă școala online, mă pasionau lucrurile acestea și am încercat să le perfecționez, să fac ceva bun cu ele”, a spus Sica.

Despre orele remediale: „E în avantaj profesorul care nu și-a făcut treaba în online pentru că el merge la remedială și mai primește niște bani”

În ceea ce privește orele remediale, profesoara spune că acestea „nu sunt ceea ce trebuie așa cum se fac acum”. „Cred că ar fi trebuit să se facă ore remediale cu profesori diferiți fiindcă profesorii care nu au intrat în online au putut face ore remediale după și au fost plătiți fix pentru treaba asta. Dacă aș face comparație între două școli, unde profesorii de la aceeași materie, unul și-a făcut treaba online și altul nu, e în avantaj cel care nu și-a făcut treaba pentru că el merge la remedială și mai primește niște bani. Eu cred că ar fi fost mult mai echitabil să se facă o evaluare de către un alt profesor, să se vadă exact nivelul copiilor și mai mult decât atât, s-a dat un număr strict de copii care să formeze grupele, 12, ori noi în mediul rural nu avem copii foarte mulți, cam aceasta este media claselor și ca să poată să ajungă la orele remediale cei care au nevoie, a trebuit să includem toți elevii din clasa respectivă indiferent dacă aveau nevoie sau nu de remedială. Ideea nu ar trebui să fie asta (organizarea), ci să umplem lacunele pe care copiii le-au obținut în urma online-ului”, a explicat Sica.

De Paște, profesoara le urează copiilor și familiilor lor ca „Învierea Domnului să aducă mai multă lumină asupra noastră decât a adus până acum, să ne încălzească sufletele și să ne ferească de ceea ce se întâmplă astăzi în lume, de toate bolile, să fie în așa fel încât să ne putem întâlni fără restricții unii cu ceilalți”.

Programul fundației World Vision România „Pâine şi Mâine” este unul dintre cele mai de impact programe sociale și educaționale din țară. Inițial, a fost gândit ca intervenție remedială pentru cazurile de elevi care riscau să abandoneze școala din cauza sărăciei, neavând ce mânca la școală sau un loc unde să își facă temele. Odată cu pandemia, programul a căpătat însă o importanță critică. Pentru foarte mulți copii este practic singura șansă ca ei să nu abandoneze școala. O masă caldă și două ore de ajutor la teme, cu un profesor calificat, țin în viață șansa acestor copii la educație, la un viitor mai bun. Până acum, 1.250 de elevi din proiect au primit mâncare caldă la școală, ajutor la teme, haine și alte resurse pentru nevoile de bază. 

Citește și:

Scrisori din vacanță. Elevi de clasele a III-a și a IV-a de la sat: Îmi doresc să înțeleg tot ce o să ne învețe doamna învățătoare / Mie mi-a lipsit doamna, mi-au lipsit colegii, mi-a lipsit banca, clasa, curtea școlii, școala, mi-a lipsit totul