“Valorile etice în societatea actuală” este titlul unei conferințe găzduite, săptămâna trecută, de Universitatea Transilvania din Brașov, unul din rarele momente când, în România, comunitatea din învățământul superior și cercetare abordează organizat tema eticii în domeniu. În societatea actuală, tema s-a aflat, în ultimele luni, în prim planul discuțiilor publice prin mai multe situații notorii: premierul Nicolae Ciucă a fost acuzat de plagiat în lucrarea de doctorat, autoritățile au blocat încercarea de a verifica aceste acuzații, la Curtea Constituțională a fost ales judecător Bogdan Licu, știut pentru faptul că a renunțat la doctorat în urma unor acuzații de plagiat, plus tentative legislative de a-i proteja pe plagiatori. Dacă aceasta înseamnă actualitatea în etica universitară și de cercetare, ea a fost atinsă doar tangențial în conferința de la Brașov, unde, în deschidere, adică în discursurile menite să dea tonul evenimentului, participanți marcanți au optat să pună accentul pe “extreme”, pe “plătitul de polițe” și “exagerări”, pe teama de procese cauzate de deciziile în domeniul eticii și – sub forma unei contestări a ideii – reluarea discuțiilor despre un eventual moment “T0” în etica universitară.
- Conferința organizată la universitatea brașoveană în perioada 5-7 mai – eveniment numit în engleză “Ethical Values in Nowadays Society” – a găzduit discuții pe probleme specifice diverselor specializări din învățământul superior și cercetare, fiind asociată încă din prezentare cu “dilemele etice ale epocii Covid-19”. În discursurile introductive, însă, aceste dileme au fost atinse doar în trecere, primii vorbitori optând să se refere la probleme generale, precum combaterea – sau mai degrabă rezervele față de combaterea – plagiatelor.
În pofida temei de interes, evenimentul nu a avut o transmisie oficială online, iar Edupedu.ro a apelat la transmisia discursurilor introductive oferită pe Facebook de unul dintre participanți, pe contul personal. Vorbitorii din deschidere au fost rectorul Universității Transilvania, Ion Vasile Abrudan, președintele Consiliului Național de Etică, Dacian Dragoș, precum și Gavril Budău, reprezentant al Consiliului de Etică și Management Universitar, care l-a înlocuit pe președintele forului, Ion Ciprian Preda, absent pe moment.
Cel puțin pe înregistrare, niciunul dintre vorbitori nu s-a referit la cazul Ciucă, la cazul eforturilor de a bloca verificarea acuzațiilor aduse acestuia, la cazul Licu sau la tentativele parlamentare de amnistiere a plagiatorilor. Singurul caz menționat – fără nume – este cel referitor la comisia de etică a Universității din București și eforturile de mușamalizare a unui caz în care o înaltă judecătoare era acuzată de plagiat.
- În plus, nu a existat decât o mențiune scurtă privind situația produsă de ordinul pe care l-a semnat ministrul Educației în septembrie anul trecut, ce prevede verificarea tezelor de doctorat de către universități, în condițiile în care, de atunci, nicio universitate nu a anunțat public rezultate ale acestor verificări.
În schimb, cu excepția intervenției lui Dacian Dragoș, președinte al Consiliului Național de Etică, vorbitorii au pus accentul pe alt tip de probleme: anume, că în valul anti-plagiat ar exista prea multe cazuri extreme, prea multe exagerări, s-ar plăti polițe și, oricum, decizii de acest fel ar ajunge toate pe masa judecătorilor. Reprezentantul unui consiliu de profil a arătat, chiar, că s-a gândit să ceară CSM să explice ce are de făcut acel for de etică și ce autoritate are, ca instituție cu responsabilități în domeniu.
Cum arată, efectiv, o dezbatere-cheie a mediului universitar pe teme de etică?
