Profesorii excelenți există și în școlile din România. “Sunt cei care își învață elevii cum să gândească, nu ce să gândească”. Sunt cei care își recunosc greșelile, cei care caută să colaboreze “cu ceilalți colegi astfel încât să creeze experiențe de învățare transdisciplinare” pentru elevii lor. Concluziile îi aparțin Ruxandrei Manea, cofondator al Aspire Teachers – inițiativă care organizează programe de pregătire a profesorilor.
Absolventă cu Magna cum laude a Facultății de Științe Politice din cadrul Ewha Womans University, Coreea de Sud, și fost profesor colaborator al Universității din București, Ruxandra Manea scrie, într-un articol pentru Edupedu.ro, despre elementele comune tuturor profesorilor buni pe care i-a întâlnit în programele de training.
Ruxandra Manea, despre calitățile unui profesor bun:
“În ultimii 4 ani am întâlnit prin programele de training sute de profesori excelenți care îți dau o stare de bine, de încredere că lucrurile pot lua o întorsătură bună în educație. Ei sunt cu mult înaintea sistemului și în ciuda tututor limitărilor acestuia reușesc să se pună în slujba elevului, să creeze modele și experiențe educaționale, să inoveze, să coaguleze în jurul lor colegi cu care să lucreze transdisciplinar. Ei au realizări care depășesc cu mult fișa postului actuală și care setează noi standarde în educația românească. În acest început de an, am reflectat asupra calităților pe care acești profesori lideri le au și care trebuie să devină standardul în momentul în care ne vom hotărî că vrem să ne dezvoltăm că societate.
Învață pe tot parcursul vieții
1. Un profesor bun este întotdeauna un om care învață pe tot parcursul vieții (lifelong learner). Pentru că înțelege mai bine ca oricine că învățarea este un proces continuu prin care evoluăm, ne inventăm și reinventăm pe tot parcursul vieții. Pentru că știe că fiecare elev este o oglindă, fiecare interacțiune este unică și revelatoare, fiecare lecție este o oportunitate de creștere personală și profesională dacă este valorificată la potențialul ei. Este ușor să insufli entuziasmul de a învață elevilor tăi dacă tu însuți ești un model de învățare continuă și o arăți cu pasiune, naturalețe și modestie. Și este rolul profesorului să ii ajute pe elevi să capete fluiditate și perseverență în această abilitate de a învăța toată viață.
Partener de învățare
2. Un profesor bun este mai ales un partener de învățare, nu o autoritate a cărei menire este să predea adevărul absolut, să își arate superioritatea și să impună respectul cu forța prin prelegeri despre elevii obedienți de altă dată. În era cunoașterii, în care orice informație este la un click distanță este o provocare pentru fiecare profesor să rămână relevant în fața elevilor săi, să aducă valoare la clasă prin modul cum setează contextul și procesul învățării, dar și prin interacțiunea și relația pe care o stabilește cu elevii . Este un efort major și totodată o necesitate ca profesorii să gestioneze fiecare individ dintr-o clasă și să se adapteze stilului său de învățare și să înțeleagă contextul social în care acesta trăiește și se dezvoltă. Să îi accepte individualitatea, să devină partener în călătoria sa de învățare și să îl ajute să devină cea mai bună variantă a sa. Fără să îl judece, fără să îl compare, lăudând și sărbătorind în mod constant greșeala, curiozitatea, progresul și mai ales procesul prin care acesta se definește.
Calitățile unui profesor bun: se poate detașa de disciplina
3. Un profesor bun se detașează de disciplina pe care o predă, de rezultatele pe care elevii săi le au, de abilitătile lor și chiar de atitudinea și interesul lor față de acea materie. Un profesor bun își lasă orgoliul și interesul său imediat și descoperă omul din spatele elevului, cu motivațiile, calitățile și contextul în care acesta trăiește. Face eforturi să înțeleagă elevul în unicitatea sa și îl ajută să își conștientizeze sau să își atingă potențialul. Și o face necondiționat, indiferent de rezultatele acestuia (pe care să le ia în cancelarie, la inspectorat sau cu care să își hrănească orgoliul), din credința că fiecare elev împlinit este un om pe care societatea îl câștigă. În spatele fiecărui rezultat și în spatele fiecărei note este un om care are nevoie sa fie văzut, ascultat, acceptat, încurajat. Pentru ceea ce este el și nu pentru ce nu este.
Cum ar arăta o lista cu numele elevilor unei clase și cu descrierea calităților acestora, a lucrurilor pe care ei le fac bine, a lucrurilor care îi deosebesc de alții și care le conferă unicitate? Câți profesori văd aceste lucruri în elevul care nu învață la disciplina lor și câți se străduiesc să se folosească de ele pentru a-l ajuta pe elev să capete entuziasmul față de învățare? Câți profesori își cunosc elevii și pot să scrie un paragraf despre lucrurile care îi definesc pe fiecare și despre contextul în care ei se dezvoltă? Dar despre stilul lor de învățare? Dar despre motivația lor? Și cunoscând toate aceste lucruri, câți profesori vin cu provocări, lecții, exerciții, activități sau discuții care să le fructifice calitățile și să stimuleze plăcerea de a învăța?
