România ratează toate țintele Europa 2020 pe Educație și Cercetare, potrivit Eurostat

România nu a atins niciuna dintre țintele asumate în Strategia Europa 2020 la capitolul Educație și Cercetare, arată datele Eurostat. Cele trei măsuri obligatorii cuprinse în documentul semnat de România arată că ar fi trebuit să reducem rata abandonului școlar la 11,3%, să creștem procentul persoanelor care au studii superioare în vârsta de 30-34 de ani la 26,7% și să creștem procentul din PIB alocat cercetării la 2%. Uniunea Europeană și-a atins, însă, țintele propuse și fără România, arată documentul citat.

După adoptarea în aprilie 2010 de către Consiliul European, Strategia Europa 2020 a fost adoptată în iulie 2010 și de către Guvernul României, printr-un memorandum care cuprindea setul de valori finale ale țintelor naționale reflectate în Planul Național de Reformă.

România și-a asumat, la nivel național, următoarele ținte pentru anul 2020:

1. rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 ani – 70%;
2. nivelul investițiilor în cercetare și dezvoltare – 2% din PIB (1% surse publice și 1% surse private);
3. atingerea obiectivului „20/20/20″ în domeniul schimbărilor climatice și al energiei ­– 20/24/19;
4. rata părăsirii timpurii a școlii – 11,3%
5. ponderea populației cu studii superioare și vârsta între 30 și 34 de ani – 26,7%;
6. reducerea cu 580 de mii a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială.

După aproape 10 ani de reformă și ‘contrareformă’, capitolul Educație și Cercetare are următoarele rezultate:

Investiţii în cercetare-dezvoltare: ţinta naţională 2020 – 2% din PIB (1% PIB – sector public şi 1%
PIB – sector privat); situația actuală 2017  – 0,5% din PIB

Rata părăsirii timpurii a școlii: ținta națională 2020 – 11,3%; evoluție recentă – 19,1% (2015), 18,5%
(2016) și 18,1% (2017 – date Eurostat)

Ponderea populației cu vârsta de 30-34 ani cu nivel de educație terțiară: ținta națională 2020 –
26,7%; evoluție recentă – 25,6% (2015, nivel păstrat și în 2016), 26,3% (în 2017) și 24,6% (2018). O scădere majoră, potrivit Eurostat, chiar când ne apropiasem de țintă.

Cum se vede sistemul de Educație românesc de la Bruxelles

Sistemul de învățământ este subfinanțat, iar capacitățile administrative necesare pentru modernizarea acestuia trebuie să fie consolidate, arată raportul Semestrul European 2019, cel care monitorizează îndeplinirea obiectivelor asumate în strategia Europa 2020. „Dobândirea de competențe de bază și digitale este împiedicată de probleme semnificative. Investițiile pentru educație sunt printre cele mai scăzute din UE
(3,7 % din PIB față de 4,7 %). Acest decalaj este deosebit de relevant la nivelurile învățământului preșcolar și primar, care sunt esențiale pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, asigurarea egalității de șanse și evitarea inegalităților mai târziu în viață. Măsurile legislative recente amână până în 2022 punerea în aplicare a cerinței legale de a aloca anual echivalentul a 6 % din PIB pentru educație. Acest prag nu a fost atins niciodată.

Se înregistrează întârzieri în ceea ce privește modernizarea rețelei de școli și optimizarea în vederea abordării tendințelor demografice. Numărul copiilor din învățământul preuniversitar a scăzut cu 14 % între 2007 și 2017 (în acest procent nu sunt incluși copiii din creșe). Potrivit unei analize recente, 10 % dintre școli sunt supraaglomerate, în timp ce 58 % au capacități excedentare. 38 % dintre școlile din mediul rural au toalete exterioare, fără apă curentă și canalizare, față de 7 % în mediul urban. Frecvent, școlile duc lipsă de laboratoare și biblioteci, iar autobuzele școlare nu sunt suficiente. Întreținerea și renovarea periodice sunt rămase în urmă din cauza lipsei de finanțare din partea autorităților locale. 58,5 % dintre grădinițe au capacități excedentare.

Dobândirea de competențe cognitive este împiedicată de participarea redusă la structuri de educație și îngrijire timpurie de calitate. Rata de participare a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de începere a învățământului primar obligatoriu este mai mică decât media UE (88 % față de 95 % în 2016). Participarea la structurile de educație preșcolară este deosebit de scăzută în zonele rurale și în rândul romilor. Numai 15,7% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani sunt înscriși la creșă (față de media UE: 34 %), inclusiv din cauza lipsei de creșe. Ministerul Educației elaborează în prezent standarde de costuri și de calitate, programele de învățământ necesare, precum și cursurile de formare a personalului specializat. Se desfășoară și activități finanțate de UE, dar acestea se confruntă cu întârzieri.

Rata de părăsire timpurie a școlii rămâne foarte ridicată, ceea ce împiedică dobândirea unor competențe înalte. Rata persoanelor care au părăsit timpuriu sistemul de învățământ și de formare profesională a fost de 18,1 % în 2017, cu aproape 8 puncte procentuale peste media UE. Acest indicator este deosebit de ridicat în zonele rurale (27,1 %) și în rândul populației rome (77 %). Nu există încă o abordare integrată pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, ci se întreprind doar eforturi sporadice de îmbunătățire a calității învățământului în școlile cu rate ridicate ale abandonului școlar. În 2018 a început un proiect care vizează instituirea unui sistem de avertizare timpurie pentru identificarea elevilor expuși riscului de abandon școlar. Accesul la programele de tip „a doua șansă” este insuficient, iar modul în care sunt concepute acestea nu este adaptat la nevoile cursanților adulți. Furnizarea de servicii de orientare profesională este limitată.

Capacitatea cadrelor didactice de a aplica o abordare centrată pe elevi nu este dezvoltată suficient. Formarea inițială a cadrelor didactice nu se axează suficient pe problemele care pot apărea în clasă, printre care se numără și sprijinirea copiilor cu dificultăți de învățare sau a copiilor expuși riscului de abandon școlar. Fondul social european cofinanțează recalificarea profesorilor pentru a susține noua programă de învățământ bazată pe competențe. Cu toate acestea, aplicarea unei abordări centrate pe elevi în învățământ nu este generalizată.

Cadrele didactice din zonele rurale sunt mult mai susceptibile să nu aibă calificările necesare. În plus, modelul de finanțare a școlilor și gradațiile de merit pentru profesori nu sunt orientate suficient către îmbunătățirea rezultatelor școlilor și elevilor defavorizați. Sistemul de învățământ nu reușește să compenseze dezavantajele socioeconomice, ci perpetuează inegalitățile de venituri, care sunt deja semnificative. Statutul socio-economic al părinților influențează în mare măsură rezultatele școlare (PISA, 2016).

Tranziția către învățământul liceal este deosebit de dificilă pentru elevii din grupuri vulnerabile și pentru cei care locuiesc în zone rurale, în principal din cauza costurilor financiare ale studiilor în zonele urbane în care se află cele mai multe licee și școli profesionale. Incluziunea romilor în educație este o provocare semnificativă, inclusiv din cauza calității slabe a învățământului în școlile în care majoritatea
elevilor sunt romi.”, arată raportul citat.

FOTO: Business photo created by mindandi – www.freepik.com