Pandemie. Criza sanitară, socială, economică fără precedent. Și elevii prinși într-un vortex al deciziilor pe care nu le înțeleg, dar fac tot posibilul să le accepte și să se adapteze la un nou sistem de învățare. Profesori care fac tot posibilul să se adapteze la școala online, sunt inovativi, învață ei mult din acest nou stil de predare, ascultare, examinare. Și, în același timp, profesori care se folosesc de sistem pentru a se sustrage și pentru a nu-și urma vocația, ci pentru a avea o “viață ușoară”, în concediu medical și/sau fără plată.
- Citiți mai jos mesajul unui părinte de elev în clasa a V-a, care a dorit să-și păstreze anonimatul și care a scris pe adresa redactie@edupedu.ro pentru a expune cazul unui profesor titular de Limba română la o școală din Capitală. Profesorul a venit la ore doar două săptămâni într-un an școlar, în restul timpului conducerea aducând înlocuitori o profesoară aflată la pensie, apoi doi suplinitori care predau în paralel la clasă, ei având ore și la alte școli și neputând să preia toate orele titularei, povestește părintele. O situație care i-a dus la exasperare pe colegii profesori, diriginți, elevi, părinți, și pe directorul care n-are nicio pârghie să-și facă o echipă
Fapte, 2020: septembrie 2020, după 6 luni de pandemie, stare de urgență, stare de alertă și o creștere din ce în ce mai spectaculoasă a cazurilor de îmbolnăvire, internare la terapie intensivă și decese, mulți copii intră temători și prevăzători într-o nouă etapă din viată, trec din școala primară în cea gimnazială, de la un învățător pe care-l cunoșteau de 5 ani, la 12 profesori diferiți, fiecare cu materia lui, cu cerințele lui, cu plusurile și minusurile lui. Iar ei, elevii, nici măcar nu se vor vedea în același timp, pentru ca vor învăța în sistem hibrid și vor merge doar jumătate din clasă, câte o săptămână, pe rând, la școală. Ceilalți online.
Prima săptămână de școală îi prinde astfel pe jumătate dintre ei – 14 copii de 11 ani, lipiți de calculator și curioși să-și vadă profesorii. Și, din păcate, de multe ori, în prima săptămână, rămân doar lipiți de ecran și de chatul cu colegii, pentru că nu toți profesorii sunt pregătiți să interacționeze și cu cei care sunt online și fie nu deschid conexiunea, fie nu au conturi, fie efectiv nu vor. Și sute de mesaje curg pe chat-ul cu colegii, singurii care se agită să-i integreze, la anumite ore, și pe colegii lor de acasă. Unde-i ID-ul, pe ce intrăm – classroom, zoom? Nu mi-a dat accept! Ce zice? Nu se aude, nu se vede la tablă, mi-a picat net-ul etc etc. Sute, sute de mesaje disperate.
Cu toate că școala a făcut toate eforturile ca anul să înceapă cu șanse egale pentru toată lumea, fie că sunt fizic la școala, fie că intră online: internet stabil în fiecare clasă, calculatoare cu toate programele, tablă smart în fiecare clasă, sistem de sonorizare, înrolare școală în sistemul Clasa Viitorului – Google Classroom și Microsoft for Education, gratuit, cu conturi pentru toți elevii și toți profesorii. Hardware și software – totul perfect, cu resursa umană, ca de obicei, mai greu.
Dar majoritatea profesorilor a făcut mari eforturi să se adapteze – să aibă răbdare cu toți elevii, să-i asculte, să le predea cu multe clarificări, pentru a se asigura că au înțeles toți, să-i cunoască și să le facă tranziția la ciclul gimnazial cât mai plăcută, în condiții oricum cel puțin greu de înțeles, pentru copii de 10-11 ani. Unii, mulți, au fost acolo, au făcut front comun cu conducerea școlii, cu părinții, astfel încât elevii lor să aibă acces nemijlocit la educație, la educație corectă și foarte necesară.
Pentru că, iată, a trecut mai mult de un an de pandemie și de-abia de câteva zile elevii s-au întors efectiv la școală. Și dacă lași un copil fără acces la o educație corectă și corespunzătoare timp de 3 semestre, nu ai cum să mai ai pretenția că acel copil va mai putea recupera această perioadă, mai ales când trece și printr-o tranziție de la o etapă de școală la alta.
