Cred că angajarea profesorilor trebuie să se facă la nivelul comunității, spune Sergiu Arsene, primarul comunei Bod, din județul Brașov, în cadrul conferinței online “Ziua Educației: Lecțiile pandemiei“, organizată de World Vision România în parteneriat cu Edupedu.ro. Acesta a anunțat planul său pentru mandatul al doilea câștigat cu un scor mai mare decât primul, acela de a face un campus comunitar, un sistem integrat de servicii educaționale și de sănătate.
Primarul Sergiu Arsene a explicat nevoia de descentralizare la nivelul comunității inclusiv a angajării cadrelor didactice, descentralizare cuprinsă în forma inițială a Legii Educației, dar schimbată pe parcurs prin modificarea legislației.
Sergiu Arsene: “Da, cred că trebuie o comisie mai largă (n.r. pentru angajarea profesorilor la nivelul comunității) din care să fie reprezentantul Ministerului, prin inspectoratul școlar sau reprezentantul comunității locale, părintele, sau un consilier local. Cred că îi responsabilizam și pe cei care îi sărbătorim astăzi, pe profesori, să înțeleagă că a avea un grad profesional, treapta unu, treapta doi sau modul lor de evaluare interna nu este doar un job, adică nu vin la muncă, îmi fac datoria de dascăl, plec acasă și atâta tot. Trebuie să-i cuplăm cumva mai mult la comunitate. Să vedem ce probleme sunt și să se aplece cumva pe zona asta de activitati extracuriculare mai mult. Cred că decizia respectivă adusă la nivelul anului 2020 trebuie actualizată și implementată. Nu mai putem fiecare din punctul lui de vedere să încerce să facă cât mai mult fără să ne coordonăm între noi.
În multinațională, din experiența mea, trebuia să ne punem la masă, aveam un brainstorming, discutam o zi, două, trei dar la final trebuie să ieșim cu lucruri concrete și cu acțiuni concrete, ce facem fiecare ca să ne atingem obiectivul. Cumva, aici lucrurile se rup sau se fragmentează foarte mult. La nivel central se iau anumite decizii cu o componentă, hai să-i spunem, politizată sau poate că dă bine și spunem “ok, vreți descentralizare, uite vă dăm decizia de a cumpăra voi aceste lucruri” (n.r. legat de decizia de a pasa către primării responsabilitatea cumpărării tabletelor pentru levi), însă nu cred că așa trebuie făcută treaba, noi să dăm vina pe Guvern, Gvernul să se facă, cu ghilimelele de rigoare, că pasează sau descentralizează decizia. Nu! Cred că trebuie să ne punem real la masă și să spunem uite, noi finanțăm în condițiile astea, dar haideți să vedem dincolo de a cumpăra o tabletă, un telefon, un laptop, ce face copilul cu aceste dispozitive? Știe să le folosească? Implicăm părintele în acest proces ca să vedem ce anume folosim? Adică, dacă luăm o tabletă pe care să punem o anumită platformă video ca să transmită niște lucruri, rezolvăm doar problematica că nu este fizic la școală, dar dacă tot dăm bani europeni în această investiție putem să punem și aplicații smart, putem să punem și lecții, așa cum operatori din telefonie fac, au programe și finanțează școlarizarea profesorilor și aplicații, astfel încât să fie mai mult decât un dispozitiv pe care primim o informație de la școală. Adică chiar să facem lecțiile pe tabletă.
Copilul vine la școală dacă îi dăm condiții și dacă reușim să apropiem părintele, nu dacă îi dăm tichete
În acest al doilea mandat am hotărât să facem un campus comunitar. pentru că avem școli care sunt în urmă foarte mult, avem o lipsă de spațiu acută, nu reușim să asigurăm spațiupentru toți copiii care sunt astăzi în pod, motiv pentru care am cumpărat o suprafață de peste 4 ha pe care am dezvoltat deja, suntem la nivelul de studiu de fezabilitate aprobat și intrăm în proiectul tehnic, pentru că vrem să arătăm maturitatea proiectului. Acest campus comunitar înseamnă o grădiniță, o școală, un dispensar și un centru cultural în care copiii ies de la școală și pot să facă împreună cu profesorii partea de after school, extracuricular.
Dacă lucrurile sunt gândite integrat atunci putem să ținem copilul într-un mediu corect, de la 8-10 ore părintele când este la muncă, să știm că acel copil își face temele, are masă caldă și nu doar face ceea ce spune curricula școlară, ce alte abilități are copilul și ce putem noi ca și comunitate să-i punem la dispoziție ca infrastructură ca el să-și dezvolte acele abilități? Astfel încât peste 10-20 de ani să avem, cei care vor decide viitorul acestei țări, să fie cu o deschidere mult mai largă și să avem cât mai puține cazuri în care gândim proiecte de tichete sociale, astfel încât să facem copiii să vină la școală. Copilul vine la școală dacă îi dăm condiții și dacă reușim să apropiem părintele și să-i spunem cât de important este, nu să-i dăm anumite tichete care nu rezolvă efectul unui lucru. Cred că trebuie să investim masiv în școală, în orice tip de infrastructură educațională, iar dacă nu investim în digitalizare și în tehnologie nu o să reușim”.
3 comments
Asta mai lipsește , doamne ferește!
Ideea este veche și de demult. Elevii învățau în licee sau scoli profesionale, aveam internat pentru ca veneam de la tara, aveam mâncare calda la cantine iar mulți profesori veneau după masa la meditații sau alte activitati:cenaclu, laborator, activități de teatru sau lectura. Și… SE FĂCEA ELEVILOR EDUCATIE PATRIOTICA ȘI EDUCATIE PENTRU MUNCA. Structura de baza a învățământului romanesc a fost bună pana s-a transformat într-o afacere:manuale alternative, facultăți pe bani, auxiliare didactice, etc…
Asta mai lipseste, sa depinda si de politrucii locali. Sa vezi acolo pilangeala si spagareala.