Calitățile unui profesor bun: învață elevii CUM să gândească
4. Un profesor bun își învață elevii CUM să gândească, nu ce gândească. Îi învață procesul de gândire care duce la anumite rezultate, nu răspunsul corect. Îi încurajează în demersurile lor creative și de cercetare, sărbătorește greșeala ca metodă de învățare și cultivă gândirea reflectivă (care sunt consecințele acțiunilor mele, ce am învățat din această situație/lucru, ce pot îmbunătăți în viitor astfel încât să îmi ating obiectivele sau să ajung mai aproape de ele). Un profesor bun se arată vulnerabil și mereu însetat de a-și depăși propriile limite. Recunoaște când greșește, întreprinde acțiuni pentru deveni mai bun și pentru a răspunde nevoilor elevilor săi. O face natural și intră în procesul învățării și al descoperirii alături de elevi, creând un mediu securizant, unde demnitatea fiecărui elev este protejată și încrederea în potențialul sau este cultivată.
Calitățile unui profesor bun: caută în mod constant oportunități de colaborare cu ceilalți colegi
5. Un profesor bun acționează că un lider în comunitatea sa și caută în mod constant oportunități de colaborare cu ceilalți colegi astfel încât să creeze experiențe de învățare transdisciplinare pentru elevii săi. De asemenea, el creează oportunități de schimburi de experiențe cu alți colegi, astfel încât să îmbunătățească în mod constant actul didactic la clasă. Însă mai mult decât un bun profesor pentru elevii săi, a fi un bun coleg în comunitate, un ghid și un model pentru părinții elevilor tăi este un deziderat pentru fiecare cadru didactic care vrea să atingă potențialul meseriei sale. Profesorii care colaborează între ei creează școli care învață, experiențe educaționale inovatoare, medii de creștere și învățare pentru elevi, colegi profesori și părinți deopotrivă. Sunt oamenii care prin puterea colectivă a comunității schimbă paradigme, sisteme, destine și făuresc oamenii viitorului nostru.
Cum am susținut mereu, șansa educației românești stă în capacitatea de a implementa procese performante de selecție și de formare a profesorilor lider.”
Ruxandra Manea este antreprenor în educație și cofondator și board member Aspire Teachers. A absolvit Magna cum laude Facultatea de Științe Politice din cadrul Ewha Womans University, Coreea de Sud, și a lucrat ca profesor colaborator la Universitatea București.
Mihai Peticilă
Ramona Florea
Ioana Nicolescu
8 comments
Cel mai bun profesor este acela care naște elevi ce ajung să îl depășească.
Am vrut sa nu scriu nimic după ce am citit, dar nu pot sa nu o fac ptr ca, peste noapte diverși guru în educație vin sa își dea cu părerea, fără sa fi experimentat o zi din ceea ce spun. Poți fi absolvent la Harvard cu Magma cum laude, dacă nu ai pus mâna măcar o data să faci cevaîn domeniul RESPECTIV ((nu contează despre ce domeniu ar fi vorba, dar ÎN SPECIAL ÎN EDUCAȚIE) NU AI VOIE SA DAI SFATURI. Exista o lege a bunului simt care spune lucrul asta. Poți sa îți dai cu părerea – este altceva, dar sa te faci și TRAINER, sa ai tupeu sa vorbesti despre lucruri pe care doar le-ai visat…. E tupeu și atât. Am văzut în viata mea, ca director de școală, mulți neaveniți cu diplome pe la universități de afara sau ospătari pe vase de croaziera care își depuneau CV-ul sa predea la școală căci, de ce nu, ORICINE O POATE FACE. FALS!!!!!!! EȘEC TOTAL. Vad în ultima perioadă că a luat amploare chestiunea aceasta, a celor cu lapte la guriță, care sa dea sfaturi. Edupedu, hai ca poți mai mult! Citiți “Drapelul” lui Sadoveanu:cine a clădit măcar O DATA ceva în viata lui, sa se ridice și sa ii critice pe alții sau sa dea sfaturi. Pana atunci….
Să înțeleg că dacă eu sunt profesor pot să-mi dau cu părerea? Bun!