Dincolo de dorința și dăruirea unui dascăl de a fi alături de elevi și de a le oferi suportul de care au nevoie, dorință care a fost mai mică sau mai mare, dar a fost, la marea majoritatea a cadrelor didactice, și-a făcut apariția, foarte apăsător și frustrant, tipul de profesor chiulangiu, care nu a avut chef să-și disturbe liniștea și să învețe cum să fie alături de elevii lui și în alt fel. Și pentru că se poate să fii chiulangiu ca profesor, pentru că ești titular și pentru că ești inamovibil, un fel de Dumnezeu pe orele tale, îți permiți să dispari, să-ți iei concediu medical, concediu fără plată, să mai treci câte-o săptămână pe la ore, adică doar așa, să-ți mai arăți mușchii, că te plictisești repede și dispari înapoi în medical sau fără plată sau ce vrei tu, că nu e ca și cum cineva poate să-ți facă ceva.
Conducerea se chinuiește să aducă un suplinitor, să-l trimită la plimbare când tu, profesorul-Dumnezeu, te gândești să te pogorăști peste micime, dar la fel de repede cum apari, la fel și dispari, că na, o săptămână, două, de muncă e suficient, mai ales că o să se revină la școală fizic, doar n-o să te întalnești tu față în față cu toți piticii ăștia purtători de viruși. De ce-ai face asta? Doar postul e al tău, ești titular, ai dat examen, l-ai luat, nimeni nu-ți mai poate lua postul. Evaluările se fac oricum pe hârțoage, nu pe calitatea actului didactic la clasă. Elevii – cui îi pasă, să se descurce. Nu au făcut nici jumătate de materie că li s-au tot schimbat suplinitorii și-ai mai trecut și tu o săptămână pe-acolo, suficient doar cât să le arăți cât de praf sunt și câtă nevoie au de tine, profesorul lor de Limba și Literatura Română.
Faptele din școală, caz real, 2020-2021:
- clasa a V-a, 28 de elevi, școală din Capitală, nu un colț uitat de lume, unde nimeni nu vrea să se ducă,
- profesor titular de Limba și Literatura română care s-a prezentat câteva zile (max 2 săptămâni) la școală (ore online) pe parcursul întregului an școlar (!),
- materia nu s-a făcut deloc în primele săptămâni, până s-a reușit găsirea unui suplinitor, un profesor pensionar care a fost singurul care de fapt chiar le-a predat acestor copii ceva materie,
- semestrul 2 continuă, după retragerea la loc călduț a profesorului titular, cu încercarea de a aduce alt suplinitor, cel pensionar nu-și mai dorește continuarea
- se continuă predarea de către 2 profesori suplinitori, că niciunul nu putea full-time, mai aveau ore și la alte școli
- din când în când niciunul dintre profesorii suplinitori nu poate susține ora, așa că mai apare și un profesor care predă altă materie, măcar să nu rămână elevii singuri
- postul de titular e sigur, la locul lui, nu-l poate ataca nimeni. Conducerea nu are nicio pârghie juridică să scoată de pe post un titular care nu s-a prezentat la școală mai mult de câteva zile
- părinții și elevii se pregătesc de vacanță cu o mare incertitudine: oare cu cine vor face Română în clasa a VI-a? Oare vor avea și ei aceeași șansă ca alți copii să aibă parte de un profesor (Unul! Nu doi! Nu trei!) cu care să aprofundeze și ei această materie de examen, care le influențează tot traseul școlar? Sau începem rapid să căutăm să facem meditații intensiv? Deja au pierdut un an, nu mai pot pierde încă unul.
Soluția:
Simplă, atât de simplă! În pixul ministrului nostru, care poate, după ce a reușit să deschidă concursul de directori pentru oricine, poate să schimbe și inamovibilitatea profesorului titular, să introducă evaluări ale activității didactice la clasă, să le dea pârghii directorilor să-și facă echipa cu oameni competenți și cu vocație, dacă tot vrem de la ei să fie manageri, trebuie să poate angaja oameni competenți și să-i dea afară pe cei incompetenți sau neserioși.
A fi profesor este o slujbă vocațională, dacă nu ai această dăruire mai bine încerci altceva.
Așa că, domnule ministru Sorin Cîmpeanu, considerați această opinie ca o scrisoare deschisă către sufletul dumneavoastră de profesor care a fost alături de elevii lui, ca deschizător de drumuri în sinuosul sistem educațional românesc.
Nu vă opriți la schimbarea sistemului de numire a directorilor, dați-le și pârghii să fie adevărați manageri. Educația adecvată a elevilor este în pixul dumneavoastră capabil, sper, să scrie decizii cu sens și noimă, cu impact real și reformator pe termen lung asupra sistemului, nu doar de fațadă, de formă, care să protejeze și să mențină sistemul intact. Noi, părinții, nu putem decât să vă susținem atunci când luați decizii corecte și să ne pierdem încrederea atunci când nu o faceți.
Fotografie creată de Vojtech Okenka, de la Pexels