Performanța elevilor români la citire/lectură este influențată de disciplina sau debandada din clasă, precum și de zgomotul de la ore. Asta arată Volumul III al Rezultatelor PISA 2018. Iar criteriile pe care părinții le iau în calcul pentru alegerea școlii sunt siguranța, reputația și un mediu plăcut. În același timp, expunerea elevilor români la bullying este mai mare la toate capitolele, față de media OECD.
Scorul la citire al elevilor care spun că în clasa lor este gălăgie și dezordine „la fiecare oră” scade cu 42 de puncte, față de cei care spun că e liniște în clasă, precizează raportul.
Performanța la citire a elevilor care spun că au întârziat la școală, de cinci sau mai multe ori în ultimele două săptămâni dinaintea testării PISA, e mai scăzută cu 25 de puncte față de cea a elevilor care susțin că nu au întârziat niciodată.
Procentul elevilor care declară că sunt victimele unui act de bullying de câteva ori pe lună este de 34%, față de 23% cât este media țărilor dezvoltate (OECD), potrivit rezultatelor chestionarelor PISA 2018.
12% dintre elevi declară că sunt agresați frecvent (vs. 8% media OECD), 11% susțin că au fost amenințați de alți elevi, față de doar 5% cât e media OECD.
Expunerea elevilor la bullying în fiecare dintre statele măsurate de OECD, rezultele PISA 2018:
Cum definește PISA bunăstarea elevului
Raportul PISA 2018, Volumul III, este despre bunăstarea elevului. „Când părinții din toată lumea sunt întrebați ce își doresc pentru copiii lor, unii spun împlinire sau succes, dar cei mai mulți spun ‘fericire’, ‘încredere’, ‘prieteni’, ‘sănătate’, ‘satisfacție’, ‘să scape de bullying’”, potrivit raportului citat.
Cercetarea OECD arată că părinții menționează repetat siguranța în școală, o bună reputație și un mediu plăcut printre criteriile importante pe care le au, atunci când aleg la ce școală să își dea copilul. Pe scurt, oamenii prețuiesc bunăstarea. Multe dintre țările participante la PISA nu numai că vor să știe cum performează din punct de vedere academic elevii lor, ci vor de asemenea să știe cum se descurcă în viața de zi cu zi.
Bunăstarea elevului se referă la capacitățile psihologice, cognitive, materiale, sociale și fizice funcționale de care un elev are nevoie pentru a trăi o viață fericită și împlinită.
Bunăstarea este o chestiune dinamică: fără investiții suficiente în dezvoltarea acestor capacități în prezent, elevii s-ar putea să nu se bucure de această bunăstare ca adulți.
- 80% dintre elevi declară că sunt mulțumiți de viața lor.
- Băieții sunt mai mulțumiți decât fetele.
- 93% dintre elevi spun că sunt fericiți uneori sau întotdeauna.
- 4% spun că întotdeauna se simt triști.
Raportul menționează că la noi în țară:
- 36% dintre părinți au mers la școală și au discutat despre situația copilului lor cu un profesor, din proprie inițiativă
- 42% dintre părinți au mers la școală și au discutat situația copilului la inițiativa unuia dintre profesorii săi.
FOTO: pixabay.com
Daniela Vasile
Raluca Pantazi
Costin Ionescu
Mihai Peticilă
Redacția
Mihai Coman
3 comments
Sunt total de acord cu punctul dvs.de vedere: elevii nostri sunt ” ajutati” sa constientizeze ca au numai drepturi si nu responsabilitati.Din pacate, de multe ori acest fapt e valabil si pentru parinti. O democratie prost inteleasa !
Efectele acesteia se observa usor in toata societatea romaneasca.
Este EXCELENT comentariul – concis, relevant, profund si obiectiv – semnat Mina…. Multumesc! Exista numeroase cauze ale regretabilei degringolade din scoli, dupa 1990, unele manifestandu-se la nivelul intregii societati romanesti…. Din pacate, dezbaterile din massmedia si social media, desi uneori reflecta si vocile expertilor, in lipsa unui necesar consens, au o mult prea slaba influenta asupra decidentilor… Se poare cal la nivelul acestora, in absenta unor echipe ultra calificate, oneste si lucide dar si animate de interesul national (nu de cel de gasca sau personal), este dificil sa selectionezi din harmalaia generala SOLUTIILE OPTIME…O minima cultura in Managementul calitatii ar fi putut sa le dezvaluie acestora ALGORITMUL DE SOLUTIONARE A PROBLEMELOR (PROBLEM SOLVING) universal aplicat, inclusiv in democratiile consolidate… Prin problema (tehnica, sociala, economica, etc. – nu matematica!) se intelege, in Managementul calitatii, orice NECONFORMITATE fata de un referential (prestabilit prin consens si transparent). In scolile si universitatile din stateel dezvoltate preocuparile pentru PROBLEM SOLVING sunt prezente printre elevi, parinti, profesori…La noi nu numai ca ARACIP si ARACIS ignora complet aceste preocuapri (ce ar fi putut fi incluse in asigurarea calitatii, o componenta a Managementului calitatii) dar conceptul este tottal ignorat in societatea romaneasca! In schimb, decidentii nostri stabilesc calitatea de FUNCTIONAR PUBLIC (doar pentru profesorii din preuniversitar, desi in Franta toti profesorii din sectorul public au aceasta calitate CU CARE EI CHIAR SE MANDRESC!) doar pentru a putea … pedepsi civil si penal mai usor si mai greu parintii si elevii care nu le respecta drepturile…..Este clar acum ca si in acest domeniu “PESTELE DE LA CAP SE IMPUTE”?.
Ceea ce, poate, nu a verificat, PISA, este folosirea telefoanelor în școli, indiferent de nivelul lor. Faptul că este permisă posesia telefoanelor la școală, nu exclude abuzul folosirii lor, în ciuda regulilor. Elevii au devenit, mulți, dependenți de telefoane, profesorul silit să facă poliție și ordine mai mult decât oră, pentru a atenționa infinit, fără efecte, elevii ce își asumă doar drepturile nu și obligațiile. Există o gravă lipsă de educație comportamentală…care are multiple cauze, și nu pur și simplu incompetența profesorilor. Ca orice dependență, după aparenta liniște în timpul cât elevul e ocupat cu telefonul, urmează lipsa capacității de a înțelege ce i se spune, pentru că ascultă fragmentar și dezinteresat din start… Suntem într-o democrație falsă în care toleranța diferenței, a simțului critic, a libertății au fost repede câștigate, nu însă și responsabilitățile complementare: diferența până la vicii, simțul critic până la impertinență, indecență, abuz, iar libertatea până la violență, abatere disciplinară.