Scrisoarea deschisă a unui profesor de la Facultatea de Științe Politice, împotriva candidaturii lui Laurențiu Vlad la rectoratul Universității din București: Cum vom deveni o universitate de Bărăgan

“Mă simt dator, în calitatea mea de cadru didactic în aceeași facultate ca și dl. Laurențiu Vlad – Facultatea de Științe Politice – să pun în gardă ansamblul corpului didactic al universității noastre în privința candidaturii domniei sale la funcția de Rector, candidatură pe care, asemenea majorității colegilor mei din FSP-UB, o socotesc profund dăunătoare și încărcată de pericole pentru comunitatea noastră academică”, scrie profesorul universitar Florin Țurcanu, de la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, într-o scrisoare remisă Edupedu.ro.

Amintim că, în urmă cu două zile, la Universitatea din București a avut loc primul tur al alegerilor pentru funcția de rector. Istoricul Laurențiu Vlad – fost președinte al Institutului de Studii Conservatoare al lui Dan Voiculescu și semnatar al scrisorii de susținere a guvernului Ponta, din 2012, a obținut cele mai multe voturi și intră în turul II al alegerilor. La 11 voturi distanță s-a plasat sociologul Marian Preda, actualul președinte al Senatului universității, fost președinte al Fundației Mișcarea Populară, pe baza căreia s-a construit Partidul Mișcarea Populară al lui Traian Băsescu.

Într-o scrisoare deschisă, profesorul Florin Țurcanu spune că, “dacă vă întrebați cum ar putea arăta Universitatea din București sub conducerea d-lui Laurențiu Vlad, începeți, vă rog, prin a lua cunoștință despre starea în care se află FSP-UB după 10 ani de conducere exercitată direct, ca decan, sau indirect, ca prorector, de dl. profesor Vlad: o facultate profund divizată, împărțită în două, locuită de neîncredere, teamă și de cadre didactice care, în multe cazuri, se evită reciproc și nu-și mai vorbesc de ani de zile”.

Textul integral al scrisorii integrale:

“Cum vom deveni o universitate de Bărăgan

Scrisoare deschisă către colegii din Universitatea din București

Mă simt dator, în calitatea mea de cadru didactic în aceeași facultate ca și dl. Laurențiu Vlad – Facultatea de Științe Politice – să pun în gardă ansamblul corpului didactic al universității noastre în privința candidaturii domniei sale la funcția de Rector, candidatură pe care, asemenea majorității colegilor mei din FSP-UB, o socotesc profund dăunătoare și încărcată de pericole pentru comunitatea noastră academică.

Dacă vă întrebați cum ar putea arăta Universitatea din București sub conducerea d-lui Laurențiu Vlad, începeți, vă rog, prin a lua cunoștință despre starea în care se află FSP-UB după 10 ani de conducere exercitată direct, ca decan, sau indirect, ca prorector, de dl. profesor Vlad: o facultate profund divizată, împărțită în două, locuită de neîncredere, teamă și de cadre didactice care, în multe cazuri, se evită reciproc și nu-și mai vorbesc de ani de zile. O facultate în care domină o viziune pur antagonică a relațiilor dintre membrii ei și în care colegialitatea a fost marginalizată de exhibiționismul agresiv al alinierilor partizane. O comunitate academică asupra căreia dl. Laurențiu Vlad și-a așezat autoritatea nu bazându-se pe modesta sa reputație intelectuală, ci pe capacitatea de a defini în chip profitabil sieși pe „dușmanii”, respectiv pe „prietenii” din sânul facultății. Mă bucur să spun că, de curând, revolta majorității colegilor contra acestei stări de lucruri s-a concretizat, iar fostul decan și actualul prorector Laurențiu Vlad nu a fost ales membru în Consiliul propriei sale facultăți, în ciuda celor trei încercări pe care le-a făcut. Dezavuat, cu ocazia alegerilor, în sânul FSP-UB, nu a ezitat, totuși, să își depună candidatura la funcția de Rector al Universității din București. Nu este nevoie să adaug că dl. Vlad, care și-a promovat candidatura în mai multe facultăți din universitatea noastră, nu a îndrăznit să-și prezinte această candidatură și în fața colegilor din propria facultate.

Dl. prorector Laurențiu Vlad se înfățișează, cui vrea să îl creadă, drept un candidat „antisistem”, preferând să facă uitată apartenența sa, de 10 ani încoace, la „sistemul” de care acum se delimitează și ale cărui exigențe administrativ-birocratice apăsătoare le-a reprezentat cu un afișat sentiment de superioritate. O apartenență la „sistem” care nu a ajutat, sub nici o formă, facultatea sa. Decanul, prorectorul și secretarul de stat Laurențiu Vlad n-au împiedicat în nici un fel transformarea propriei facultăți în nomadul de serviciu al Universității din București, cu 3 sedii schimbate în câțiva ani, sub semnul degradării continue a condițiilor în care predau și învață profesorii, respectiv studenții FSP-UB. Este adevărat că, într-o singură ocazie, dl. Vlad a găsit o „soluție”: fixarea sediului facultății la capătul vestic al cartierului Militari, puțin mai încolo de Autogară. A trebuit ca proprii săi colegi să ajungă în pragul răscoalei, pentru ca „soluția Militari” să fie abandonată.

