Roxana Rusin, profesor de Istorie: Subiectul de la bacalaureat mi-a părut o teză semestrială. Cum ar fi să îl includeți pe Lucian Boia în lista surselor pentru subiecte măcar pe jumătate față de cât îl promovați pe Ioan Aurel Pop?

“Subiectul de la proba de istorie a bacalaureatului din acest an mi-a părut o teză semestrială. Nici nu sunt departe de adevăr, dat fiind că materia rămasă pentru examen a fost doar cea din primul semestru. De multă vreme subiectele de la bacalaureat nu mă mai fac să stau cu sufletul la gură în așteptarea lor; asta am făcut când am dat eu examenul și este lesne de înțeles de ce. Dincolo de faptul că au fost mai mult decât accesibile, altceva vreau să aduc în discuție.

Am lucrat cu elevii cam tot ce s-a dat în anii trecuți, variantele de antrenament de anul acesta, teste din culegeri. Concluzia: cei care fac subiectele au un orizont istoriografic bine stabilit, și pe care se pare că nu vor să-l depășească. În proporție de 80% toate textele sunt din lucrări cu caracter general: Istoria României (M. Bărbulescu, D.Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor); O istorie sinceră a poporului român (Florin Constantiniu); O istorie a românilor (Ion Bulei); Istoria românilor (I. A. Pop), din ultimul autor a fost chiar subiectul de anul acesta. Este foarte bine că sunt folosite lucrările generale, accesibile înțelegerii elevilor de liceu. Problema este că sunt folosite doar acestea, iar apoi ne întrebăm de ce nu e pasiune pentru istorie în rândul elevilor, de ce lucrările bune și actuale se citesc doar între profesioniști și cei foarte pasionați.

Cercetarea, avansul istoriografic, studiile recente nu ajung să fie cunoscute de elevi pentru că nici profesorii lor nu le cunosc. Atâta vreme cât avem cadre didactice care se pregătesc pentru examenul de titularizare doar din manuale și atât (evident că este important să cunoști conținutul și structura manualelor pentru că face parte din meseria de profesor), cei ce intrați în școli lăsați orice speranță.

Cum ar fi să faceți niște subiecte de istorie medievală pornind de la cartea lui Marian Coman – Putere și teritoriu. Țara Românească medievală? Cum ar fi să faceți subiecte de istorie contemporană din studiile Miei Jinga despre femei în comunism? Cum ar fi să concepeți un subiect despre rasism, că tot e inclusă tema cu nazismul, pornind de la cărțile lui Marius Turda? Cum ar fi să îl includeți pe Lucian Boia în lista surselor pentru subiecte măcar pe jumătate față de cât îl promovați pe Ioan Aurel Pop? Cum ar fi să faceți subiecte despre democrație și totalitarism pornind de la lucrările lui Timothy Snyder, Ian Buruma sau Orlando Figes?

Atâta vreme cât reciclăm aceleași cerințe, aceiași autori de ce avem false așteptări?

Despre interbelicul românesc vorbește și Oliver Jens Schmitt, dar nu în termenii laudativi de care ne ținem cu dinții când vine vorba de acest subiect.

Când rezultatele cercetării din institute și facultăți vor ajunge și la elevi, dar aici este nevoie de profesori care să citească asta, abia atunci începem să discutăm de educație. Deocamdată ne bălăcim într-o apă călduță, nici prea rece să-i șocheze, nici fierbinte să ne ardă vreun adevăr care nu coincide imaginarului național.”