Serviciul pe școală – Oana Moraru: Ești o adunare de funcționari, nu școală, dacă nu ești în pauze să ajuți la reglarea relațiilor între copii

“Dacă tu, ca școală, nu ești acolo, în pauze, să ajuți la reglarea relațiilor între copii, să dezvolți conștient digestia lor emoțională, să tranșezi cu ei, să îi ajuți să negocieze, să-și pună limite sănătoase, să își înțeleagă naturalele lupte de putere, nu ești școală! Ești o adunare de funcționari care se ocupă de copii de la gât în sus, cum s-ar ocupa de niște dosare de pe birou, bune de încărcat, măsurat și revizuit”, scrie Oana Moraru, pedagog cu 20 de ani de experiență la catedră și fondator al unei școli private.

“Enorm se întâmplă cu ei când noi suntem în cancelarii, la țigară sau cafea”, notează Moraru, ca răspuns la declarația unui lider sindical Constanța potrivit căreia agenții de pază ar trebui să facă de serviciu pe școală și nu profesorii.

• Într-o conferință de presă, președintele Sindicatului Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar (SLSIP) Constanța, Mitică Iosif, a declarat: “Vreau să o spun tranșant, profesorul nu este și nu poate fi confundat cu paznicul, pentru că el nu a stat în facultate și nu s-a pregătit pentru această carieră ca să o facă pe paznicul, nici nu este pregătit să facă față unei astfel de sarcini“, scrie Stiri.botosani.ro.

Citește mai jos opinia integrală a Oanei Moraru, publicată pe contul său de Facebook:

“Înțeleg de pe EduPedu că un lider sindical al profesorilor a afirmat într-o conferință că serviciul pe școală (supravegherea copiilor în pauze) nu poate fi dat în responsabilitatea vreunui dascăl – ci, poate, a unei firme de pază. N-am auzit de mult timp o așa tristă gogomănie. Ma sperie și mă înfurie câți neaveniți au ajuns să deschidă gura pe tema asta.

Serviciul pe școală

Oamenii ăștia nu înțeleg un lucru fundamental. Avem atât bullying în școli și suntem primii la agresivitate școlară în Europa tocmai pentru că profesorii nu fac de serviciu ca lumea.

Viața unei școli are două mari arii de creștere, intervenție și dezvoltare: academică (cu tot cu arte, sport și muzică) și socio-emoțională.

Dacă partea de relație între copii – care e foarte ramificată, dramatică, efervescentă, în expansiune permanentă – nu e gestionată conștient de cadrele didactice, creșterea academică e subminată și redusă enorm față de potențialul real al copiilor.

Cognitivul e reglat de emoțional. Asta e lege.

Dacă tu, ca școală, nu ești acolo, în pauze, să ajuți la reglarea relațiilor între copii, să dezvolți conștient digestia lor emoțională, să tranșezi cu ei, să îi ajuți să negocieze, să-și pună limite sănătoase, să își înțeleagă naturalele lupte de putere, nu ești școală! Ești o adunare de funcționari care se ocupă de copii de la gât în sus, cum s-ar ocupa de niște dosare de pe birou, bune de încărcat, măsurat și revizuit.

Mare parte din plictisul, oboseala și dezangajarea elevilor noștri vine din multe și nerezolvate conflicte interioare legate de relațiile pe orizontală între ei.

E o lume incredibil de bogată și intensă – lumea asta a pauzelor școlare. Se întâmplă acolo de două ori mai multă învățare decât la ore, uneori. Se întâmplă configurarea identității sociale, puterea unui copil de a-și stabili limitele propriei siguranțe, capacitatea lui de a se reprezenta pe sine în lume, nivelul de toleranță, empatie, puterea de negociere, cunoașterea propriei puteri în jocul natural de forțe, reactivitatea la provocări, sentimentul de apartenență la grup, creșterea conștiinței tribale și teritoriale etc etc.

Enorm se întâmplă cu ei când noi suntem în cancelarii, la țigară sau cafea. Enorm se întâmplă când privim în altă parte: cresterea sinelui se întâmplă, încrederea în sine, căutarea de sine, compararea de sine, ajustarea de sine.

Și noi lăsăm toate astea la întâmplare? Și mai dăm și vina pe copii? Că nu își pot învăța singuri autoreglajul social și emoțional? Paznici să le punem? Sunt oi?

Și nu, nu trimiteți mingea în terenul familiilor. Ce se întâmplă la școală e parte din responsabilitatea adulților de aici. Pe familii le chemi la discuții când ai de tranșat responsabilități. Dar când le chemi, știi exact ce a simțit copilul, ce a făcut în pauze, ce ai făcut și tu, ca școală, să îl crești social și emoțional.

Mare parte din bullyingul școlar românesc este fenomen indus de profesori și școli prin atitudine de nepăsare și lipsă de supraveghere.

Serviciul pe școală. Hai, că se poate! Nu poți cultiva nimic la clasă pe terenul sufletesc arat în pauze la mila întâmplării!

De 12 ani de când lucrez la Helikon, vă spun sincer că jumătate din energia fiecărui profesor se duce în pauze, pe terenul de joacă. Dar numai așa îi poți aduce în clase pentru cealaltă jumătate de efort pedagogic, acela care are grijă de productivitatea minții. Jumătate din discuțiile noastre la ședințele profesorale sunt despre RELAȚIILE între copii. Numai pe ele poți crește algoritmi, cultură, raționamente.”