Tonul l-a dat rectorul Universității Transilvania din Brașov, instituția gazdă. Ioan Vasile Abrudan, care ocupă această funcție de zece ani, a făcut un apel la “echilibru” într-un moment în care sunt probleme la tot pasul. Ce fel de probleme alege liderul academic să invoce? Nu suspiciunile de plagiat la cel mai înalt nivel în aparatul statal, nici tentativele de amnistiere a plagiatorilor sau protejarea celor care comit abateri etice. Potrivit rectorului Abrudan, e vorba despre extreme și “polițe”:
- “Trăim într-un context în care de multe ori extremele, să nu zic pasiunile sau polițele, își fac loc. Și cred că este o mare responsabilitate pentru colegii noștri din domeniul eticii să respecte în primul rând legea, dar în al doilea rând, zic eu, sau poate în primul rând să fie echilibrați.”
El a invocat un exemplu pe care a precizat că l-a oferit și în trecut, stabilind astfel cadrul în care să aibă discuțiile la evenimentul de la Brașov. Anume, exemplul propriului doctorat, obținut în anii ’90 la Universitatea Brunel din Marea Britannie. Înainte să fie corectat, din perspectiva relevanței, de către un alt participant (vezi mai jos), el a invocat acest doctorat, obținut după alte reguli decât cele în vigoare ulterior în România, pentru a sugera unde s-a ajuns cu acuzațiile de plagiat:
- “Un exemplu pe care l-am mai dat: din întâmplare, am beneficiat de o bursă de doctorat în Marea Britanie și am obținut titlul de doctor acolo. Eu fiind inginer silvic de specialitate, cu aceeași muncă de teren, cu aceleași date culese, dacă îmi susțineam teza de doctorat în România, astăzi eram acuzat de plagiat.”
Rectorului Abrudan ar fi trebuit să îi urmeze cu un discurs președintele Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU), Ciprian Ion Preda. Acesta a rămas în funcție, fiind păstrat în componența CEMU printr-o decizie din noiembrie 2021, la propunerea Ministerului Educației, același minister care, cu jumătate de an înainte, descoperea că Ciprian Preda făcuse activități “cu încălcarea legii”.
Președintele CEMU – instituție care se ocupă între altele cu supervizarea comisiilor de etică din universități – n-a putut să ajungă la timp pentru a-și expune perspectiva asupra eticii universitare la evenimentul de deschidere, publicul fiind însă asigurat că avea să-l asculte ulterior. L-a înlocuit un membru CEMU, Gavril Budău, reprezentant al universității gazdă. Înainte să ureze “sejur plăcut la Brașov tuturor participanților”, acesta a anunțat că instituția lucrează de ceva vreme la un proiect pe care speră să-l finalizeze până la sfârșitul anului, pentru a fi “în viitor” agreat, un “proiect-cadru de regulament de etică” pentru “toate entitățile din structura ministerului”. Gavril Budău avea să revină, însă, pentru completări pe temele de interes ale participanților – detalii mai jos.
Primul și singurul dintre vorbitorii din introducerea conferinței care a pus într-o oarecare măsură problema greutăților în combaterea și verificarea plagiatelor a fost Dacian Dragoș, președintele Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI), for consultativ responsabil cu verificarea abaterilor de la normele de conduită și etică în cercetare (pe lângă abaterile de la etica cercetării în cazul tezelor de doctorat, care revin altui for, CNATDCU).
Acesta a vorbit, mai întâi, mult despre etica în domeniul inteligenței artificiale, care e o chestiune fierbinte în UE și în lume, dar la noi lipsește. Și, spre jumătatea prezentării, ajunge la temele de interes pentru cei prezenți – începând cu rectorul Abrudan:
- “Profit să îi spun domnului rector că [pentru lucrări] din 1992 (când acesta își desfășura studiile), nu cred să fie probleme, nici nu era definit la noi plagiatul”, l-a corectat Dacian Dragoș pe șeful instituției brașovene, dar cu nota: “exemplul era bun, într-adevăr, pentru că avem o tendință să mergem prea departe, să exagerăm lucrurile”.
Comisiile de etică – între consiliile centrale, instanțe și tentația de a “băga sub preș”
Dacian Dragoș, care e și șeful Comisiei de etică de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și-a concentrat atenția asupra comisiilor de etică din universități. Nu legile sunt problema în activitățile celor responsabili cu buna conduită în mediul academic, ci tentația de a “băga sub preș”, care, sugerează el, se regăsește în multe comisii de etică.
