„Primul consum poate fi o alegere, dar dependența nu mai este o alegere. Dacă dependența se instalează, asta, în mod cert, nu este o alegere a copilului”, spune Viorel Roman, psiholog clinician și psihoterapeut, într-o intervenție la emisiunea InfoEdu, de pe TVR Info. Când a fost întrebat de primele semne care indică faptul că un elev consumă droguri, psihologul a precizat că pot să apară modificări de dispoziție, iritabilitate, adolescentul devine mai evitant și preferă să se închidă în cameră.
- Amintim că directoarea Colegiului Național „I. L. Caragiale” din București a adus în atenție la Euronews România că elevii consumă stupefiante: „Realitatea este că a crescut îngrijorător consumul de substanțe interzise în școli, în toate școlile”
Acesta a subliniat că este foarte importantă relația părintelui cu adolescentul: „Unii copii sunt mai abili în a masca semnele unui consum, alți copii nu sunt atât de abili în a masca semnele unui consum. Detaliile pot să fie mici sau mari, semnificative sau nesemnificative. Este foarte importantă relația părintelui cu copilul și cât de atent este la acesta, cât de atent este la cercul social cu care el interacționează.”
”Moderatoare: Care sunt primele semne care ne indică faptul că un minor a început să consume droguri? Cum ne dăm seama?
Viorel Roman: Unii părinți își dau seama foarte repede, unii părinți își dau seama, poate, chiar și după un an. Unii copii sunt mai abili în a masca semnele unui consum, alți copii nu sunt atât de abili în a masca semnele unui consum. Detaliile pot să fie mici sau mari, semnificative sau nesemnificative. Este foarte importantă relația părintelui cu copilul și cât de atent este la acesta, cât de atent este la cercul social cu care el interacționează.
Moderatoare: Câteva exemple concrete.
Viorel Roman: Modificări de dispoziție, apare mai multă, nu știu, iritabilitate. Încep să ceară mai mulți bani, poate încep să dispară lucruri din casă, poate îl văd că devine mai evitant și preferă să se ducă foarte repede în cameră, să se închidă și să rămână acolo. Orice schimbare de comportament ar trebui să atragă atenția părintelui și să investigheze, să vadă ce se întâmplă acolo.
Moderator: Cum investighez? Îl acuz în lipsa unor dovezi, încep și-l întreb? El poate neagă.
Viorel Roman: Suntem curioși, nu începem să acuzăm. E clar ca asta o să trezească o reacție defensivă. Încercăm să aflăm, să vedem ce se întâmplă acolo, de ce a apărut această schimbare de comportament și ce se află în spatele ei. Încercăm să fim într-o relație de colaborare cu copilul, nu sărim repede pe el. Cumva nu copilul e de vină, substanța e de vină, drogul e de vină. Nu copilul e de vină, adicția este de vină. Nu copilul este problema, faptul că substanțele sunt și ele prezente aici în societate și ajung să modifice lucrurile. Primul consum poate fi o alegere, dar dependența nu mai este o alegere. Dacă dependența se instalează, asta, în mod cert, nu este o alegere a copilului. (…)
Moderatoare: În momentul în care am aflat, ce facem, cum procedăm, ca părinte?
Viorel Roman: Reluăm relația cu copilul, încercăm să aflăm de ce a fost nevoie să apară consumul, dacă a fost un uz experimental sau se întâmplă ceva cu adevărat acolo. Știm din statisticile de la ANA (Agenția Națională Antidrog – n. red.) că două treimi din adolescenți nu consideră că consumul de droguri are un efect negativ. (…)
Moderatoare: În ce moment apare terapia? Apare încă de la început?
Viorel Roman: E bine să apară și de dinainte, dacă acolo sunt, nu știu, probleme care sunt legate de anxietate, de multe ori, adolescenții consumă ca să își trateze anxietatea. Dacă dependența deja se instalează și începem terapia, deja e mult mai dificil să tratăm și atunci e clar nevoie și de medicație psihiatrică. De multe ori, e nevoie și de internare. Mi-ar plăcea să zic că avem un centru destinat adolescenților, unde ei să poată fi internați, să beneficieze de tratament bifocal și psihiatric, psihoterapeutic și alte activități, dar, din păcate, nu avem.
Moderatoare: Ce vârste au copii care ajung la terapie la dvs.?
Viorel Roman: 13 ani este cel mai tânăr adolescent cu care lucrez.
Moderatoare: Acest copil de 13 ani la ce vârstă a început să consume droguri?
Viorel Roman: 12 ani”.
Citește și:
Stenogramele dosarului ”Droguri în licee”: În grupare intra doar cine consuma și vindea droguri. Traficanții le transportau pe trotinetă
Dosarul „Droguri în licee”: Doi suspecți au fost arestați preventiv pentru 30 de zile, alți doi în arest la domiciliu / Control judiciar pentru alte trei persoane
Nu o substanță sau un individ este de vină pentru că elevii consumă droguri în școli. Politicile publice și felul în care statul și noi ne raportăm la consumator generează dezastre, spune criminologul Vlad Zaha
Ministrul Marcel Boloș, întrebat despre ce ar trebui să facă statul pentru a stopa traficul și consumul de droguri în școli: Să nu uităm că educația părintească este cea care duce în general la situații neplăcute
Măsuri de prevenție și combatere a consumului de droguri în licee, în care accentul să nu fie pus pe coerciție, solicitate de Consiliul Municipal al Elevilor București
Federația națională a părinților cere măsuri urgente pentru combaterea consumului și traficului de droguri în rândul tinerilor: Ministerul de Interne și Agenția Antidrog să își regândească sistemul de combatere, prevenție, intervenție și consiliere
Redacția
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
C.I.
