Rolul alfabetizării digitale în lupta împotriva dezinformării: Cum poate școala accelera ieșirea din pandemie?

Cu câteva săptămâni în urmă am participat la o conversație în care un cunoscut a insistat că măștile nu au nici o eficiență împotriva răspândirii noului virus și că acest lucru ar fi fost dovedit de un studiu de la Universitatea Stanford. Se pare că această informație a fost mediatizată în mai multe țări, inclusiv în România (vezi aici). O asemenea afirmație are o greutate foarte mare, datorită prestigiului enorm de care se bucură Universitatea Stanford. În mod curios, am observat că unii participanți la conversație au acceptat instant valoarea de adevăr a acestei afirmații (fără să o verifice), iar alții au început să își pună întrebări legate de utilitatea măștilor (deși în trecut au dovedit prin comportamentul lor și ideile exprimate că susțin rolul lor). “Nu mai știi ce să crezi, în ziua de astăzi”, au concluzionat unii, vizibil derutați.

Fiind intrigat de faptul ca Universitatea Stanford s-ar afla în spatele unei asemenea cercetări, am verificat informația. Am aflat că, într-adevăr, în noiembrie 2020 a fost publicat un studiu în jurnalul Medical Hypotheses, în care se susține ideea ineficienței măștilor împotriva noului virus și, chiar mai mult decât atât, ideea efectelor negative ale purtării măștilor asupra sănătății oamenilor. Studiul a fost semnat de un autor afiliat la Universitatea Stanford. Când am investigat profilul jurnalului am constatat că acesta publică studii teoretice – deci informațiile prezentate nu pot fi prezentate ca dovezi, ci ca ipoteze. La scurt timp, am descoperit că studiul a fost retras (vezi aici), din cauză ca o verificare ulterioară a dovedit că informațiile prezentate nu au fost verificate și evaluate corespunzător (vezi aici).

În plus, autorul studiului nu mai era afiliat Universității Stanford din 2016 (informație verificată din două surse). Purtătoarea de cuvânt oficială a școlii de medicină din cadrul Universității Stanford (Julie Greicius) și-a cerut scuze într-un comunicat public față de aceasta neplăcere, susținând că universitatea recunoaște importanța folosirii măștilor ca strategie de prevenire a răspândirii noului virus. Editorul-șef al publicației și editura și-au cerut public scuze pentru acest articol. Cu toate acestea, știrea s-a răspândit rapid printre cei care nu au avut o alfabetizare digitală avansată pentru a verifica critic asemenea informații (sute de distribuiri pe Twitter în SUA), iar mulți dintre cei care s-au opus măștilor au ignorat complet poziția oficială ulterioară a universității, promovând în continuare știrea care le-a convenit.

***

Acesta este un exemplu de dezinformare subtilă, fenomen tot mai des răspândit în ultimii ani, pe măsură ce tot mai mulți oameni au acces la platforme de socializare care transmit informații ce nu trec prin filtrul unei echipe editoriale. Scriu subtilă, deoarece credibilitatea concluziei a fost augmentată prin prezentarea unor informații adevărate cu scopul de a susține o concluzie care nu se bazează pe dovezi științifice solide. De exemplu, e adevărat că a fost publicat un articol într-un jurnal științific, dar studiul nu a fost empiric, deci nu poate fi prezentat ca “dovadă”. Apoi, chiar dacă autorul a fost la un moment dat afiliat Universității Stanford, el nu a fost afiliat universității în momentul trimiterii manuscrisului spre publicare. Deci este incorectă afirmația că studiul este “de la Universitatea Stanford”.

În plus, articolul a fost retras, deși mulți din cei care l-au promovat au refuzat să vadă acest lucru. Pentru înțelegerea corectă a acestor informații, cititorul are nevoie de un nivel avansat de înțelegere a limbii engleze, de un nivel avansat de alfabetizare științifică și de un nivel avansat de alfabetizare digitală. Dacă alfabetizarea științifică și cunoașterea limbii engleze nu sunt întotdeauna necesare combaterii dezinformării, alfabetizarea digitală devine din ce în ce mai importantă pentru identificarea știrilor care denaturează adevărul. De aceea, am să mă opresc în această analiză asupra rolului alfabetizării digitale – abilitatea de a accesa, analiza și evalua critic și autonom informația provenită din diferite surse de informare prezentate în format digital.

Nevoia alfabetizării digitale a fost foarte bine articulată și documentată în mai multe studii empirice, iar unele dintre acestea au vizat elevii din învățământul preuniversitar. De exemplu, într-un studiu desfășurat în SUA acum 5 ani de un centru de cercetare (autentic!) de la Universitatea Stanford, peste 80% din elevii de gimnaziu n-au reușit să facă diferența dintre o știre autentică și un articol în dreptul căruia era scris explicit “conținut sponsorizat”. Același studiu a arătat de asemenea că mulți dintre elevii de liceu au avut dificultăți să precizeze dacă o postare pe Facebook este autentică sau falsă. Atunci când le-a fost prezentată o postare care arăta imagini cu flori modificate din cauza faptului că ar fi crescut în proximitatea unei centrale nucleare din Japonia, mai puțin de 20% dintre elevi au oferit răspunsuri în care și-au ridicat semne de întrebare referitoare la sursa informației (ex. nu știm nimic despre autor) și la veridicitatea imaginilor (ex. nu știm unde a fost făcută fotografia). Aproape 40% dintre ei au declarat că sursa este convingătoare din cauză că prezintă dovezi sub formă de imagini referitoare la condițiile plantelor (fără să își pună problema că acestea puteau fi trucate). Un studiu ulterior  desfășurat de același centru pe un eșantion mai larg și reprezentativ pentru SUA, a obținut rezultate la fel de îngrijorătoare. Peste 50% dintre elevii care au văzut un film care prezenta “dovezi” de fraudă electorală ale alegerilor din SUA au fost convinși că acesta reprezintă o dovadă solidă a fraudei electorale care a avut loc în SUA (filmul a fost făcut în Rusia) și 96% dintre elevi nu au avut inițiativa să investigheze potențialele conflicte de interes și să verifice sursa informației prezentate pe un website care submina rolul încălzirii globale, website al unei organizații non-profit sponsorizată de Exxon. În schimb, elevii s-au lăsat distrași de indicatori de credibilitate superficiali, cum ar fi estetica website-ului sau de informațiile scrise pe pagina de prezentare. Acest studiu a identificat (la fel ca studiile noastre) că unul dintre predictorii importanți ai performanței elevilor la aceste tipuri de sarcini a fost nivelul de educație al părinților, ceea ce poate însemna că elevii care provin din medii sociale defavorizate sunt mai susceptibili la manipulare.

Si atunci, ce e de făcut? Se poate prin educație să luptăm împotriva dezinformării? Un studiu experimental implementat la scală largă în SUA și în India ne arată că acest lucru este posibil, cu eforturi relativ minime. Studiul care a inclus câteva mii de participanți a arătat că într-o perioadă relativ scurtă de timp putem învăța cum să distingem indicatori ai știrilor false. Câteva dintre strategiile folosite de autorii studiului pentru identificarea știrilor false sunt prezentate mai jos:

• Identificarea titlurilor șocante, care fac afirmații neverosimile (dacă o știre este greu de crezut, atunci probabil nu e credibilă).
• Analiza cu atenție a URL-ului (unele web-siteuri folosesc URL-uri care induc în eroare consumatorul de știri, fiind foarte similare cu cele oficiale sau cu cele ale unor organizații credibile).
• Investigarea sursei (dacă informația provine de la o organizație necunoscută, trebuie culese mai multe date despre această organizație).
• Asigurarea că fotografiile sunt autentice (unele fotografii pot fi desprinse din context sau pot fi modificate).
• Verificarea altor surse de informații care susțin aceeași idee.
• Luarea în calcul a posibilității ca informația prezentată să fie o gluma (unele conținuturi media care au scopul de a amuza cititorii sunt prezentate ca știri adevărate, iar unii consumatori le iau in serios).
• Unele știri sunt prezentate fals în mod intenționat (atenție la potențialul conflict de interese sau la imparțialitatea sursei de informare).

Studiile de mai sus ne arată că a) mulți elevi au nevoie de ajutor pentru a avea competențe avansate de alfabetizare digitală și că b) se pot dezvolta programe care să îmbunătățească competențele de alfabetizare digitală ale elevilor. Aceste tipuri de programe ar fi utile pentru a-i ajuta pe elevi să lupte împotriva dezinformării, iar în zilele acestea, ele ar putea juca un rol cheie în prevenirea dezinformării care afectează campania de vaccinare și revenirea la normalitate. În acest context, școala nu trebuie văzută doar ca o sursă de risc de transmitere a virusului (asemeni restaurantelor și barurilor), ci ca o resursă pentru accelerarea campaniei de vaccinare. O resursă care, pentru mulți elevi educați de postările din social media, rămâne încă inaccesibilă în aceste ultime zile de an școlar.

___

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat prin mecanismul EEA Grants (operator de program UEFISCDI). De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.

___

Foto Business © Wrightstudio | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.