Fie și numai prin prisma acestui exemplu de delăsare și indiferență mă feresc să îmi imaginez cum ar arăta management-ul universității noastre dacă l-ar avea la cârmă pe dl. Laurențiu Vlad. Nu mă feresc, însă, să îmi închipui cum ar arăta exercitarea autorității la vârful universității. Dl. Vlad a controlat Facultatea de Științe Politice creând și menținând, timp de zece ani, un departament unic ce reunește azi toate cele 41 de cadre didactice (cândva și mai multe). Această dorință de a exercita un control cât mai complet și care l-a dus, printre altele, la un veritabil război cu secretariatul facultății, război ajuns, până la urmă, în instanță, a dat naștere unei atmosfere profund degradate și degradante în facultate. Pe de altă parte, « decanul prezent », asemeni « prorectorului prezent » din ultimii ani – nu a găsit timp nici să salute, din 2012 până astăzi, pe vreunul dintre cei 30 de profesori francezi care au predat, în această perioadă, studenților, care erau și ai săi, din Facultatea de Științe Politice. Motivul? Programul de master cu dublă diplomă în cadrul căruia colegii de la EHESS-Paris veneau să predea nu depindea de dl. Laurențiu Vlad… .

Acum patru ani, în urma îndepărtării – abuzive și șocante prin brutalitatea ei – din funcția de prodecan a uneia dintre colegele noastre, un grup de profesori, printre care și autorul acestor rânduri, au semnat un memoriu public în care aceste practici și această atmosferă erau denunțate. Decanul, pe atunci, Laurențiu Vlad era acuzat, printre altele, de „un comportament cu totul rupt de tradițiile și normele comportamentului academic”, caracterizat prin „explozii nervoase, înjurături și limbaj inacceptabil utilizat în relația cu colegii”. Dl. Vlad nu a respins niciodată aceste acuzații publice, dar nici nu și-a corectat, de atunci, comportamentul. Umilințele și intimidările au continuat. Din cauza lor colega noastră a părăsit, în cele din urmă, facultatea și universitatea. Colegii mai tineri au avut de suferit cu deosebire, asistenți ale căror CV-uri îl surclasează, uneori, pe cel al d-lui Vlad, împiedicați, ani la rând, să avanseze și care așteaptă acest lucru și astăzi. Acest comportament și aceste practici nu trebuie propulsate, prin votul nostru, la vârful Universității din București. Este deja inacceptabil și suficient de rușinos că ele au trebuit să fie suportate, de zece ani încoace, de profesorii Facultății de Științe Politice.

Atât eu cât și numeroși colegi din Facultatea de Științe Politice am putea lesne înmulți exemplele de acest fel, care au afectat grav climatul din sânul facultății noastre și imaginea acesteia în interiorul universității. Am putea vorbi, de pildă, despre ședințele departamentului unic transformate în ședințe de înfierare și umilire publică a unuia sau altuia dintre membrii facultății, sub directul patronaj al d-lui Vlad. Sau despre școala doctorală a Facultății de Științe Politice, devenită, din cauza relativei sale autonomii, țintă a unor atacuri duse și exhibate până la nivelul universității.

Avem o ultimă șansă, în turul al 2-lea al alegerilor, să evităm compromiterea universității noastre. Dreptul de a ne alege prin vot universal Rectorul nu trebuie să ducă la degradarea nivelului de conducere și reprezentare al Universității. Dacă s-ar întâmpla astfel, consecințele le vom suporta cu toții, la o scară care depășește cu mult pe cea a Facultății de Științe Politice. De aceea, am decis să mă adresez colegilor mei, colegilor noștri, ai celor care, în această facultate, știm foarte bine – și am plătit un preț ca să aflăm – cine este cu adevărat dl. Laurențiu Vlad.

Domnia sa și-a asigurat, oricum, de o tristă manieră, locul în istoria Universității din București candidând, în ciuda unui CV inacceptabil de modest, la un fotoliu pe care l-au ocupat personalități al căror urmaș dl. Vlad nici nu visa să fie pe vremea când hybris-ul său frust nu-i dădea ghes cum se întâmplă astăzi. Cu o carte apărută la o editură franceză pe cheltuiala Universității din București după ce a devenit prorector, niciodată invitat să predea în vreo universitate străină, cu un număr jenant de mic de participări la colocvii desfășurate în străinătate (11 în 28 de ani!), dl. Vlad concurează, prin CV-ul său, cu unii dintre asistenții din propria-i facultate. Faptul că acest lucru, precum și întreg comportamentul său în funcțiile de conducere pe care le-a ocupat, nu îl împiedică să aspire la funcția de Rector trebuie să fie un semnal de alarmă pentru noi toți. Pentru că, deși este, poate, intenția d-lui Vlad, noi nu dorim să vedem cum această universitate coboară la nivelul universităților de Bărăgan care au înflorit în perioada tranziției prin iresponsabilitatea debusolatului nostru Minister al Educației.

Prof. Florin Țurcanu
Facultatea de Științe Politice a Universității din București”

Turul al II-lea de alegeri pentru funcția de rector al Universității din București va avea loc în data de 11.12.2019, anunță Universitatea din București.

Florin Țurcanu este istoric, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene. Este autorul cărții Mircea Eliade – le prisonnier de l’histoire (Paris 2003; traducere românească Humanitas, 2003). A publicat peste 40 de studii în Franța, Marea Britanie, Olanda, Italia, Ungaria, Serbia, Grecia, Bulgaria și România și a fost profesor sau cercetător invitat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris), Ecole Normale Supérieure (Paris), Maison des Sciences de l’Homme (Paris), Université Lyon 3, Université Bordeaux-Montaigne, Institutul de Științe Politice al Universității Pedagogice din Cracovia. Pentru meritele sale științifice a primit Premiul Academiei Române (2005), premiul revistei România Literară (2006) și distincția de Cavaler al Ordre National de la Légion d’Honneur (2016).

Citește și:

• Laurențiu Vlad, câștigătorul primului tur la alegerile pentru funcția de rector al Universității din București, a fost președintele Institutului de Studii Conservatoare al lui Dan Voiculescu