Dacian Dragoș:
- “Avem o abordare la UBB că trebuie să rezolvăm problemele singuri. Mi se pare o rușine să vine CNE sau CEMU și să-ți dea hotărâri că tu ai făcut ceva abatere de la etică și nu te-ai ocupat de ea în universitate. (…) De la nivelul CNE încerc să trimit acest mesaj către comisiile de etică: întăriți rolul pe care-l aveți, rezolvați-vă problemele interne. Pentru că numai atunci putem să cerem și reforma de care toată lumea discută, desființarea CNATDCU și lăsarea tezelor de doctorat la universități. Cum să ai încredere în universități? Păi, în primul rând să-și facă ordine în propria ogradă, să dovedească că nu trece nimic de ele și, pe urmă, vă spun sincer că ai un argument foarte bun pentru a spune că nu mai e nevoie de consiliul acesta care să valideze tezele de doctorat.”
- “Nu la lege trebuie să umblăm, reglementările sunt în regulă așa cum sunt ele. Nu aceasta este problema, că nu avem mijloace date de lege să acționăm. Problema este această concepție că ori băgăm sub preș tot ce se întâmplă și nu sancționăm nimic, ori sancționăm foarte puternic și mergem în cealaltă direcție.”
Tot el a făcut și singura trimitere clară la un caz de actualitate din domeniul eticii universitare: “Comisiile de etică trebuie întărite, să-și facă datoria. Ați văzut și în presă, până și universitățile mari nu sunt scutite de probleme. La Universitatea din București, comisia de etică a refuzat de trei ori, la solicitarea rectorului, să analizeze o solicitare de plagiat. Era vorba de o persoană importantă. Nu e în regulă, ne împușcăm singuri în picior.”
Președintele Consiliului de Etică a făcut și singura referire la efecte ale pandemiei asupra eticii universitare, în partea introductivă a conferinței:
- “Am avut cazuri, în pandemie, că în doi ani de zile nu s-au întrunit comisiile de etică. Nu se putea lucra prin zoom. Adică ei puteau să lucreze, să facă cercetare, să facă ședințe, să ia decizii, să facă concursuri, tot ce ține de o universitate, dar partea de etică nu. Nu se poate așa ceva. Și atât noi, cât și CEMU avem posibilitatea, cumva, să începem chiar să sancționăm comisiile de etică pentru aceste lucruri. Trebuie transmis și un semnal în această direcție.”
Pe de altă parte, același Dacian Dragoș a readus în discuție – sub forma unei opoziții față de concept – subiectului unui moment de resetare al eforturilor de combatere a plagiatelor, așa-numitul T0, pe care, spune el, “îl cere toată lumea”, dar care e “o dezbatere interminabilă” și ar echivala cu o “Ordonanță 13”.
Potrivit lui Dacian Dragoș:
- “Și eu cred că un echilibru este bun în acest domeniu, dar, pe de altă parte, nu poți să ai ceea ce cere toată lumea, un moment T0. Pentru că asta este, așa cum vă amintiți cu Ordonanța 13, T0 – haideți să uităm tot ce s-a întâmplat în România și să mergem mai departe. Așa sunt opinii pro și contra cu privire la acest moment T0 în cercetarea românească. Dar când să stabilești un moment T0? Cum diferențiezi între cei care au avut abateri de la etică înainte, nu știu, 2011 și cei de după 2011? De ce unii sunt mai speciali decât alții? E o dezbatere interminabilă și nu cred că vor exista învinși și învingători.”
Momentul T0, de amnistiere a plagiatorilor, este un subiect ce revine periodic pe agenda decidenților din mediul academic și a autorităților din învățământ, de ani de zile. Anul trecut, a fost menționat inclusiv la Consiliul Național al Rectorilor. Anul acesta, sprijinul pentru amnistierea plagiatorilor a atins un nou nivel, revenind sub forma unui proiect de lege depus în parlament, care a stârnit vâlvă în urmă cu două luni.
Același Dacian Dragoș a deschis un nou traseu pentru dezbateri când a arătat că “nicio hotărâre CNE nu e lăsată fără acțiune în instanță”: “Nimeni nu stă cu o sancțiune de etică, mergi până la capăt, mai ales că este în contencios administrativ, nu costă… Și atunci te întrebi ce rost mai are, dacă tot un judecător trebuie să se uite pe chestiunile astea. Nu mai bine și-ar face comisiile de etică din universități treaba și n-ar mai exista aceste consilii?”, a spus el.
Suficient pentru ca și rectorul Abrudan, și Gavril Bădu de la CEMU să invoce dependența de forul de judecată pentru a argumenta de ce nu stau bine lucrurile, acum, în privința combaterii plagiatelor.
Reprezentantul CEMU, Gavril Budău, a arătat că acest consiliu nu mai face nimic înainte să se pronunțe o instanță într-o speță și chiar a “stabilit că este oportun să solicite” Consiliului Superior al Magistraturii lămuriri despre ce poate sau nu poate să facă CEMU, ca instituție:
- “Nicio hotărâre dintr-o anumită speță nu a fost dată dacă pe rolul unei instanțe judecătorești exista o sesizare similară – dacă la cazul respectiv exista sesizare în instanță. Întotdeauna am așteptat să vedem decizia instanțelor judecătorești, să nu ne trezim după aceea că CEMU, ca structură a ministerului, e târâtă în diverse instanțe.
- La nivelul biroului CEMU și cu consimțământul întregii structuri CEMU, cei 11 membri am stabilit că este oportun să solicităm Consiliului Suprem al Magistraturii o opinie vizavi de această situație: putem da o hotărâre înaintea instanței sau nu? Sau o hotărâre CEMU influențează o decizie a unei instanțe judecătorești și în ce măsură hotărârile CEMU pot să fie din acest punct de vedere privite ca hotărâri legale? Prin urmare vedem că CEMU a încercat și s-a strâduit, așa cât s-a putut, să asigure nu numai echilibru, cum spunea și domnul rector, în decizii, dar și legalitate.”
Potrivit lui Ioan Vasile Abrudan, “chiar dacă comisiile de etică își fac bine treaba la nivel de universitate, tot în instanță ajungem. Pentru că, la fel cum se duc în instanță în cazul deciziilor dumneavoastră, la fel se duc și în cazul comisiilor de etică din universități.”
Iar reprezentantul Universității Transilvania și-a exprimat și nemulțumirea față de faptul că tot el, aflat de 10 ani la conducerea instituției, dar care este un “biet silvicultor” care mnu se pricepe “nici la drept, nici la etică”, trebuie să răspundă în instanță și în cazul deciziilor luate de comisia de etică și sunt contestate, deși el n-a avut nicio legătură cu acele decizii:
- “Pe mine mă deranjează foarte mult prevederile Legii 1 care spun: Comisia de Etică informează CA-ul și Senatul. Nu votează nici Consiliul de Administrație, nici Senatul, ci este strict ceea ce hotărăște Comisia de Etică. După care cine semnează decizia de sancționare? Rectorul. Rectorul nu are niciun amestec pe tot cercetărilor și în luarea deciziilor. Însă, în momentul în care el semnează, el este târât în instanță și instituția, reprezentantul legal – rectorul chiar semnează. (…) Nu vă spun că m-am “trezit” cu situații extrem de bizare în care – eu asta nu înțeleg, dar, repet, sunt un biet silvicultor, nu mă pricep nici la drept, nici la etică – domnule, tu nu intervii deloc pe parcursul unui proces și tu dai socoteală pentru ceea ce au făcut alții în acel proces. Nu ai niciun instrument legal de a interveni. Cred că acest aspect ar trebui reglementat din punct de vedere legal.”
Înainte de a pleca și a lăsa cuvântul celorlalți participanți, în după-amiaza zilei de joi, 5 mai, rectorul Abrudan le-a urat la rândul său participanților “un sejur cât mai plăcut la Brașov”.