Tot ce spune Ruxandra Manea e complet valabil. Testat pe pielea mea la clasă în peste 15 ani de experiență. Că numai așa vă place să vorbiți. Cât de experimentați sunteți voi și cât de respectabili și respectabile trebuie să fiți voi, vezi Doamne! Ce să-ți povestesc, se atentează la autoritatea voastră. Atâta înțelegeți. Nu mai știți cum să mai stăpâniți copiii care în imaginația voastră sunt scăpați de sub control, dar vă e frică să recunoașteți că nu faceți față și că nu mai știți să mai aplicați nicio altă metodă și săriți ca arși când cineva vă spune că nu trebuie să mai fiți așa autoritari. Dar pe cealaltă parte sunteți niște lingăi când vă vin inspectorii în vizită și înghițiți toate rahaturile pe care vi le servesc și completați toată ziua numai hârtii ca niște lași supuși ce sunteți.
În toate cancelariile în care intru numai de gândirea asta mă izbesc. Și peste toate sunteți numai niște domni și doamne.
V-am tradus ce spune de fapt Ruxandra Manea. Ea a vrut doar să fie drăguță. Crezi că ea nu știe ce hram purtați?
Acestei Doamne Vasilica, care s-a deranjat sa dea o replica folosind majuscule ca sa evidentieze cat de atotstiutoare este, dar si care a facut abuz de semnul exclamarii ca sa evidentieze celorlalti cat de prosti sunt, i se mai spune si Dinozaur al sistemulul educational si reprezinta una dintre cauzele pentru care invatamantul romanesc este la pamant.
Felicitari, fiti barbata pana la capat!
PS: Am recitit comentariul și am observat ca telefonul mi-a modificat cuvântul “depuneau” : ospătari care își DEPUNEAU CV-UL.
Am vrut sa nu scriu nimic după ce am citit, dar nu pot sa nu o fac ptr ca, peste noapte diverși guru în educație vin sa își dea cu părerea, fără sa fi experimentat o zi din ceea ce spun. Poți fi absolvent la Harvard cu Magma cum laude, dacă nu ai pus mâna măcar o data să faci cevaîn domeniul RESPECTIV ((nu contează despre ce domeniu ar fi vorba, dar ÎN SPECIAL ÎN EDUCAȚIE) NU AI VOIE SA DAI SFATURI. Exista o lege a bunului simt care spune lucrul asta. Poți sa îți dai cu părerea – este altceva, dar sa te faci și TRAINER, sa ai tupeu sa vorbesti despre lucruri pe care doar le-ai visat…. E tupeu și atât. Am văzut în viata mea, ca director de școală, mulți neaveniți cu diplome pe la universități de afara sau ospătari pe vase de croaziera care își depunea CV-ul sa predea la școală căci, de ce nu, ORICINE O POATE FACE. FALS!!!!!!! EȘEC TOTAL. Vad în ultima perioadă că a luat amploare chestiunea aceasta a celor cu lapte la guriță, care sa dea sfaturi. Edupedu, hai ca poți mai mult! Citiți “Drapelul” lui Sadoveanu:cine a clădit măcar O DATA ceva în viata lui, sa se ridice și sa ii critice pe alții sau sa dea sfaturi. Pana atunci….
După cum ați descris profilul profesorului „bun” m-ați convins că așa ceva nu va exista niciodată în realitate, nici nu trebuie să existe de fapt ! Trebuie să plecăm de la ce trebuie să facă un profesor pentru elev, care este și care trebuie să fie raportul dintre educație și instrucție, ca să putem să creionăm un profil dezirabil al profesorului. Cred că cel puțin pe timpul învățământului obligatoriu raportul dintre instrucție și educație trebuie să fie în favoarea instrucției având în vedere bagajul redus de cunoștințe al elevilor. Ce spirit critic să dezvolți la un elev care încă nu poate socoti și scrie, pe ce fundamente să-și construiască o părere critică într-un domeniu dacă nu are cunoștințele de bază din domeniul respectiv ? Cum să elimini rolul de autoritate în domeniu al unui profesor când tocmai de aceea îl pregătim și-l specializăm într-un anumit domeniu, pentru a asigura, prin autoritatea sa de cunoscător al domeniului, reperele corecte la care trebuie să se raporteze elevii ? În ceea ce privește transdisciplinaritatea cred că în gimnaziu ar trebui să existe profesori pregătiți pe categorii de discipline cum ar fi: știința pentru om ( matematică, fizică, chimie, astronomie ), omul în societate ( istorie, drepturi și libertăți,reguli de comportament, credințe religioase ) , omul și mediul înconjurător ( geografie, ecologie; biologie ), omul sănătos ( anatomie, igienă, alimentație, puericultură , educație fizică, rețele virtuale de socializare), om și cultură ( arte plastice, muzică, arte moderne, multimedia ) și om și tehnologie ( bricolaj, tehnologii informatice și de comunicații ).
Domnu’ Liță, n-ați înțeles nimic din lecția ce tocmai vi s-a predat. Comunismul a apus dar din păcate continuă să se propage sistemul de gândire ce l-a definit prin inepțiile pe care tocmai le-ați enunțat. Stați jos! Nota 4.
Sper din suflet că nu sunteți profesor. Elevii trebuie să se plictisească groaznic să vă asculte.