4 comments
Iti mai trebuie semne? Vezi un elev beat si iti dai seama, daramite un elev drogat. Au inventat unii apa rece…
Am impresia că din ce în ce mai mulți băgători în seamă dobândesc diplome și certificate și se prezintă drept mari experți în domeniu (suficient cât să fie invitați la radio-TV și să înceapă să abereze.) Nu îl cunosc pe dl psiholog, poate chiar are experiență și problema e că nu reușește să comunice (caz în care mă întreb cum comunică la ședințele cu pacienții săi), dar în majoritatea cazurilor răspunsul e ”nu știu”. Exemple concrete care pot evidenția o schimbare de comportament cauzată de droguri – err, nu știu, poate iritabilitate, se închide în cameră, etc.
Vorbim despre adolescenți. E absolut normal ca la vârsta adolescenței să treacă prin schimbări bruște de atitudine, să devină recalcitranți, să se retragă în locurile unde se simt în siguranță, departe de părinți, să fie supărați pe întreaga lume și să se certe cu toți și toate, inclusiv părinți și profesori. Modificările hormonale cauzate de trecerea prin pubertate sunt discutate și în psihologia școlară (deci, presupun, cunoscute și de către eventualii psihologi), astfel încât profesorii bine pregătiți nu sunt luați prin surprindere de apariția acestor ”simptome” (de altfel nu singurele). Mi se pare exagerat să se deducă imediat drept cauză ”drogul” și, în caz de suspiciune, să se recurgă la trimiterea la psiholog ca să trateze o posibilă dependență.
Iar apoi – dacă chiar există o dependență (nu toate drogurile cauzează dependențe dramatice, dar nu sunt expertă, nu-mi dau cu părerea aici), ședințele la psiholog nu au niciun sens fără ajutor medicamentos și/sau psihiatric, dacă e nevoie. Dacă e necesar, copilul/adolescentul/adultul sunt ajutați să treacă prin perioada de retragere, altfel degeaba ”conștientizează” că drogurile nu sunt bune, intră în sevraj în ciuda acestui lucru. Dar suntem în țara în care dacă ai nevoie de ajutor psihiatric ești considerat nebun, chiar dacă e vorba doar de tratament medicamentos al depresiei cronice, de exemplu. Așa că suferim toți în diferite chipuri.
Nu sunt de acord cu lipsa oricărei responsabilități a copilului / adolescentului care încearcă prima dată droguri. E aceeași veche poveste cu țigările, alcoolul, acum drogurile – când ajung la pubertate, părinții trebuie să se asigure din timp (nu reacționar) că au educat copilul cât de bine se pricep astfel încât să nu cedeze tentațiilor grupului social sau simplei curiozități. Țigara nu se aprinde singură, paharul nu merge singur la gură, prima pastilă sau primul chiștoc de marijuana nu ajung singure în corpul lor. Niciunul din viciile astea nu sunt ieftine (poate cu excepția alcoolului). Copilul / adolescentul care le încearcă are deja niște probleme pe care familia le/le-a ignorat.
Dar dacă ajunge deja să consume oricare din aceste lucruri (nu doar droguri), trebuie să existe niște consecințe menite să îl facă extrem de conștient de urmări (și nu înțeleg prin asta că îl duc părinții la poliție). E treaba părinților să își educe copiii, în familie și anturaj petrec cel mai mult timp. Și asta trebuie să se întâmple acasă, nu trebuie lăsați copiii să crească precum buruienile, altfel îi educă strada. Dar discuția e mult mai complexă de-atât.
Din păcate copii nu mai stau în familie atât de mult pe cât s-ar crede. Părinții în grija lor pentru asigurarea existenței NU mai au timp suficient pentru copii.
Aceștia stau mai mult cu anturajul și la școală unde consumul și traficul de droguri au devenit o practică obișnuită.
Și da, aveți dreptate ar trebui să existe centre specializate iar la școală ore prin care să primească copii informații corecte și la timp.
In toate scolile sunt comisii speciale in cadrul carora se fac activitati de informare si educare cu privire la consumul de droguri. Mai mult, in unele scoli exista parteneriate cu ONG-uri, medici sau autoritati precum Politia. Si toate acestea puse in carca profesorului sub forma de voluntariat. Iar dumneata vii si spui ca in scoli nu se ofera informatii pe acest subiect. Iti spun eu: se ofera si chiar foarte multe, dar cine sa le auda? Elevul din ziua de azi nu-si aude nici gandurile. Pune-i un rahat in farfuria cu mancare si, aflat cu ochii in telefon, nu-si va da seama si va baga mana in el. Haideti sa nu mai “ciumam” scoala pentru tot ce elevul nu asimileaza, nu integistreaza, nu are un minim de atentie. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista.