Sărbătorile și zilele libere ale învățământului românesc. De la semnificații nesemnificative la semnificanți sociali și consecințe

Scriu aceste rânduri inspirat de un mesaj surpriză, mesajul de felicitare și de recunoștință primit pe adresa personală de la Ministerul Educației (nu, nu e o glumă și nici o aluzie că așa ar fi trebuit să fie!), mesaj ce a adus cu el ceva din atmosfera de sărbătoare și de emoție ce ar fi trebuit să cuprindă ieri, 5 octombrie 2023, de World Teachers’ Day (în română, Ziua Mondială a Educației), învățământul românesc preuniversitar, precum și, în sens larg, actorii și comunitățile educaționle românești de pretutindeni. De ce a fost, de ce este acest mesaj atât de important încât să încep aceste rânduri cu evocarea lui? 

În primul rând, pentru că, așa cum se obișnuiește la sărbători importante, mesajul a fost transmis personal și la momentul potrivit. Apoi, pentru că era la obiect. Adică, pentru că vorbea, evoca și transmitea felicitări cu referire directă la Ziua Mondială a Educației și la semnificațiile ei, spre deosebire de mesajele oficiale de pe Facebook, cu referire prioritară la ce este/ce nu este și ce va fi învățămîntul românesc, ca să nu mai vorbim de inițiativa neinspirată a sindicatelor de a publica o scrisoare deschisă ”amenințătoare” (îi crede cineva?!) la adresa guvernanților și a clasei politice românești tocmai în ziua în care ar fi trebuit să fie nu prilej de gâlceavă, ci atmosferă de sărbătoare, invocând greva generală din mai-iunie și nefăcând nicio referire la semnificațiile, obiectivele și importanța acestei sărbători mondiale a educației și la ceea ce și-au propus ele să facă în acest sens, ele, adică  sindicatele din învățământul preuniversitar. Și, nu în ultimul rând, acest mesaj era important pentru că, așa cum am precizat la rândul meu în mesajul de răspuns și mulțumire, trimitând mesaje de felicitare personale, Ministerul devenea uman, empatic, aproape prietenos. Ceea ce, să fim sinceri, în mod obișnuit nu prea se întâmplă (E drept, nu în fiecare zi e Ziua Mondială a Educației!).  

Scriu apoi aceste rânduri, mai ales, ca reacție la perspectiva opusă, aceea a lipsei cvasitotale de celebrare în România a acestei sărbători mondiale recunoscute și asumate de statul român și de instituțiile sale educaționale, întrebând dacă și dumneavoastră, cititorii, ați simțit ca mine, că ziua de joi, 5 octombrie 2023, nu a fost în România o zi de celebrare a educației, nici măcar una obișnuită, ci, dimpotrivă, o zi neobișnuită, nici zi de sărbătoare, nici zi lucrătoare – o zi liberă, cum le place mult sindicatelor din învățământ să solicite și să scrie în contractul colectiv de muncă la nivel de sector, o zi cu școlile închise, cu elevii și profesorii pe la casele lor sau aiurea. Nici inspectoratele școlare, nici casele corpului didactic și nici primăriile, ca parteneri și actori importanți ai unei mult invocate și necesare comunități educaționale, nu s-au evidențiat în celebrarea acestei zile. O căutare pe internet a evenimentului și a acțiunilor prilejuite de sărbătorirea lui la nivelul acestor instituții dă rezultate negative sau nesemnificative, același lucru întâmplându-se și la nivelul publicațiilor și presei locale din județele țării unde 5 octombrie e menționată doar ca zi în care nu se țin cursuri și în care cursele speciale pentru elevi nu vor mai circula. Iată un exemplu: ”Ziua Mondială a Educației: Cursele speciale de transport elevi nu circulă. Deoarece joi, 5 octombrie, nu se vor face cursuri în sistemul de învățământ preuniversitar, RATBV nu va efectua cursele speciale de transport elevi. Ele se vor relua vineri, 6 octombrie, potrivit orarelor obișnuite, disponibile pe www.ratbv.ro. În data de 5 octombrie este sărbătorită Ziua Mondială a Educației. (Moniorul Expres de Brașov, 3.10.2023)

Am căutat și pe site-urile școlilor din țară și m-am bucurat când mi s-a părut că am găsit ceva cât de cât semnificativ pe site-ul Liceului Tehnologic ”Grigore Moisil” din Buzău, dar, nu mică mi-a fost surpriza când, spre sfârșitul textului prilejuit de evocarea Zilei Mondiale a Educației am citit: ”Prognoza meteo pentru ziua profesorului: Luni, 5 octombrie (sublinierea noastră, MB), vremea se va menţine destul de caldă spiritual. Se prevede (sic) cer variabil, pe alocuri precipitaţii emoţionale, zâmbete, vânt moderat, presiunea atmosferică va fi încărcată de surprize, felicitări. ..” Da, luni, 5 octombrie, doar că 5 octombrie ca zi de luni a fost în 2020 și nu în 2023!

Cea mai ilustrativă și mai elocventă imagine, însoțită de un text pe măsură, despre percepția generală asupra a ceea ce înseamnă, din păcate, 5 octombrie/Ziua Mondială a Educației în conștiința comună românească o întâlnim datată 2 octombrie 2023 pe un site unde, deasupra unei fotografii ”extem de semnificative” pentru titlul ales, scrie cu majuscule și aldine: ”NU se face școală joi, 5 octombrie, de Ziua Mondială a Educației”. “Elevii si profesorii vor sta acasă pe 5 octombrie, de Ziua Mondială a Educației 2023. Școlile și grădinițele vor fi închise joi, 5 octombrie 2023, de Ziua Mondială a Educației, deoarece este o zi liberă cuprinsă inclusiv în contractul colectiv de muncă pentru învățământul preuniversitar.”

Și așa a și fost. Nu s-a făcut școală în România joi, 5 oct. 2023, de Ziua Mondială a Educației. Dar nici nu s-a celebrat ca atare. Elevii și profesorii au stat acasă, școlile, grădinițele și creșele de stat au fost închise. În fapt, a fost încă o zi liberă. Trecută în contractul colectiv de muncă pe ramură, contract negociat de sindicatele ”victorioase” din învățământul preuniversitar. Și acceptat de ministerul nostru, deși în Articolul 3 al OME 3800/9 martie 2023 privind structura anului școlar 2023-2024 se prevede că “În ziua de 5 octombrie …nu se organizează cursuri”(s.n., MB), ceea ce nu înseamnă cu necesitate că e și zi liberă. Numai că, acceptând înscrierea în contractul colectiv de muncă a acestei sărbători mondiale a educației ca zi liberă pentru salariații din învățământul preuniversitar, Ministerul Educației a muiat (pentru a câta oară și până când?!) pozmagii sindicatelor specializate în zile libere și scutiri plătite de normă didactică, dându-ne motive în plus să credem că grevele și scrisorile deschise ale acestora sunt doar parte bine regizată din spectacolul păgubos pentru învățământul românesc, jucat încă cu destui spectatori naivi de aceste sindicate. Spectacolul care, iată, se joacă în continuare. Numai că, doar cu panem et circenses (a se traduce actualizat, cum simțiți dumneavoastră!) și cu sărbători transformate în zile libere nu se poate face educație performantă. Vorba unui bunic de pe strada mea: ”Dacă-i sărbătoare sau duminică, te duci la biserică, dacă e serbare la copii și dascăli, te duci la școală. Dacă tot nu ne-au chemat pe 5 octombrie la școală, măcar să ne fi invitat la mici și bere, iar pe copii la activități educative și la o prăjitură”.

Desigur, concepția că sărbătoarea înseamnă zile libere, mici, bere și prăjituri trebuie depășită, iar lucrurile trebuie luate în serios, astfel ca Ziua Mondială a Educației să-și releve și la noi întreaga teleologie în baza căreia această zi de sărbătoare a Educației autentice a fost inaugurată, implicând elevii și profesorii, părinții și comunitățile educaționale locale în acțiuni de cunoaștere și de participare activă la realizarea pleiadei de obiective și de activități specifice, așa cum sunt acestea prezentate pe Official UNESCO World Teachers’Day webpage.

Ceea ce ar însemna, pentru autoritățile educaționale, pentru personalul școlii românești și pentru publicul larg, inclusiv posibilități nemijlocite de cunoaștere a terminologiei specifice prilejuite de celebrarea acestor evenimente, putându-se evita cu ușurință confuziile întâlnite în aceste zile chiar și în unele documente ale Ministerului Educației între Ziua Mondială a Educației (World Teachers’ Day),sărbătorită pe 5 octombrie, și Ziua Internațională a Educației (International Day of Education), sărbătorită, începând din 2018, în data de 24 ianuarie a fiecărui an (A se vedea spre edificare).

Să nu uităm nici că mai avem o zi națională a educației în România, pe 5 iunie, Ziua Învățătorului, 5 iunie fiind ziua de naștere a ctitorului învățământului românesc Gheorghe Lazăr. Poate pe aceasta vom reuși să o celebrăm cum se cuvine, scoțând-o din lista zilelor libere sindicaliste ale contractului colectiv de muncă din învățământul preuniversitar românesc. Pentru că, repetăm, Educația nu se face cu zile libere, deși trebuie făcută și în zilele libere oficiale.