Subiectele la proba scrisă de Limba și literatura română, la Evaluarea Națională 2024, au avut un grad de dificultate „accesibil” și „mi se par bine făcute”, apreciază Radu Vancu, scriitor și profesor la Litere. Acesta a comentat pentru Edupedu.ro subiectele la proba de marți și a arătat că, deși potrivite, textele-suport sunt din „nume ale trecutului” și „poate că n-ar fi fost rău ca măcar unul dintre ele să fie ales dintr-un scriitor contemporan”.
- Radu Vancu (profesor la Facultatea de Litere și Arte a Universității Lucian Blaga) este autorul mai multor volume de poezie și semnatarul unor volume de eseuri, autor de proză. A fost președinte al asociației PEN România
„Altfel, textele într-adevăr nu sunt excesiv de paseiste, nu au un limbaj care să necesite o codificare foarte dificilă. Mi se pare bine gândit”, a apreciat el.
Cella Delavrancea a fost selectată pentru text-suport și la Evaluarea Națională din 2022, când Radu Vancu a comentat subiectele de atunci prin prisma adecvării lor.
Acum, despre Constantin Chiriță și „Cireșarii”, scriitorul manifestă unele rezerve: „nu i-aș face un portret de istorie literară lui Constantin Chiriță, care este un personaj și cu lumini, și cu umbre, cumva”. Dar, spune Radu Vancu, „pasajul ales, care e despre o plimbare prin pădure și o întoarcere pe înnoptate, un pasaj hiperbolizat, nu e un text dificil. (…) Cred că e bine ales.”
„ Îmi pare bine că n-au ales texte mai problematice din Chiriță sau din alți autori care-n anii ’50 nu s-au comportat în modurile cele mai demne”, apreciază el.
Radu Vancu despre subiectele la proba scrisă de Limba și literatura română – Evaluarea Națională 2024:
- „Gradul de dificultate mi se pare accesibil, mi se par bine făcute una peste alta și subiectele de literatură, și cele de comunicare, de limbă. Textele-suport din ”Cireșarii” și din Cella Delavrancea, de asemenea, mi se par bune, deopotrivă accesibile și nuanțate. Amândouă sunt despre nume ale trecutului. E adevărat că e un trecut destul de apropiat, cu care copiii pot să se conecteze, pot empatiza.
- Dar poate că n-ar fi fost rău ca măcar unul dintre ele să fie ales dintr-un scriitor contemporan, pentru a arăta elevilor că literatura nu este neapărat un discurs muzeal, un discurs despre trecut care reprezintă luni dispărute, ci are legătură și cu lumea contemporană, cu întrebările, neliniștile contemporane. Asta doar ca preferință personală. Însă, altfel, textele într-adevăr nu sunt excesiv de paseiste, nu au un limbaj care să necesite o codificare foarte dificilă. Mie mi se pare bine gândit subiectul.
- Acum, nu i-aș face un portret de istorie literară lui Constantin Chiriță, care este un personaj și cu lumini, și cu umbre, cumva. „Cireșarii” a fost, într-adevăr, una dintre părțile generației noastre și chiar și a generațiilor anterioare. E adevărat că tinerii de acum, fiul meu, de exemplu, care și el este la vârsta Evaluării Naționale, nu mai empatizează cu cărțile lui. Am văzut asta. Dar pasajul ales, care e despre o plimbare prin pădure și o întoarcere pe înnoptate, un pasaj hiperbolizat, nu e un text dificil. E mai degrabă despre relația dintre băiat și câine, dintre Tic și Țombi, decât despre natură ca atare. Ceea ce cred că e un lucru bun, ajută la construcția asta a empatiei față de animale, pe care copiii o au din belșug.
- Îmi pare bine că n-au ales texte mai problematice din Chiriță sau din alți autori care-n anii ’50 nu s-au comportat în modurile cele mai demne. Repet, cred că e bine ales. Aș fi preferat, din cele două, să fie și un text-suport interesat de scriitori contemporani și de descrieri ale lumii contemporane. Dar putea fi mai rău decât arată acum.”